Povestea mea cu mătușa mea rea și unchiul meu rău

Am o poveste pe care vreau să v-o spun acum. Este o poveste cu mătușa mea rea și unchiul meu rău.

Unchiul este fratele tatălui meu, iar mătușa este soția lui. Sunt răi cu mine de când sunt mic copil. (Sunt o persoană cu handicap, cu dizabilități.)

Mă numesc Cristian, am 22 de ani, am dizabilități, dar țin minte tot. Țin minte multe lucruri, chiar și din urmă cu 10-15 ani. Știu fiecare notă muzicală după fiecare melodie, doar după sunet. Eu fac remixuri, sunt DJ. Am ceva la cap, dar nu sunt nebun.

Ce îmi fac mie mătușa și unchiul?

De când sunt mic, s-au comportat mereu urât cu mine. Mătușa, când mergeam la ea, mă dădea mereu afară din casă și închidea ușa cu cheia. Băi, fraților, băi... închidea ușa cu cheia de zici că o mânca cineva!

De multe ori nu mă dădea afară, dar acum, la ea, merg rar. Foarte rar. Și când merg, nu mă mai dă afară. Dar rănile rămân...

Unchiul? De când sunt mic, știe doar să mă înjure, să râdă de mine și să-mi vorbească foarte urât. Îmi tot spune că eu mă f... cu negrii, că dacă vine „negrul ăla" pe la mine, eu am o problemă.

Eu chiar am o problemă serioasă de sănătate! Mă doare spatele, coloana sau rinichii. Durerea se lasă și în ouă, abia pot să merg. Nu știu exact ce e, pietre la rinichi sau coloană strâmbă. Poate și din cauza faptului că, înainte, aveam un scaun mic și o masă mică pentru laptop, iar eu fiind obez, poate de acolo s-a stricat ceva.

Din 2020-2021 am luat tratament, în 2022 mă durea, dar nu așa tare. Acum, în 2025, durerea a revenit. Mâine trebuie să merg la dispensar. Dar unchiul, în loc să mă înțeleagă, râde și îmi spune „Moșul Cristian".

Băi frate, nu e frumos! Știe că am dizabilități, sunt nepotul lui, sânge din sângele lui, și el tot așa se comportă.

Hai să vă mai zic de când eram mic

Odată, mama voia să-mi cumpere o pijama. Că sunt om și eu! Și mătușa zice: „Ca și cum ai merita asta…". Nu pot uita niciodată. Serios, frate? Nici de o pijama nu am voie? Sunt om, nu sunt câine!

În 2024, mi-a zis că, dacă vreau, îmi dă biroul vărului meu, din camera lui, după ce face curățenie. Am zis normal că da! Dar acum, în 2025, când am întrebat dacă mai e valabil, a zis: „Ce ești, om de afaceri? Ce-ți trebuie birou?". Băi frate, e o simplă masă, să-mi pun laptopul pe ea…

Când eram mic și voiam și eu un telefon, îmi zicea că sunt „om de afaceri", că de ce-mi trebuie. Ce om de afaceri să fiu eu la 10-13 ani, când îmi doream un telefon cu butoane, frate!?

Vorbe pe la lume și alte faze

Mătușa vorbește pe la lume că de multe ori la spălat și la alte lucruri mă ajută mama, dar ei nu ne spun nimic direct. Unchiul, fratele tatălui meu, i-a făcut multe probleme tatălui meu. A condus beat, cu permis și fără, și când îl oprea poliția, dădea datele tatălui meu! Toate amenzile veneau la tata, nu la el.

În 2024, când m-am lăudat că sunt DJ și că știu notele muzicale, mătușa mi-a zis că sunt „DJ la moarte". I-am spus mamei și a zis că nu e normală la cap.

Tata nu poate să le zică nimic, pentru că dacă le zice, se iau de el, se ceartă, fac scandal. Și totuși, când au probleme cu telefoane, televizoare, mă cheamă pe mine. Mă duc, dar de multe ori se poartă urât.

Cununia și nunta vărului

În 2024 a fost cununia vărului meu. Am fost cu toții acolo. Vărul nu a cerut bani, a zis că nu vrea. Dar acum, mătușa umblă prin tot satul și spune că tata ar fi trebuit să-i zugrăvească o cameră gratis, că „am mâncat, am băut și n-am plătit".

Eu, la cununie, nu am făcut nimic. Doar am vorbit cu niște oameni. Am spus că sunt DJ și că știu notele muzicale.

Acum urmează nunta vărului și am auzit de la mama că mătușa a zis: „De ce să vină Cristian? Ne face neamul de râs."

Eu? Care am stat cuminte și nu am deranjat pe nimeni? Așa oameni răi nu am văzut niciodată!

Râdeți de nepotul vostru, care s-a născut cu dizabilități? Dacă tot râdeți de el, măcar nu mai vorbiți cu el și lăsați-l în pace!

O ultimă întâmplare (din 2015)

În 2015 a venit o nepoțică din partea mătușii. Avea 2 ani. Eu aveam 12 ani. M-am dus și eu să o văd, că-mi era dragă. Mai erau alți oameni acolo. Nu știu ce am făcut, dar m-au dat afară.

M-am uitat pe geam. Atât. Copila a început să plângă și a cerut să meargă acasă. Vine tatăl ei și-mi zice: „Bă, sandilaule, ai speriat-o pe fi-mea!". Cu ce am speriat-o, frate? M-am uitat doar pe geam…

A doua zi, mătușa mi-a ținut o predică mare. Că a plecat nepoata acasă. Dar eu ce i-am făcut, frate?! Nu am atins-o, nu am vorbit cu ea. Așa oameni răi n-am mai văzut în viața mea.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook