Salut TPU!
Sunt un băiat de 19 ani, am terminat liceul anul trecut, am reusit să iau şi BAC-ul. Nu m-am scris la o facultate, în prezent sunt angajat la un mall ca consilier vânzări. Am provocat o surpriză neplăcută pentru liceul meu, unde atât diriginta cât si mai multi profesori sau colegi au fost şocați când au aflat că nu plănuiesc să înveti mai departe. Era o surpriza, eram printre cele 34 de elevi care au primit titulatura "Sef de promotie 2016-2020" în judetul nostru.
Ca să fiu sincer, am mai multe probleme. Am avut o copilărie care a fost influentată de alcool, de neliniste în familie, cu foarte multe scandaluri. Sunt un om care cel mai probabil se confruntă cu depresie, anxietate şi fobie socială. Nu mai am prieteni, toată lumea m-a părăsit. Aveam momente când pur si simplu nu puteam să merg la şcoală pentru că nu aveam bani să iau un abonament. Lipseam câte 2-3 săptămâni de la şcoală. Eram cu moralul la pământ, trebuia să mint că sunt bolnav mereu. Au fost una dintre cele mai grele 4 ani din viata mea, în care m-am epuizat psihic. Am terminat studiile într-un liceu în care nu am vrut să merg, dar nu aveam de ales. Am auzit de prea multe ori propozitia " Dacă nu-ți place, poarta e deschisă". Sincer să spun, nu ştiu cum am rezistat.
Momentan lucrez într-un mall, cu foarte multi oameni diferiti zilnic, este o presiune enormă pentru un om ca mine. Mai ales pentru că am un coleg toxic, cu care nu as petrece nici măcar 1 minut din viata mea, dacă era la alegere. Suntem 2 persoane total diferite, cu viziuni diferite despre viață. Dar, la fel nu am de ales, mă stresez de 8 luni deja si aici. Per total nu cu job-ul este problema cea mare, ci cu colegul, cu care trebuie să stau câte 10-12 ore pe zi.
Nu stiu dacă ar fi bine să merg la un psiholog, dacă poate să rezolve aceste probleme..Cu părintii nu pot vorbi despre astfel de lucruri, iar eu simt că incet incet sunt terminat psihic. As vrea să mă duc la o facultate, probabil prind si un loc la buget, nu stau bine nici cu banii. Dar am în față această perioadă critică de 5-6 luni, în care nu stiu dacă pot rezista. Ceva sfaturi?
Eu am o problemă similară
1) Încearcă să discuți cu colegul tău, poate aveți ceva în comun de exemplu careva filme, actori, cărți, sportivi etc.
2) Încearcă să îți faci prieteni, cu cât mai mulți cunoscuți ai cu atât mai ușor îți poți găsi alt lucru care este mult mai plătit de exemplu.
3) Ai nevoie de o persoană la care să te descarci, să-i spui tot ce te doare, respectiv ea îți va da sfaturi și te va susține moral.
4) Încearcă să fii mai pozitiv, să privești în jur și sa admiri fiecare lucru frumos, o să te încarci de energie pozitivă care îți va da forte spiritualele si speranțe.
Îți sugerezi să-ți continui studiile dacă înveți bine, cu siguranța vei avea bursă, dacă vei fi foarte activ în activitățile Facultății vei avea sprijin din partea instituției.
Succese!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Incearca sa te imprietenesti cu el. Probabil aveti mult mai multe in comun decat crezi.
Răspunde
Salut,
Ai un superior. Cu el discuti problemele interne de munca si colegii toxici. Poate i s-a urat cu binele si il mananca in fund, am mai avut si eu oameni de astia si se rezolva cu un email si o discutie.
Poate ar trebui sa stii ca hartuirea la locul de munca e pedepsita prin lege, s-ar putea sa ai ceva legat de conduita la locul de munca in contractul tau sau in regulmentul intern, nu mai stiu exact.
Cu toate astea nu ai precizat in ce mod e toxic, ce face, cum se comporta cu tine, poti sa ne dai cateva exemple?
Nu știu cum să-ți zic dar ești stresat și supărat degeaba.
Problema este întotdeauna la persoana care se plânge. Nu-ți place colegul? Schimba tura
Nu-ți place șeful?
Dă-ți demisia
Nu-ți place că n-ai prieteni?
Fă-ți prieteni
Vrei facultate?
Fă facultate.
Eu am avut perioade în care am mâncat pâine veche cu pateu! Și tot eram ok, nu îmi plângeam de milă pentru că știam că mă descurc orice ar fi.
Am prieteni care muncesc de la 14 ani în construcții! Pentru că părinții n-au fost în stare să ii ofere educație și suport, dar el este super fericit așa cum este, s-a descurcat și se bucură de viață. Încearcă să reflectezi la asta.
Cu colegul problema ar trebui să o clarifici cu supervizorul. Un psiholog nu îți poate rezolva problemele vieții. Dacă ai cap să înveți, fă ceva sî începi o facultate, la vârstă tânără se învață mai ușor. Caută un sistem uman de suport, ai nevoie de asta, dacă cauți, găsești.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
