Salutare tuturor oameni buni. Osă vin cu o poveste text, scrisă de mine.
Sper să-l citiți tot până la capăt.
Textul meu prezent, face referire la: Imaginația mea cât și realitatea din jur, pe care sper ca din această povestire să devină aici realitate, și poate ca cineva fiind acel Ea, să mă accepte așa cum sunt și să mă dorească:
Singur în visele imaginare

În vis vedeam o fată. În vis credeam, că părură realitate că, gen: Mă trezisem din somn, și simțisem o puternică înbrățișare cu acele clipiri luminoase, ca și cum credeam că era în realitate lângă mine dar din păcate acum, nu e nimeni.
Nu e o fată să mă audă, să vorbească cu mine, și să îmi asculte fiecare gând spus din inimă. Din păcate, ca un singuratic nevinovat, parcă mă simt într-un întuneric negru și pustiu, de zăream în minte că, aici primeam o lumină, nu doar romantică ci și o lumină parfumată de a simții acel parfum al dimineții, despre cum 2 oameni se iubeau și se înbrățișau extrem de frumos.
În tren singur. Acasă alături de ai mei singur. Nu am cu cine mânca și eu la aceiaș masă ca între familie din păcate. Nu e nimeni, nici măcar în realitate, poate aș crede că undeva din gândurile clipite, voiam din tot sufletul să fi fost: Auzit de acel Ea, strigat și ajutat în anumite situații.
Povestea unui tip care are suflet, aici voi începe: „Nu am cerut niciodată la vreo fată lucruri rele și lucruri extrem de dureroase. Ce aș fi vrut cere, ca cineva acel infinit veșnic, să fie pentru mine, o singură lumină galbenă sau albastră, de a înbrățișa-o sub razele de soare, ca și cum mă gândesc că, undeva aici îmi era loc de odinioară".
Nu am cu cine din păcate să fi mers de mână ca între 2 oameni. Nu am la cine găsi acea fericire în mine, de a iubii măcar pentru tot restul vieții, de a nu fi pierdut în alte lucruri greșite, de a mă îndrepta și de a realiza că undeva în inima unei fete iubite, mult mi-aș dori să ies un tipar, pe care poate nimeni nu a auzit de câte lucruri frumoase, povesteam lumii despre ce înseamnă: „Sinceritate, iubire, empatie, respect, om de încredere și un un om care are un suflet curat, ci nu un suflet murdar și sensibil!
Unde să mai caut o cunoaștere de a îmi atenua tristețile și de a îmi deschide ochii în jurul unei tipe, chiar unde?
„Din păcate nicăieri. Din păcate ele fete atâta au putut și atât pot: M-au batjocorit, au râs de mine și m-au jignit, iar altele din păcate, mă vroiau doar ca eu să le fiu jucăria lor de manipulare, lucru ce așaceva nu aș tolera, și nici nu îmi doresc ca răul să cadă peste mine!
Doamne. Unde mai este iubirea aia ca din înainte și acele cunoașteri: Unde mai există acele vederi frumoase la amândoi ochi, unde și eu să văd cum ar strălucii o fată la caracter, măcar să mă fi uitat la părul din cap al unei fete prin văz, fără să ating sau fără să mă uit în batjocură, ci să clipesc doar așa distant de la vreun metru 2, ca și cum, cunoașterea de o întâlnire sau mai multe, puteau fi pentru mine acele capacități de a îmi creiona, amintiri ale tinereții".
Singur mă voi teme să rămân. Dar de ce singur mă vei lăsa doamne?
„Nu aș vrea așaceva. Mie teamă de singurătate. Dacă doamne feri ai mei părinți nu vor mai fi, cine va avea grijă de sufletul meu, cine?
Cred că nimeni. Poate sora mea, va avea și ea familie peste câțiva ani. Când eu voi ajunge la 30 și ceva de ani, atuncea probabil osă fie prea târziu când doborât la pământ de aceste dureri întristate voi rămâne din păcate. Nu e deloc înbucurător să suferi și să fi tăcut în mine. Din păcate nu?
Nu am cu cine povesti acele minute sau câteva secundele, de a îmi tresării fiecare gând despre cum în vise dialoga acel ea cu mine, dar în realitate nu din păcate.
Visez la cuvintele aste-a frumoase din citate precum: „Te iubesc, iubita mea ca o rază de soare" sau gen, ea să îmi spună: Soarele meu, luminos".
Aș vrea să aud și eu aceste cuvinte sus-enumerate. Aș fi vrut auzii măcar cândva, că acea fată ar fi cu mine și mergând cu trenu alături de mine, luându-o și pe ea, bucurându-mă că, într-un tren al iubirii aș vrea să conturez fiecare realitate, care să devină și în această pasiune de a combina pe prim-plan pasiunea romantică împreună cu o fată, plus și acele trenuri ce mi-ar străjuii inima și lângă o fată, dar bine înțeles ea să fie cu mine pe un peron, și eu să fiu: Ori de mână cu ea, ca-să fie grijulie față de mine, ori eu să-i ilustrez un selfie cu mine, și cu ea acolo de mână cu mine, ca și cum 2 călători ce și-ar unii destinele, ar scrie și ei o poveste fericită ci nu întristată.
„Când mă vei auzii tu ca și fată, ce inimă bună am și ce suflet am, nici nu îți dai seama ce am fost de mic copil, și ce aș vrea să fiu. Dar atât îmi doresc, să aud că: „Chiar dacă nu am acea vedere a ochiului, aș vrea să simt, să o ating și să privesc atât pe obraji și în părul ei, cât de finuță ar fi la caracter și cât de ajutătoare mi-ar fi, ca eu să fiu în acea libertate de a vedea lumea altfel, și prin prisma relației și al fericirii".
Nu aș cere nimic mai mult sau mai puțin. Nu voi cere decât: Să fiu băgat în seamă, să am o cunoaștere, și să îmi dau seama că am luptat și rămân un tip care ar încerca să pună fiecare lucru gândit cap la cap, în așa fel încât cunoașterea să pot avea, dar cu mențiunea ca cine mă va găsi, să își dee seama, că nu aș vrea să fiu batjocorit sau mințit, ci să fiu: Ajutat, încurajat, îndrumat și să am mai multe discuții frumoase, indiferent dacă ar fi la început prin prisma întâlnirilor și ale mesajelor, dar îmi doresc ca etapizat, să fac prim pas, de a construii în mine lângă o empatică fată, acele vederi luminoase de a mă repune pe acele locuri, ca eu să știu și să cred că, undeva niciodată singur nu voi mai fi.
M-aș fi bucurat ca și undeva alături de cei din familie să fi avut și eu cu cine mânca la aceiaș masă lângă o fată empatică: Ce mult mi-aș dori ca din visele aceste-a să devină frumoasele realități despre mine, despre cum soarele mi-ar răsării și mie dis de dimineață, în pervazul sufletului și al simțurilor, de a fi acolo undeva împreună cu ea, și de a sta în fața casei să fiu încălzit în jurul fetei de către soarele puternic cu o căldură ce mi-aș dori să îmi semnifice următoarele:
Soarele să mă-ncălzească lângă o fată în semnele iubirii, al fericirii, al simțurilor mele, la ea care ar vedea să vadă culoarea soarelui, iar eu să o pot privi prin simț sau prin auz, cum ar vorbi cu mine și ce m-ar învăța ca eu să fac.
Când mă gândeam în visele luminoase, credeam că e realitate. Dar din păcate nu este în realitate nici o fată prezentă în jurul meu, nici măcar în călătoriile realiste cu fiecare tren.
Credeam că era în realitate: Dar plângând și cu lacrimi mari și sensibile, mă trezeam brusc ca și cum o auzeam: „Unde ești"?
Ea către mine în acel vis îmi zicea: „Aici, soarele meu luminos și frumos".
Doamne. Mă bucuram enorm de mult dacă aș fi auzit toată chestia asta. Mult mă bucuram ca acum să fi auzit vestea că: Este și ea cu mine, dar și în acelaș timp și vederea ochilor mi-aș dori să-i fi avut. Mare păcat de tot, de cât de răi am ajuns unii cu alții.
Doamne ce păcat și ce tristețe este că: Ele fete așa de frumoase, mai nou într-un mod nevinovat, încep să râdă de mine, să profite de vulnerabilitatea mea vizuală, iar plus de asta ferească-le Dumnezeu, să nu aibă ele niciodată vreun copil în aceiaș situație ca și mine, apoi atuncea vor regreta și atunci îmi vor spune, că rău le-a părut și că rău osă le pară, că au pierdut acei tipi care chiar vroiau să le ajute și să le facă înțelepte și frumoase de caracter. Mare păcat de cum și feminismul s-a schimbat atât de radical, încât îmi vine să plâng spunând:
„Cu ce le-am greșit noi oamenii buni și educați cu credință în Dumnezeu, acelora?
Din păcate. Greșelile lor nu că sunt dese, dar ele exagerează când spun: Mâine te vrea, azi nu te mai vrea. Apoi și eu, din păcate acum 3 săptămâni în mediul online am căzut nevinovat într-o capcană proastă, de greu îmi dau seama, unde am putut ajunge și de ce m-am lăsat atât de permisiv și umilit, ca acea fată să mă umilească în toate felurile?
„Dar păcat că, și noi tipii chiar unii dintre ei, să recunoaștem că nici iertare nu știm să le cerem.
Cum? Da. Iertare trebuie să îți ceri dacă iai greșit. Dar asta nu înseamnă că ea te uită ce ai fi făcut tu tip: „Trebe să realizezi că, o greșeală că e mică sau minimă, la o fată nu este de loc ok să o faci, fiindcă acea fată, vrea să se simtă nu doar protejată și comfortabilă, ci ele fete sunt foarte sensibile și foarte de neiertat, ceea ce grijă mare să aveți în special cei care vedeți, fiindcă dacă le răniți și abuzați de ele, după aceia vă pare rău, și atunci prea târziu vați dat seama.
Aici mise pare firesc să fi supărată și să numai dai încredere în acei tipi care își bat joc de ele, și nu știu să le ofere acele afecțiuni și acele zile însorite".
Și da. Despre mine acelaș lucru povestesc: „Tu să zicem fiind fată. Ai veni la mine ca exemplu și în acelaș timp, mi-ai atinge un degețel de la o mână, sau mi-ai lua o mână de a ta, punându-oți pe mâna mea dreaptă sau stângă, oare ce aș face și cum aș fi reacționat?
„Bine înțeles că primul lucru iaș mulțumii, că ar avea grijă de mine și mă protejează. Iar al doilea lucru aș pupa-o, și iaș atinge și eu la fel cum face și ea, fie într-un gest tandru prin mângâieri și acele atingeri blânde, fie în general cu acea mână de al ei, m-aș lăsa purtat ca ea să mă conducă, fie: Pe stradă în diferite locuri, fie și puțin dacă simte și are nevoie, și mergând cu trenu în anumite cazuri dacă e vorba de: Să îmi țină și să aibă grijă de lucrurile mele în caz că dacă stau puțin pe holul trenului, sau în orice caz, la fel și eu, aș fi ajutat-o, mai ceva ca unul care vede cu ei ochi, și mai mult decât restul tipilor".
Dumnezeule Doamne. Ce gânduri și ce citate frumoase mi-ai dat, așaceva nu sa mai văzut vreodată în minte. Mintea mea e una bogată cu multe amintiri curate și frumoase.
În mintea mea se simte acea iubire și acea rază de soare pe care mult le simt: „De ai fi tu fată aici în jurul meu, și de a îmi asculta fiecare gând citit de la mine către tine, atuncea mă vei vedea prin cunoaștere, și atuncea osă îți dai seama, ce ai ales azi, vei alege întotdeauna doar calea binelui ci nu al răului".
Când iubirea ar înflorii, și când relația de cunoaștere mi-aș dori să devină realitate?
Da, tot ceea ce poate fi imposibil, e bine să îmi dau seama că aș fi vrut acel posibil. Dar atât aș spune:
„Niciodată nu uit ce am iubit în suflet până acum. Îi iubesc pe cei din familie și pe sora mea, dar și bunicii mei". Dar niciodată să nu uit: Că ce fată voi întâlnii și ce cunoaștere voi avea, să îmi dau seama și să știu, că undeva pentru o veșnicie aș vrea să îmi fie mintea mea atât de iubitoare și plină de luni colorate și stelele răsărite, ca și cum: Fără mine acel Ea, ar fi o zi pustie, de a nu îmi da seama, că lucrurile acestea ce devin noi în suflet, să le și aplic".
Dacă ea ca și fată m-ar chema să o cunosc și să fiu împreună cu ea, știți ce suflet am și ce aș face?
„Normal că aș fi mers. Nici nu aș sta pe gânduri să îmi bat joc de o fată și să o fi mințit. La mine poate că unii dintre voi nici nu știți":
Eu dacă promit un lucru și îl aplic, la mine rămâne vorbă prin fapte! Nu că: Azi vin la tine să te cunosc, și mâine poimâine bag fel de pretexte că nu am chef și din alea.
Pentru o fată și mai ales la început și în timpul comviețuirii romantice, trebuie să existe timp, decât să nu existe. Și eu așa sunt: „Timp îmi fac dacă este pentru oricine. Atâta timp cât cei din jur pot fi de încredere, prin curaj și prin sinceritate, e bine să îmi dau frâu acelui timp, să mă deslușească în așa fel încât să descopăr lumea cum este și ce fel de lume poate fi".

Sper din tot sufletul ca și scrisoarea asta din suflet să îmi fie: Citită, ascultată, și strigătoare de a își da seama, că cineva pe care o voi cunoaște, să fie o fată calmă, caldă la suflet și să îmi arete pentru prima dată din viața mea, că la 25 de ani pe care-i am, aș fi meritat și eu ca acel Ea să îmi fie alături totdeauna nu doar odată, ci tot timpul și până la adânci bătrâneți.

Sper că va plăcut: Oare din povestirea asta, aș merita mai mult decât puțin și să fiu băgat în seamă?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook