Sufăr...mai mult ca niciodată. Plâng... din prostie.De ce? Se merită să plângi pentru asta? Probabil tu mi-ai spune că nu, dar ştii de ce mi-ai spune asta? Pentru că nu eşti în locul meu.Pentru ca niciodată n-ai simţit ce simt eu acum, cand simt că viaţa nu mai are niciun rost şi mi-am pierdut şi ultima speranţa, ultimul gând pe care-l mai păstram în minte.Acela că voi reuşi să trec cu bine peste încercarea asta. Ştiu, ştiu că nu merită să plâng pentru asta.Pentru ce asta? Vaai, Doamne, mi-e şi ruşine sa-mi spun mie însămi de ce plâng.

Povestea asta e ca naiba. E încâlcită rău de tot.Nu mai pot.Chiar nu mai pot continua aşa.De ce plâng pentru asta? De ce? Imi vine să vomit. Dar nici măcar nu pot s-o fac.Sunt ei prin preajmă.

Mă simt prinsă în propriul joc, înlănţuită. Nu mai pot scăpa!

Şi-oricât aş vrea sa-ti spun ce simt, n-ai înţelege.Pentru că nu poţi înţelege.Lasă-mă! Lasă-mă să închid ochii! Simt cum sufletul mi se rupe în doua. E ca şi cum ai cădea într-o groapă plină de noroi.Cum te zbaţi să te ridici şi sa-ti continui drumul prin ploaie. Dar noroiul te înghite.Nu te poţi ridica... şi-atunci, astepţi pe cineva să te ridice, dar nu vine.Si plângi. E singurul lucru care ţi-a mai rămas, singurul lucru pe care-l mai poţi face. Te zbaţi în continuare, crezând ca încă mai e o cale de scăpare, o soluţie. Dar nu poţi. Pur şi simplu nu te poţi ridica... şi-atunci, încetezi să mai lupţi. Rămâi căzută, aşteptând o nouă zi, aşteptând să te trezeşti în aşternutul ăla moale, aştepţi ca mâine sa-ţi încolţească în minte acelaşi gând.

,, Oficial", sunt bulimica. Aşa mi-a zis doamna aia care e medic nu ştiu de care într-un spital în care sunt internate fete anorexice şi bulimice. Am luat legătura cu ea într-o astfel de seară, adica eram aproape la fel de disperată ca acum. M-a pus sa-i dau mai multe detalii, apoi sa citesc pe site la capitolul bulimie, la ceva cu comportamentul unei persoane bulimice şi sa-i zic la care dintre acele,, simptome" mă încadrez. La toate...

[un fragment din jurnal]

Si-acum, intrebarea: Ma poate ajuta cineva cu un sfat? Ce-as putea sa fac? Nu mai pot continua asa. Cica da, sunt bulimica. Mi-e greu sa recunosc.Toate astea, de un an. Am 16 ani, 1.60 si aproape 55 kg.Stiu ca-i mult...sad

Id-ul meu : suntbulimica

Ajutati-ma cu orice sfat! Multumesc!
P. S. : Nici nu stiu la ce categorie sa mai postez

Citind toate aceste, nici nu știu ...la început nu înțelegeam despre c-i vorba.Mai că-mi dădeau lacrimile,ești o fire emotivă scriind aceste cuvinte, au ajunt într-adevăr la sufletul meu.Dar despre această „Bulimică" nu știu absolut nimic.Îți spun doar atît, fii curajoasă
Succes

O idee mergi la un psiholog!

Mai bine te-ai calma, dacă plângi nu o să fie bine şi nu se va întâmpla nimic... stai liniştită Dumnezeu e acolo sus şi are grija de noi toţi, stai calmă

Si pe mine ma atins la suflet cand am citit randurile astea

Exista o lupta interioara intre a rezista tentatiei si a ceda.
In tratamentul bulimei trebuie tinut cont de faptul ca aceasta tulburare se asociaza adeseori cu alte probleme medicale fiziologice si psihologice. De aceea tratamentul bulimiei trebuie sa includa si tratamentul tulburarilor asociate. Apelul la psihoterapie ramane o metoda eficienta in tratamentul acestei boli. Totodata abordarea nutritionala si cea medicamentoasa nu trebuie neglijate nici ele iar o atentie speciala trebuie acordata reintegrarii sociale a persoanei afectate.
Ai grija de tine!

Uff...m ai lasat fara cuvinte! Povestea ta m a cutremurat emotional.Atat prin ceea ce ti s a intamplat tie, dar si prin forma ta particulara de a scrie, de a contura tot ceea ce ti se intampla.In acest moment nimeni nu ar fi in gradul de a ti da un sfat, de a intelege ceea ce ti se intampla cu adevarat! Cuvintele ar fi de prisos.Pot doar sa ti spun ca sunt momente grele in viata care te doboara.Trebuie sa ti aduni toate fortele si Sa Lupti:sa lupti pentru ceea ce iubesti,pentru cei care te iubesc,sa lupti pentru ceea ce ti place, sa lupti pentru tine! Sa nu ramai prabusita, asteptand.Stiu ca din exteriorul acestor circumstante, conditii ale tale e usor sa vorbesti.Dar...lupta! Nu te gandi! Nu analiza situatia ta! Sa nu cazi in capcana dezilluziilor, deceptiilor tale! Lupta!

Succes!

Apuca-te si scrie o carte intre timp, ai talent literar.

Nu te lua dupa ce scrie aici, astia nu stiu ce e aia bulimie, nu stiu ca nu te poti abtine sa nu mananci mult, cam 200k de calorii la o masa. Nu stiu ce sfat sa iti dau, nu aici trebuie sa cauti ajutor ci la medici, ei au facut scoala ca sa trateze boli cei de pe siteu asta au maxim 20 de ani.Da-mi funda daca te-am ajutat.

Eu aveam 64 kg si 1.67 la 12 ani