Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa.
-Tati, pot sa te intreb ceva?
-Da sigur, despre ce e vorba?
-Tati, cati bani castigi pe ora?
-Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri, spuse omul nervos.
-Doar vreau sa stiu. Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
-Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.
-Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.
-Tati, imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat.
-Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare.Gandeste-te de ce esti asa egoist.Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii
Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa.
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului.Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere bani.
Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:
Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des.Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o
- Dormi?
- Nu tati, sunt treaz.
- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme. Uite aici25$
Micutul a sarit, zambind.
- Multumesc tati. Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou. Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau
-De ce vrei mai multi bani daca deja ai?
-Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul
-Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.
Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.
Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre. Sa ne amintim sa impartim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.
Ce parere aveti? Dau funda.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Postarea ta m-a emotionat, ai dreptate, nu ar trebui sa irosim nici o clipa din timpul pe care l-am putea petrece cu cei apropiati sufletului nostru. Iar familia mea are tot timpul din lume pentru mine. Invat in alt oras si ajung acasa cam la trei saptamani. Vorbesc cu ei in fiecare zi si weekendul urmator trebuia sa merg acasa. Postarea ta insa, m-a facut sa imi doresc asa mult in clipa asta sa fiu langa ei si sa le multumesc ca sunt mereu langa mine atunci cand am nevoie, ca ma fac sa ma simt iubita, ascultata si inteleasa. Asa ca dupa-amiaza iau trenul si plec acasa. Si le sa fac si o surpriza pentru ca ma asteapta acasa abia duminica viitoare. Iti multumesc ca mi-ai amintit cat de bogata sunt ca am familia care o am.
Waaaw super tare! Chiar nu ma asteptam la asa final.
Acum asta este valabil pentru oamenii instariti.
Acum toata lumea sta acasa pentru ca sunt someri
Cam generalizată povestea, nu toți copiii vor să-și petreacă timp cu părinții lor.
Și părinții mei muncesc mult și îi văd puțin, dar nici nu simt nevoia să-i văd mai mult, m-am obișnuit, oricum sunt o fire singuratică.
@Woodenpints;@FucktheSystem
Da,timpul petrecut singur mi se pare si mie mai benefic decat cel petrecut in compania altora, poti sa pui ordine in ganduri si idei.Dar...aici vorbim de un copil mic.Bineinteles ca de pe la vreo 9-10 ani in sus vine pofta asta,sa nu ii ai pe parinti langa tine ca in anii trecuti.Dar,totusi,mie mi se pare ca,ceea ce se intampla cu astia mici(si zic mici, mici) e inca o ilustrare a decadentei societatii prin munca-stil semi-sclav din prezent.OK, poti la 7-8 ani sa il lasi singur,sau cu sora-sa, sau cu frate-su.Dar chiar esti iresponsabil si prea pironit pe munca, daca la 4-5 ani sa zicem,iti iei si tu si sotioara catrafusele si il lasi pe junior singur toata ziua, sau ma rog, cat au respectivii program.Stiu ca avem gradinite cu program prelungit,babysitter,psiho-pedagogi inca de la gradinita(cine e oligofrenul care a propus asta?)after-school si alte labareli din astea occidentale,menite intr-o anumita masura sa ii tenteze pe parinti, spre a-si lasa copii acolo, dar zic si eu...Cat de sanatoasa poate fi dezvoltarea unui copil inconjurat de straini,ca si colegii de grupa si educatoarea tot straini sunt,oricum ai privi-o,ca nimeni nu e perfect rational/logic la cinci ani,intr-un mediu nociv,care ii face pana si pe scolari/prescolari sa cunoasca vulgaritati.Da,e neimpresionant,e cliseic,nu zic nu,dar cred(si sper ca nu doar eu),ca trebuie sa reintre in prim-plan niste valori familiale cu adevarat sanatoase,in care sa mai ai grija si de bietul kinder,sa mai cateodata dracu munca aia,ca doar e copilul tau,nu e nici infiat, nici din flori, nici n-a aparut in fata usii tale.Un copil de 5 ani nu trebuie sa petreaca timpul singur,ci trebuie sa i se impanteze in minte,niste valori sanatoase, pe care sa le primeasca de la parintii sai, pentru ca societatea actuala nu vad ce mai poate oferi cuiva care se afla in crestere dpdv moral/educational/psihoologic/social.Si cred ca vorbesc in cunostinta de cauza-nu stiu daca am si dreptate-fiind crescut de pe la vreo patru ani mai mult de Tom & Jerry,Franklin si alte dintr-astea decat de ai mei, si vedeti ce pacatos, madarfacar si nemernic am ajuns.
Nota zece, unii copii, in special aia care au parinti in firme mari, cred ca isi petrec timpul impreuna doar de sarbatori, si atunci intervine o "problema". Din cauza lipsei parintilor, copii intra in diferite bande, iar mai apoi parintii zic: "de unde si pina unde au ajuns sa faca asta? " Eeeh, nu mai conteaza nimic, e ceva ce doar noi, viitorii copii putem sa schimbam cursul acestei povesti. 
Eu consider un adevar general valabil. multi parinti isi ocupa tot timpul cu serviciul, iar cu micutii stau bunicii sau dadacele. ar trebui ca parintii sa profite de fiecare minut liber pe care il au la dispozitie si sa stea cu copii. " bucura-te de fiecare zi, ca si cum ar fi ultima!"
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
