Cum sunt caracterizati cei 5 nazdravani(ochila, setila...) in povestea lui harap-alb? ceva "ca un om..." dau funda

Harap – Alb
Ion Creangă
~caracterizarea celor 5 personaje himerice~

GERILĂ

personaj individual, adjuvant
„dihanie de om" – hiperbola à personaj fabulos
grotesc : urât, comic - din portretul fizic: aspectele urâte prezentate în manieră comică - „urechi clăpăuge", „buzoaie groase şi dăbălăzate"
umanizat: cu sentimente, comunică (limbaj specific omului), gândeşte, are simţuri şi mentalităţi.
Prezentat prin proză rimată şi ritmată specifică stilului oral şi cu ajutorul cifrelor magice – „douăzeci şi patru de stânjeni de lemne"
„ceva de spăriet", trăsătură ce reiese din caracterizarea indirectă făcută de narator, în care descrie felul său de a sufla „buza de deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de dedesubt atârna în jos, de-i acoperea pântecele".
Imaginea sa este hiperbolizată prin comparaţii ca : „aşa tremura de tare de parca-l zghibuia dracul" sau personificări : „vântul gemea ca un nebun", „copacii se văicăreau" „pietrele ţipau". Astfel, este prezentat personajul în relaţie cu natura şi spaţiul înconjurător, care ţin locul unor personaje à aspect apocaliptic.
La finalul descrierii prin antiteza "foc de ger", naratorul rezumă caracterul lui Gerilă.
Gerilă e încrezător în puterile lui, trăsătură ce reiese indirect, din felul în care i se adresează lui Harap – Alb : „râzi tu, râzi, Harap – Alb, zice atunci Gerilă tremurând, dar unde mergi, n-ai să poţi face nimica."

FLĂMÂNZILĂ

personaj hiperbolizat, pantagruelic, grotesc, individual, adjuvant, umanizat : are sentimente, limbaj specific omului, gândeşte, are simţuri şi mentalităţi : „o namilă de om".
Prezentat prin proză rimată şi ritmată, specifică stilului oral : „drăcărie"
Se regăseşte motivul cifrelor magice, „douăzeci şi patru de pluguri"
Imaginea lui este hiperbolizată prin intermediul verbului „crapă" de foame
Harap – Alb îl caracterizează indirect, poreclindu-l „sac fără fund" peste a dovedii cât era de nesătul
Încrezător în forţele proprii, trăsătură ce reiese indirect, din felul său de a vorbi : „Râzi tu, râzi, Harap – Alb, zise atunci Flămânzilă, dar unde mergeţi voi, fără de mine n-aveţi să puteţi face nicio ispravă".
O echivalenţă între personaj şi om : „namilă de om"
Calităţi umane – prezenţa comicului, hiperbolei
Personaj grotesc – urâtul reprezentat printr-o manieră comică (tehnica de caracaturizare).

SETILĂ

personaj hiperbolizat, pantagruelic, grotesc, individual, adjuvant, umanizat: are sentimente, limbaj specific omului, gândeşte, are simţuri şi mentalităţi: „o arătare de om"
prezentat prin proza rimată şi ritmată, specifică stilului oral („al dracului o nanie de om"), în care se regăseşte motivul cifrei magice: „24 de iazuri"
personaj grotesc, numit de Harap – Alb, „prăpădenia apelor"
caracterul grotesc al personajului se deduce şi din trăsăturile sale fizice, din caracterizarea directă, făcută de narator: „grozav burduhan", „nesăţios gâtlej".
Prin exclamaţia lui Harap – Alb: „mare ghiol de apă trebuie să fie în maţele lui!" personajul este hiperbolizat.
Setilă este încrezător în propriile-i puteri: „Râzi tu, râzi, Harap – Alb! Dar unde vă duceţi voi, fără de mine degeaba vă duceţi."
Hiperbolizat, aparţine fantasticului, fabulosului
împreună cu Flămânzilă simbolizează ospăţul pantagruelic

OCHILĂ

personaj individual, grotesc, hiperbolizat, adjuvant, umanizat: are sentimente, limbaj specific omului, gândeşte, are simţuri şi mentalităţi: „o schimonositură de om"
viziunea sa asupra lumii este aceea a enormului, a halucinantului, a lumii pe dos: „toate lucrurile mi se arată găurite, ca sitişca şi străvezii."
Considerându-l un om nebun, Harap – Alb îl deplânge şi văzându-l ca pe un vis de care-ţi vine să plângi sau să râzi, dar „lasat de Dumnezeu" îl botează şi pe acesta. Folosind asociaţii de cuvinte şi mai stranii şi o ritmicitate a spunerii, creează un adevărat suflu euforic: „Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primar cu Chiorilă, nepot de soră cu Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă"
Prin chemarea pe care i-o adresează Harap – Alb, scriitorul subliniază calităţile personajuli de a vedea totul „Hai si tu cu noi, dacă vrei, zise Harap – Alb, că doar n-avem a te duce de mână, ca pe un orb"
Încrezător în propriile-i calităţi : „Râzi tu, râzi, Harap – Alb, dar unde te duci, fără de mine rău are să-şi cadă".
Viziunea enormului; are doar un ochi ( mitul ciclopului)
Vede doar când închide ochiul - simbolizează vederea dincolo de aparenţe: „măruntaiele pământului"; are acces la esenţă
simbolul personajului orb din tragedia greacă, care ştia şi vedea totul (desemnează capacitatea de a înţelege lucrurile, în perspectivă) = Tiresias (Sofocle – „Oedip Regele") sau soacra din „Moara cu noroc";
autocaracterizarea
motivul ochiului simbolizează tema cunoaşterii care nu poate fi atinsă fără Ochilă.

PĂSĂRI – LĂŢI - LUNGILĂ

simbolizează dimensiunea spaţiului şi vânătoarea
umanizat: are sentimente, limbaj specific omului, gândeşte, are simţuri, mentalităţi: „o pocitanie de om"
semnificaţia numelui: se lăţea aşa de tare, „de cuprindea pământul în braţe"; când se deşira şi se lungea ajungea „cu mâna la lună, la stele, la soare şi la cât voia de sus"; păsările le prindea cu mâna din zbor, „le răsucea gâtul cu ciudă şi apoi le mânca aşa crude, cu pene cu tot".
Face legătura între planul teluric şi cel cosmic;
Botezandu-l după modelul celorlalţi, naratorul confirmă marea artă de a portretiza, nelipsind hiperbolele, comparaţia, ironia : „să-i zici Păsărilă, nu greşeşti; să-i zici Lăţilă... nici atâta; să-i zici Lungilă... asemenea; să-i zici Păsări – Lăţi – Lungilă mi se pare că e mai potrivit cu năravul şi apucăturile lui."
Încrezător în propriile-i calităţi : „de n-a fi şi unul ca mine pe-acolo, degeaba vă mai bateţi picioarele ducându-vă."