anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Buna tutror. Acum 3 luni am amanetat niste bijuterii de aur si mi-am asumat ulterior ca nu le voi mai rascumpara. Azi mi-a expirat contractul, iar angajata de la amanet m-a sunat si a insistat ca trebuie sa platesc acel comision de administrare chiar daca nu rascumpar bunul. Eu credeam ca daca nu rascumpar bijuteriile dupa cele 90 de zile prevazute in contract nu mai trebuie sa achit nimic si ei vor vinde bunul mai departe ca sa recupereze suma de bani pe care mi-au dat-o. E cu adevarat vreo problema daca nu achit acel comision de administrare? Pot cei de la casa de amanet sa ia masuri legale pentru a recupera acel comision sau angajata doar incearca sa ma intimideze ca sa obtina casa de amanet niste bani in plus?

17 răspunsuri:
Ioandelasal
| Ioandelasal a răspuns:

Daca acel comision este prevazut in contract atunci trebuie platit.
Daca nu-l platesti te pot da in judecata si vei plati mai mult, la comision se pot adauga dobanzi/penalitati si cheltuieli de judecata si de executare silita, dupa caz.

| Delwa97 a răspuns (pentru Ioandelasal):

Contractul stipuleaza in felul urmator: "Proprietarul se obliga ca in termen de 90 de zile sa restituie firmei suma primita, la care se adauga comisionul de 480 de lei pentru suma primita, suma totala fiind de 3680 de lei, la 90 de zile."
si "Firma se obliga ca in schimbul comisionului de pastrate la dispozitie proprietarului bunului amanetat pe o perioada de 90 de zile, sa nu instraineze ori sa nu dispuna altfel de bun."
De aici eu am dedus ca ori platesc cei 3680 de lei pana la termenul de 90 ori bijuteriile raman la ei. In fine. Cred oricum ca ai dreptate si mai bine platesc comisionul decat sa am parte de alte surprize si sa fiu obligata sa platesc sume mai mari.

| Ioandelasal a răspuns (pentru Delwa97):

Ai inteles gresit.
La implinirea termenului de 90 de zile trebuia sa restitui suma primita si comisionul si primeai bunul amanetat.
Trebuie sa existe o alta prevedere cu ce se intampla daca nu restitui suma primita si comisionul. Mai reciteste contractul si scrie aici daca exista aceasta prevedere.

| CristiDinBucuresti a răspuns:

Este o prostie cît casa la români cum nu au bani isi amaneteaza bijuterii telefoane si dupa acea nu le mai scot ca nu au bani pierd si obiectele si banii se duc pe prostii, ăstia sunt oamenii lacomi vor sa aiba cît mai mult indiferent cu ce pret, acum daca tu numai vrei sa platesti sa scoti bijuteriile ca de fapt asta ai intentionat sa faci le amantezi iti dau ăa o suma de bani tu ai cheltuit banii si gata, dar a aparut ceva ce poate inainte in anii 90 nu era comiosionul, si atunci plateai o taxa de intîrzîiere o penalizare pe zi, dar multi au amanetat au fentat legea nu au platit si casa de amanet nu le-a mai returnat inapoi obiectele au pierdut. Acum este diferit te cauta dupa numarul de telefon te au in baza lor de date si numai scapi.

| johnnny123 a răspuns:

Dacă scrie în contract, atunci trebuie. Dacă nu scrie, nu trebuie.
L-ai citit înainte să-l semnezi?

| StoicAnalysis a răspuns (pentru johnnny123):

Pai majoritatea nu citim contracte in cazurile banale spre medii. un contract de genul, are multe alineate si paragrafe. Sa le citesti cu atentie pe toate, iti ia undeva intre 10-30 de min depinzand de contract.

Mai mult il citesti cu atentie cand faci o rata considerabila sau cand te angajezi undeva. In rest cine crezi ca sta sa citeasca de fiecare data contracte atunic cand se semneaza.

Ca asa, ai contracte mai peste tot unde te duci sa faci ceva care necesita datele tale personale.

| johnnny123 a răspuns (pentru StoicAnalysis):

De acord, majoritatea oamenilor nu pierd timpul să citească contractele pe care le semnează, mai ales pe cele cu miză mică.

Dar atunci când decizi că un contract are miză prea mică pentru a te obosi să-l citești, îți asumi automat și faptul că ești dispus să pierzi acea miză mică.

Iar dacă ți-ai asumat consecințele, atunci de ce ulterior semnării mai cauți metode de a scăpa de consecințe?

| StoicAnalysis a răspuns (pentru johnnny123):

Natura umana. Ne asumam pana cand suntem lezati. Ne tratam doar atunci cand e prea tarziu, etc.

Persoana in cauza nu avea de unde sa stie ca va plati un comision pentru un obiect pe care ti-ai asumat din start sa-l pierzi, in schimbul unei remuneratii. Si eu as face la fel, pentru ca nici eu pana acum, habar nu aveam de aceasta clauza intr-un contract de amanet.

Adica da, iti asumi, avand in experienta ta, vaga idee ca nu prea ai ce sa pierzi. insa cand viata iti da peste cap si iti pune in cale clauze de care nici nu ai auzit vreodata, mai poti sa ramai la fel de asumat?

| johnnny123 a răspuns (pentru StoicAnalysis):

Păi nu asta este calitatea definitorie a "asumării", și anume să ți-o menții? Ce fel de asumare este aia care se schimbă?

Este ca în cazul fumătorilor, care la început spun "cunosc și îmi asum riscurile de sănătate", iar când ajung să aibă probleme reale de sănătate zic "aoleo, ce nasol și nedrept este". Aia nu e asumare.

| StoicAnalysis a răspuns (pentru johnnny123):

Ma refeream ca iti asumi strict pentru ce te astepti. Gen sa zicem ca esti la munca si trebuie sa lucrezi la un proiect mai simplut, dar care are termen de livrare scurt. iti faci un calcul in minte rapid si esti perfect constient si iti asumi un anumit interval de timp in a-l termina. Pe parcurs apar complicatii de care nu aveai cum sa stii de ele. Si proiectul intra in intarziere. Mai poti spune ca este vina ta? sau ca trebuia sa iti asumi ceva ce nu aveai cum sa stii?

| johnnny123 a răspuns (pentru StoicAnalysis):

Un contract reprezintă o asumare. Asta este natura unui contract, ăsta este motivul pentru care există contracte.

În clipa în care semnezi un contract îți asumi, fie că realizezi, fie că nu, două lucruri:
1) conținutul contractului
2) consecințele nerespectării contractului.

În cazul de față nu a apărut nicio complicație neprevăzută de care nu avea cum să știe. Totul era scris acolo, nu s-au schimbat condițiile ulterior.

A ales să semneze ceva orbește pentru că a decis că miza este prea mică și nu merită deranjul. Iar după ce a făcut asta s-a răzgândit în privința mizei, și întreabă cum să scape.

Deci, în cazul ăsta, da. Este 100% vina persoanei care a semnat fără să citească, pentru că nu i-a cerut nimeni să-și asume ceva ce nu avea cum să știe. A ales să semneze fără să citească, dar refuză să-și asume consecințele.

| StoicAnalysis a răspuns (pentru johnnny123):

Din punct de vedere legal sunt perfect de acord cu tine. Din moment ce semnezi un contract, esti legat la mana. Nu poti schimba sau modifica termenii dupa bunul plac.

Insa sa nu uitam ca nici emitatorul contractului nu isi face partea in 99% din cazuri. Ci anume ca este obligat sa ii comunice verbal persoanei terte care urmeaza sa semneze contractul, termenii, drepturile si obligatiile contractului, cat si consecintele nerespectarii lor.

Sau ca sa-i mai scuzam si de acest chin birocratic, macar sa-i zica omului un :"citeste putin contractul ala si apoi semneaza", daca nu vrei sa explici tot contractul.

Aici in mod legal, ambele persoane gresesc si nu respecta termenii si conditiile. La final de contract spune clar, in orice contract :"Am luat la cunostinta....bla bla bla"
Cum ai luat tu la cunostinta daca nu ti-a fost explicat continutul contractului?

| johnnny123 a răspuns (pentru StoicAnalysis):

De când este obligația unei părți să explice celeilalte părți conținutul contractului? Contractul este scris și poate fi citit. Dacă una dintre părți are dificultăți sau dubii, poate să apeleze la cineva cu pregătire juridică sau poate să nu-l semneze.

Iar atunci când semnezi că "ai luat la cunoștință", este responsabilitatea ta să te asiguri că ai luat la cunoștință, nu este responsabilitatea celeilalte părți.

| StoicAnalysis a răspuns (pentru johnnny123):

Persoana in cauza poate ataca contractul catre ANPC pe motiv de lipsa de explicare a contractului. Daca scrisul in care stipuleaza acel comision este mic, poate fi atacat la sigur in instanta, pentru ca e practica abuziva.

| johnnny123 a răspuns (pentru StoicAnalysis):

Acum alegi să presupui că scrisul era foarte mic, numai ca să nu accepți că respectivului i-a fost lene să citească contractul (deși tu însuți ai recunoscut la începutul discuției că este ceva obișnuit pentru majoritatea oamenilor).

Și nu, în continuare "lipsa de explicare a contractului" nu este un motiv întemeiat pentru a ataca contractul, pentru că ar fi absurd. Dacă așa ar sta lucrurile, atunci absolut orice contract făcut vreodată ar putea fi atacat de către una dintre părți pe motiv că "nu i-a fost explicat suficient". Cum s-ar putea demonstra că ai înțeles sau nu ce ai semnat?

| StoicAnalysis a răspuns (pentru johnnny123):

Intr-adevar. Chiar cautasem prin legislatie si codul civil informatia asta pentru ca eu personal in trecut cand am semnat unele contracte, mi-au fost explicate si verbal despre natura lor. Si am presupus ca orice contract are aceeasi obligativitate. Insa aparent nu este asa. Sunt contracte cum e si in cazul de fata, in care nu esti obligat legal sa-i explici omului si verbal.

| Năsăud a răspuns:

Dacă ai vrut sa renunti la ele cel mai bine ar fi fost sa le dai de la început definitiv și primeai un pic mai mult.
Eu știu ca nu exista nici un fel de comision de administrare și doar pierzi bunurile dacă nu le ridici.
Cel mai bine te interesezi exact și mai citești odată contractul.