Ati observat ca de obicei cei care sunt "umani" pierd, aproape mereu, si cei care sunt cruzi, nemilosi, castiga. Nu vorbesc neaparat despre oamenii obisnuiti. In politica, cei care sunt umili, "buni", nu reusesc sa ajunga prea departe si sa reziste prea mult, iar cei care nu au mila, care sunt"inumani" castiga si ajung in varf (uitati-va la Putin sau la Nixon, iar Kennedy, care a fost "bun" a fost asasinat). Luand in considerare acest lucru, de ce ar trebui sa fim "buni"? E o intrebare la care ma gandesc uneori, daca bunatatea iti aduce multe pierderi, slabiciuni, de ce sa fim asa?
Apreciez orice raspuns!
Oh, si nu vreau sa imi spuneti teorii ale conspiratiei sau de-astea!
Multumesc!

Trebuie sa fii exact cum te simti tu cel mai bine. Degeaba esti rau si castigi daca nu te simti bine si acelasi lucru se aplica si invers, degeaba esti tu bun sau incerci sa fii bun daca in mintea ta ai vrea sa fii rau si sa faci ceea ce nu e bine ci doar ceea ce iti va face tie bine. Vei suferi in conditiile astea. Deci raspunsul meu este ca trebuie sa fim exact cum ne simtim cel mai bine.

O vorbă din popor zice: "ești bun - ești prost", cam asta e chintesența

Ce-ar fi lumea daca am fi toti ''inumani''? Una e sa fii bun, alta e sa fii fraier. Doar pentru ca e mai usoara viata pentru aia fara caracter, nu inseamna ca trebuie sa ne luam dupa ei si probabil ca la sfarsitul zilei, nici ei nu se simt asa bine. Fiecare e cum e pana la urma, fiecare are principiile lui si fiecare vede viata in felul lui. Daca tu consideri ca te-ai simti mai bine luandu-te dupa ceilalti, doar pentru ca ti se pare mai usor, n-ai decat.

Esti bun pentru tine, nu pentru altii. Daca tu te consideri bun, trebuie sa fi bun in ochii tai, nu in ochii altora, e vorba de valorile tale.

La ce te referi tu este alta treaba. Daca esti bun nu inseamna ca esti prost. Depinde de tine ce vrei sa faci, si nu trebuie sa te opreasca nimic ca sa ajungi unde ti-ai propus.

Este bine să nu generalizăm. Sunt cazuri pe care le cunoaștem și care apar în mass media, datorită senzaționalului. Dacă toate știrile ar fi pozitive, lumea nu ar citi ziarul, nu s-ar uita la știri. Am fost în anul 1981 în Germania de Est -RDG, pe atunci comunistă, turist, 2 săptămâni. Am citit și ziare. Nu aveau voie să publice nimic negativ, în comunism totul trebuia să fie perfect. Ziarul era atât de plictisitor că adormeai citind.
Astfel dta când vezi eroi negativi nîn politică vezi ceea ce place lumii să audă. Dacă un lider bun face o treabă bună, nu este nimic palpitant în asta, ziarul nu se vinde, emisiunea la TV nu este atrăgătoare. Acele victorii nespuse, nescrise, ne filmate de camere TV, ale celor buni, nu ajung la știința dtale și tragi concluzia că răii înving, și nu merită să fii bun. Concluzia, mass media nu te minte deliberat ( uneori o face, și este plătită pentru asta, de exemplu 60000 de morți în revoluție la Timișoara). dar în mod cert deformează realitatea. Dta astfel nu percepi realitatea din punct de vedere moral numai prin niște ochelari cu lentile deformante.
Ai și dta dreptate parțială, până la un punct. Dacă cei răi se comportă prea rău, fac prea mult rău, la prea multă lume, abuzând de puterea lor, se nasc alte forțe care vor lupta cu ei ca să îi anuleze. Merită să fii bun? Dacă tu ești rău cu alții poți să ai o victorie parțială până când cineva te potolește. Dar ca să putem trăi în colectivitate unii cu alții avem nevoie de bunătate.

Pentru că, daca cei buni ar "acționa" și ei, ar considera-o ca ceva rău și nu o mai fac. Și pierd.