|
Theo183
a întrebat:
A fost odată
De când suntem mici avem vise,
De multe ori ele nu sunt atinse,
Toți au așteptări, speranțe,
Dar ei nu te i-au mereu în brațe,
Iar atunci, tristețea vine din senin,
Și te cuprinde cu brațele de mărăcini
Durerea apare, se urcă în spinare,
Iar pofta de viață dispare.
Ce e viața când nu te iubești?
Ce viața când nu știi să iubești?
Devii o simpla carapace,
Care nu va avea pace,
Un gând te va frământa în fiecare zi,
Cu ce-ai greșit când ai fost copil...
Ce bine și frumos a fost,
Când viața mai avea rost.
Salut, asta e prima mea poezie pe care o postez. Aștept opinii pls.
Ordonare:
După relevanţă
|
Simpatic
a răspuns:
Pare mai mult o epigrama daca ne raportam la rimelor simpliste
in rest ce sa zic, usor copilaresc modul de enuntare
dar cred ca esti la inceput!
succes pe mai departe si mai asteptam poezii 
Răspunde
|
ioana748
a răspuns:
Draguta, cu iz de tristete.
Putem sa nu ne pierdem copilaria niciodată.
Pastram un pic din ea intr-un coltisor al inimii noastre si vom vedea altfel viata oricat de greu ar fi.
Zi frumoasa si la cat mai multe poezii
Întrebări recente
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
