Ce carti v-au fascinat copilaria?
Pe vremea copilariei / adolescentei mele am citit foarte mult, pasiune,,mostenita " de la tata.
Bibilioteca parintilor mei a avut tot timpul carti, primeam carti de ziua mea,si eu obisnuiam sa-mi cumpar cand aveam un banut...
Am inceput cu,,Povesti nemuritoare" (toate volumele)
Ciresarii
Cuoare,inima de copil
Coliba unchilui Tom
Heidi,fetita muntilor
Aventurile lui huckleberry finn
Aventurile lui tom sawyer
Doi ani de vacanta
...
Au fost mult mai multe, dar astea mi amintesc acum.
Si toata lumea a auzit de ele.
Când eram mică fugeam de cărți ca de naiba(mai mult din cauză că făceam ce făcea și fratele meu mai mare), până într-o zi când a venit taică-meo cu vreo 5-6 volume din seria Harry Potter. Bineînțeles, atunci mi s-au părut imense și le-am catalogat ca "lecturi grele" dar mi-au trezit totuși interesul. Mi-am amintit de poveștile pe care mi le citea mama înainte să adorm și am citit ceva basme de Hans Christian Andersen, după care am trecut la cărți mai serioase, dacă pot spune așa, cum ar fi Colț Alb, Black Beauty, Heidi și altele în genul care nu mi le amintesc acum. De fiecare dată când mergea undeva, mama se întorcea cu o carte pentru copii(pot să spun că n-am văzut majoritatea filmelor Disney, am citit cărți după ele). Chiar și astăzi îmi mai aduce câte un roman(serios) din când în când.
Abia pe urmă am pus mâna și am citit Harry Potter, mi-a plăcut la nebunie și am mai început să caut cărți în genul în bibloteca familie(fără succes). M-a salvat iarăși mama când mi-a luat mai multe volume din Tara Duncan(un fel de Harry Potter, versiunea feminină). Au fost mai multe cărți, dar astea sunt cele care mi-au rămas în memorie și consider că le-am citit cât încă eram copilă.
Întrebarea ta m-a făcut să realizez că ar trebui să-i mulțumesc mamei mai des.
RăspundeMai bine mai tarziu decat niciodata, nu?
Răspunde
Desigur, dar n-a fost chiar atât de târziu. 
Mi-aș dori să mai pot citi cărți de copii și să mă fascineze ca atunci, sincer. 
Chiar daca esti mai mare, nu cred ca este gresit sa citesti carti pentru copii.Mai ales daca ti-au placut
Eram prin clasa a VII cand mai citeam povesti...
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Pe langa ce ai amintit tu, adaug Ciresarii, inca un raft de Jules Verne, Morcoveata a lui Jules Renard (care mi-a placut foarte mult, prima mea lectura "serioasa") si cateva carti de Rodica Ojog-Brasoveanu. Pe urma am prins gust de romane istorice, era o colectie pe vremuri... Teodora, imparateasa Bizantului e un titlu pe care mi-l amintesc din colectia aia.
Morcoveata am citit si eu
Plus cateva carti politiste pe care bibiotecara mi le dadea din serar.
Nu prea am citit carti in afara celor obligatorii, insa am citit ceva reviste din mai multe domenii. De la 17-18 ani am,, trecut pe digital"!
Bine macar ca pe alea l-ai citit, ca au fost destule
Ar merge si varinanta digitala, cand nu ai alternative.
Le-am citit, dar in mare parte cu scarba. Sau din plictiseala. Nicidecum ca mi-ar fi placut. Din contra mie cititul tiparit mi se pare o activitate demodata si depasita tehnologic. In prezent citesc tiparit doar daca nu am alternativa.
Tehnogia,bat-o vina...
Unora le place sa simta mirosul hartiei.
Eu cred ca in viitor cartile tiparite vor disparea.
De ce bat-o vina? Am observat ca unora le place sa simta mirosul hartiei, insa vor fi tot mai putini. Asa este, in viitor vor disparea cartile tiparite si abia astept sa se intample asta. Sunt o risipa inutila de resurss odata ce majoritatea celor care citesc oricum detin deja si mijloace digitale.
Sunt copii de la tara care nu-si permit asa ceva, desi ar dori sa citeasca. Abia daca sunt populate bibilotecile satesti...
Oricum ai da-o cartile tiparite sunt mult mai scumpe per total decat variantele electronice. Sigur aia care nu au bani de un laptop/calculator/smartphone/tableta nu au nici de carti tiparite si foarte probabil nici nu ah biblioteca in zona.
Eu nu cred asta. Probabil vor fi mai rare, si cu atat mai apreciate.
Kali, poate.Se preconiza ca manualele sa fie digitale.Mie mi se pare usor ilar din moment ce sunt sate care abia au curent electric.
Ca cartile vor fi rarenu stiu....Am vazut la locul unde cumpar ziare carti vechi, foarte iefine.Pana in 5-6 lei bucata
Cărțile în format normal sunt eterne. N-o să dispară niciodată.
Sa speram.Asa imi doresc si eu,
Robinson Crusoe, Moartea regelui Arthur pe vreo 5 sau 6 volume, nu mai tin minte exact, La rascruce de vanturi, Padurea spanzuratilor. Poate ca nu trebuia sa le citesc in copilarie, dar in alea de dragoste ale mamei mele nu ma bagam.Ar mai fi Turgheniev cu Apele primaverii, dar apoi m-au dat la gradinita si n-am mai avut timp de ea.Glumesc, sunt cateva dintre cartile ce mi-au tinut de urat uneori, din pacate acum nu mai am timp si nu mai pot intra in aceeasi stare placuta cand deschid o carte.
Asul de trefla si 7 din septica.Acum serios imi placea sa citesc carti de Jules Verne.Si acum imi plac sa le recitesc.
Vad ca Jules Verne este preferat de multi.
A scris aventuri, de aceea.Cine nu vrea sa se aventureze in diferite expeditii? Si Jules Verne scrie in asa fel, incat cartea pare f usoara, presarata cu patanii si tine cititorul cu sufletul la gura.
Rapirea broastelor-Angie Sage
Sabia din grotă -Angie Sage
Casa mea bântuită-Angie Sage
Amintiri din copilarie -I. Creanga
La Medeleni- Ionel Teodoreanu
Romanul adolescentului miop-Mircea Eliade
Aventurile lui Tom Sawyer-M.Twain
De veghe in lanul de secara-J.D.Salinger
Morometii-Marin Preda
Cautand-o pe Alaska-John Green
De 19 ori Katherine-John Green
Lorelei-Ionel Teodoreanu
Invitatie la vals-Mihail Drumes
Maitreyi-Mircea Eliade
Scrisoarea de dragoste-Mihail Drumes
Omul invizibil- H.G. Wells
A poveste de Craciun-Charles Dickens
David Copperfield-Charles Dickens
+ povestile copilariei
Si multe altele.
Cel mai mult m-a impresionat ''Invitatie la vals'', foarte dramatica povestea. Pur si simplu plangi la ea.
Cand eram mai mica imi placea foarte mult ''Rapirea broastelor''.
Nu îmi prea plăcea să citesc când eram mică (sadly), dar odată am primit un volum cu basme de-a lui Andersen. Multe dintre ele m-au marcat. Mi-a plăcut mult Crăiasa Zăpezii, probabil pentru că nu o înţelegeam pe de-antregul.
Apoi am citit Colţ Alb. Cartea copilăriei mele. M-a fermecat şi fascinat în acelaşi timp, şi a rămas carte mea preferată mulţi ani. O recitesc în fiecare an, dacă se poate, şi de fiecare dată o văd altfel. De fiecare dată prind un substrat pe care, ca şi copil mai mic, nu-l prindeam. O carte plină de lecţii de viaţă şi de morale, povestea unui lup care-a fost fortaţ să renunţe la sălbăticie, şi să treacă prin atâtea greutăţi, prin câte trece şi omul. Mereu am crezut că sălbăticia e, de fapt, perioada copilăriei în care trăieşti şi descoperi (îmi plăcea enorm partea aia, când Colţ Alb descoperea lumea), apoi, te loveşti de alţi şi viaţa începe sî te rănească. Eventual, până la final, îţi găseşti liniştea lângă ceva/cineva pe care iubeşti. Frumoasă poveste. Cea mai frumoasă poveste pentru copii.
Şi Alice în Wonderland mi-a plăcut destul de mult. Iniţial nu voisem s-o citesc, fiindcă ne-o dăduse de la şcoală, şi cum eu eram pe-atunci "hipstăriţă", nu-mi plăcea să citesc ce se dădea la şcoală. În final mi-a zis tata că e una din cele mai faine poveşti, şi am citit-o.
Şi a mai fost Lampa lui Aladin, din colecţia 1001 nopţi, pe care nu pot să-mi amintesc când am citit-o, dacă înainte sau după Colţ Alb. Ştiu doar că mi-a luat vreo două luni şi n-am terminat-o niciodată. (Chiar, ar trebui s-o termin). O consieram o carte de-a dreptul nebună, tocmai de aia îmi plăcea (aveam eu o fascinaţie pentru lucrurile pe care nu puteam să le înţeleg.
Regret că n-am citit la vremea aia şi Charlie şi Fabrica de Ciocolată şi Cărţile Junglei.
Frumos si detaliat raspuns, multumesc!
Ai timp sa citesti in continuare daca iti place acest lucru.
Pinochio,Frumoasa si Bestia, Colt alb, Legendele Olimpului, Cele 7 calatorii ale lui Sindbad Marinarul, dar cele mai captivante erau povestirile arabe gen Aladin si lampa fermecata sau seria O mie si una de nopti
O mie si una de nopti am citit si eu.Dar mi s-a parut usor erotica.
Draga Angycut,
In dorinta de a raspunde totusi vreau sa precizez ca in copilarie (chiar daca nu pot spune ca sunt prea mare consider ca aceasta a trecut) nu am citit mai deloc. Nu stiu cum am putut sa-mi dezvolt un vocabular cat de cat ok, dar ceea ce stiu sigur este ca pe "vremea" aceea nu aveam astfel de activitati 'intelectuale' chiar daca acum constat ca ele mi-ar fi ajutat enorm. Asta e! A trecut, nu trebuie sa regret neaparat acest lucru.
Tin minte ca aveam vreo 10 - 11 ani si am declansat un adevarat fenomen social in cartier atunci cand am descoperit in biblioteca Winnetou, Preeria si Ultimul Mohican. Le-am citit cu totii, iar apoi intreaga vara, bineinteles, ca am pus in practica tot ce citisem. Atunci mi-am facut primul meu arc cu sageti, repejor transformat in prastie cu scoabe, iar ulterior in tuburi cu sageti de hartie. In fiecare zi, fie pe linga casele noastre, fie prin padure sau pe malul lacului, gaseam sa organizam activitati asemanatoare celor din aceste carti. Astazi, cand ma uit la aceste carti, rufoase (au fost citite de peste 20 de pusti, in perioada aceea), imi amintesc perfect cum se numeste pusca lui Old Surehand, dar si pataniile unei copilarii de neuitat.
Din clasa a 5-a diriginta ne-a spus sa alegem cu toti o carte.Le-am comandat si ne-a dat de citit(să zicem un capitol) până terminam cartea.Si tot asa.Acum sunt a 7-a si am citit Tabara Emil si detectivii Jim năsturel Percy Jackson si Olimpieni vol 1, 2 Singur pe lume, vol 3 din Percy, jocul lui Westing, iar acum vol 4.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
