Având in vedere importanţa deosebită pe care o au părinţii în viaţa noastră, şi faptul că ar trebui să ştim să îi respectăm şi să îi iubim cum se cuvine, o să dau o poezie pe care am intitulato " "Doina" pentru părinţi ", care nu este foarte bine realizată, dar mai mult din respectul acesta o dau.
O lumină dintr-o zare,
O petală dintr-o floare,
O sclipire de la soare,
Nişte picături din mare,
Un borcan plin de dulceaţă,
Un divin dar, dulce viaţă...
O lumină dintr-o zare,
Auroră de smarald,
Cu sclipiri adânci albastre,
Ochi frumoşi, ochi de cristal...
O treime dintr-o viaţă,
Plină de fluturi ce zboară,
Câte mofturi, ce dorinţa,
Am primit deja căldură.
Mii de fluturi se înalţă,
Coloraţi de amintire,
Nu-i străpung, îi las în viaţă,
Îi întâmpin cu iubire...
M-aţi plimbat încet prin Eden,
Mi-aţi şi dat din mărul sacru,
Mi-aţi fost cel mai bun prieten,
Mi-aţi secat şi gândul acru.
Ce dorinţă să mai am?
Tot ce-i important mi-aţi dat,
Ce naiv cred că eram,
Dar acum am acordat,
Gând sărac, suflet pătat.
O lumină dintr-o zare,
O petală dintr-o floare,
N-am să pot să dăruiesc,
N-am să pot nici să doresc,
N-am să pot s-ajung în zare,
Palid şi sărac eu sînt,
Tot ce dau este iubire,
Şi un text scris cam urât.
Timpul trece fără noimă,
Dragi părinţi nemuritori,
Pe-al meu suflet şi în doină,
Vă voi scrie în culori.
Nu fratee...imi place sa scriu poezii si voiam sa vad alte persoane fascinate de asta![]()
Cei ce nu iubesc nu stiu cum este sa simti ca esti pe prapastie. Sa ai senzatia ca poti cadea, dar in acelasi timp ca poti zbura.
TeQui întreabă: