Bună! Aveți povești paranormale reale din viața voastră? Daca da, aștept să mi le povesti aici!

Buna!

intamplari paranormale regedit

1989, lucrăm manevrant la Ronaț Triaj, aproape de Timișoara. Tură de noapte, eu și un coleg oltean, Fugaru Aurel. Terminasem noi de legat un tren de vreo 70-80 de vagoane de marfă și ne întorceam spre nord, unde era cabina noastră. La un moment dat auzim o muzică de fanfară. venea dinspre un vagon singur, izolat la câteva linii distanță de noi. Triajul avea 23 de linii iar noi legasem la linia 16. Zgomotul venea dinspre linia 21 sau 22. Cu cat ne apropiam muzica se auzea tot mai tare. La circa 30 de metri de nivelul unde era vagonul cu muzica ne întâlnim cu un băiat de la "revizie" de fapt era montatorul care cupla tuburile de frâna între vagoanele trenului de marfă pe care tocmai îl formasem noi. Era un pocăit din Timișoara și a auzit și el muzica. Pocăitul zice: "auziți băi ce se mai distrează ăia" noi zicem: "care?" La care pocăitul zice: "păi vagonul ăla de strămutare, mergeți la ei poate vă lipiți de o țuică" În jargonul CFR strămutare erau de fapt familii care încărcau tot ce aveau într-un vagon de marfă și se mutau în altă zonă a țării, treceau destul de frecvent iar noi îi mai ajutăm legându-i la primul marfar disponibil pe direcția care trebuiau să meargă. De fiecare dată dădeau ceva palincă, vin sau ce aveau și ei să ne cinstească. Revenind la vagon, era de tip GA, adică un vagon acoperit, cu 4 osii și 4 uși glisante enorme. Lungimea unui GA cred ca era de vreo 18 metri, nu-mi mai amintesc exact. Deci muzica se auzea foarte tare, noi ne apropiam, vagonul era cufundat in bezna, aperindem lanternele de serviciu și batem într-una dintre ușile închise. Nimic, nu răspunde nimeni, trecem pe partea cealaltă dar în momentul în care am traversat sinele muzica s-a oprit. Pe partea cealaltă o ușă era larg deschisă dar vagonul …. gol! Ne uităm noi cu lanternele, gol goluț, doar câteva paie pe podeaua de lemn a vagonului. Trecem dezamăgiți pe partea cealaltă și muzica începe din nou. Punem urechea pe vagon, ca prostii iar muzica aia se auzea atât de tare de vibrau scândurile din pereții vagonului. Trecem din nou pe partea cu ușa deschisă iar muzica se oprește. Atunci ne-am urcat în vagon convinși că cineva cu un casetofon ne face o glumă. Nimic, absolut nimic, am coborât și am inspecționat vagonul pe dedesubt, șasiu, roți, rezervoare de aer, tampoane, tot, nu era nimic. De câte ori treceam amândoi pe latura cu ușile închise pornea din nou muzica. La un moment dat, când pentru a nu știu a câte-a oară am mers din nou la ușa deschisă, olteanul pune lanterna în sus și ce să vezi, la o traversă, adică o bucată de fier care unește pereții laterali ai vagonului, era atârnat un ștreang, din ăla cum numai în filme cu Florin Piersic văzusem. Olteanul își freacă fesul pe cap și cu un glas gâtuit îmi zice: "juniorule, aici nu e lucru curat, fă-ți cruce și hai s-o ștergem de-aici" Atunci m-am speriat și eu, nici nu mi-ar fi trecut prin cap să fie ceva "necurat" era doar inexplicabil dar atitudinea olteanului a fost molipsitoare instantaneu. Au trecut de atunci 35 de ani dar încă nu reușesc să-mi explic o chestiune atât de reală și atât de inexplicabilă.

https://www.reddit.com/......xperienta/

https://www.reddit.com/......_ati_avut/