Care este diferenta dintre religia ortodoxa de cea a lui iehova? Fundaa! 
Scriptura spune foarte clar ce se întâmplă cu sufletul după DESPĂRŢIREA DE "TRUPUL BIOLOGIC"! Omul nu e doar suflet! Sufletul nu încetează niciodată să existe!
Cât de sinistru trebuie să fie un cult CARE SPUNE ALBULUI NEGRU ŞI NEGRULUI ALB: ei bine, iehoviştii, în mod conştient greşit, neagă dualitatea trup/suflet a omului, DEŞI CUVÂNTUL SCRIPTURII ESTE FOARTE CLAR, fără să lase posibilitate de interpretare diferită şi dubii:
"Nu vă temeţi de cei ce ucid "trupul", IAR "sufletul" nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28); - "trupul" și "sufletul" sunt prezentate ca două lucruri CATEGORIC DIFERITE!
După sfârşitul trupului, sufletul îşi va continua existenţa în veşnicie: "Şi ca "pulberea" (trupul, biologicul) să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat."- Ecclesiast 12, 7;
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Toate DAR ABSOLUT TOATE problemele si neintelegerile anticrestinilor care sunt impotriva Treimii vin doar din neintelegerea Jertfei si a asumarii "rolului" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume:
Dumnezeu Fiul este egal cu Tatăl, nicidecum inferior sau supus Tatălui.
În "ROLUL" ASUMAT DE BUNĂVOIE prin întrupare (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt „rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.
Prin Întruparea Sa, Mântuitorul Hristos, păstrându-şi divinitatea, şi asumându-şi şi firea umană, El şi-a asumat şi "slăbiciunea" acestei firi în relaţia cu oamenii dar şi cu Tatăl. Jertfa Sa după Întrupare, a fost adusă de El în relaţie cu Tatăl, ca jertfă a naturii umane, asumate în mod voluntar (deşi era Dumnezeu), şi atunci, în mod absolut logic, termenii care exprimă o aparentă inferioritate în relaţie cu Dumnezeu Tatăl, de fapt se referă la „partea umanităţii" (pe care El şi-a asumat-o în mod liber în relaţie cu Tatăl, din cauza Întrupării, deşi Fiul este egal cu Tatăl).
Dumnezeu Fiul, egal şi deofiinţă (! termen consacrat, în mod special scris legat) cu Tatăl, şi-a asumat supunerea faţă de Tatăl doar pentru că liber, şi-a asumat şi rolul de „mijlocitor", intermediar, pentru oameni.
Răspunde
Versetul Iezechiel 18, 4 nu se referă la nici o moarte a sufletului!
Să ne uităm la CONTEXT. Despre ce vorbeşte autorul aici? Israeliţii murmurau împotriva lui Dumnezeu, citând un verset care zicea: "Părinţii au mâncat struguri acri şi copiilor li s-au strepezit dinţii" (vers. 2) - ei se plângeau de faptul că pedeapsa pentru ceea ce a făcut tatăl, cade asupra urmaşilor săi!
Iar versetul 4 vine ca un răspunsul al lui Dumnezeu la această problemă de mai sus: "Cel ce a păcătuit, acela va muri". (în sensul că va fi ÎNVINOVĂŢIT, PEDEPSIT sau se va COMPROMITE din cauza păcatelor sale, nu pentru "ale altora").
În text nu se vorbeşte despre condiţia, starea în care se va afla omul mort ci numai despre cauza căderii sau compromiterii sale.
Scopul nu era acela de a interzice obiecte care să medieze cinstirea lui Dumnezeu. Scopul era evitarea politeismului, ferirea evreilor de cultul zeităţilor păgâne, foarte răspândit pe atunci printre toate popoare învecinate.
Riscul de corupere era foarte mare, şi de aceea era nevoie de această poruncă din decalog. Ori, popoarele invecinate, se închinau nu numai acelor zeităţi, ci divinizau înseşi statuile care reprezentau acele zeităţi, atribuindu-le aceleaşi puteri supranaturale. De aceea Dumnezeu, poruncind: "Să nu-ţi faci chip cioplit ca să i te închini", motivează imediat, adăugând: "căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău" (această completare ulterioară explică faptul că interdicţia viza zeităţile multiple).
Ori, noi creştinii nu credem că icoanele ar fi Dumnezeu(!) ori că ar avea în sine putere divină... Şi nu lor ne rugăm, şi nu în ele ne punem încrederea (icoanele nu se cinstesc excluzându-L pe Dumnezeu), ci – precum ne-o spune sinodul Tridentin –
Porunca a doua a fost data doar într-un context istoric izolat – mai exact acum 3500 de ani. Astăzi nici evreii și nici un alt popor nu se mai confruntă cu zeități false, păgâne, atât timp cât nu discutăm despre religia hindusă.
Ştii ce se afla deasupra deasupra Chivotului Legii şi DEASUPRA CELOR ZECE PORUNCI? Se aflau STATUILE (sau "CHIPURILE CIOPLITE") ale HERUVIMILOR, şi asta char la porunca lui Dumnezeu!
Asta ce înseamnă? Că porunca a II-a se înţelegea doar în anumite contexte! Contexte care ţin de religie (poruncă dată evreilor!), contexte care ţin de timpul istoric (dată acum 3800 de ani!), contexte care ţineau de ELIMINAREA CONCURENŢEI (a falselor zeităţi păgâne care Îl concurau pe Dumnezeu), nicidecum de eliminarea obiectelor de cult, din moment ce evreii aveau obiecte de cult…
Şi câte confuzii se nasc din IGNORANŢĂ şi din eludarea contextelor istorice. Aproape 40000 de secte au luat naştere doar pe această cale, a "SFINTEI IGNORANŢE"…
Tu prostiile astea mi le dai dintr-o carte nohh?
Isus spune că Tatal este mai mare ca el si vii tu si spui ca sunt egali...
explică textele astea:
-De ce în Coloseni 1:15 se spune că Isus este „întâiul născut din toată creaţia"? De ce în Apocalipsa 3:14 se arată că Isus este "începutul creaţiei lui Dumnezeu"?
Matei 26:39 Cui I s-a rugat Isus? Tot lui?
De ce în Matei 4:10 Isus spune că trebuie să ne închinăm doar lui Dumnezeu, dacă el îi Dumnezeu?
Mar. 13:32,: „Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl".
-Nu aşa ar sta lucrurile dacă Tatăl, Fiul şi Spiritul sfânt ar fi o singură Divinitate. Iar dacă Fiul nu ştia acest lucru din cauza limitelor naturii sale umane, aşa cum susţin unii, atunci de ce nu ştia Spiritul Sfânt?
1 Corinteni 11 :3, : „Dar vreau să ştiţi că Cristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Cristos"
Ioan 17 :1-3, : „Tată,... viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu",-Singurul Dumnezeu adevărat se referă la Tatăl!
-Cum poate numai unul să fie „singurul Dumnezeu adevărat" dacă există încă două persoane care sunt Dumnezeu în aceeaşi măsură? Şi apoi Isus nu foloseşte expresia" singurul Dumnezeu adevărat cu privire la sine, ci cu privire la Tatăl său din cer.
Ioan 20:17, : „«Nu Mă atinge», i-a zis Isus [Mariei Magdalena], «căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu, ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru»".
Pentru Isus Tatăl era Dumnezeu. dumnezeu are Dumnezeu?
Şi ştii ce e cel mai interesant: De ce în Biblie nu găsim niciun verset în care Tatăl să-l fi numit pe Fiul „Dumnezeul meu"?
Nu-mi răspund tot mie, dar eu aşa consider, şi i-am spus şi lui Cristi (kamarad), nu îmi place să provoc pe cineva la un răspuns dacă simt că celălalt nu se simte bine în dialog. Dacă îl interesează, se duce îl caută, dar dacă nu, de ce să se simtă obligat să răspundă, doar aşa să dea o replică în care doar să spună poezia, fără să mediteze la ce am scris… 
Decât să vorbesc singur "cu altul", mai bine vorbesc singur şi fără altul : ))
Dumnezeu este Unul, dar El nu are un nume format din trei consoane în care să încapă Întreaga Majestate Divină, din veşnicie, veşnică, Creatorul Universului! Este culmea impertinenţei umane aceea de a-L închide pe Dumneuzeu în "trei consoane"!
TOATE, DAR ABSOLUT TOATE cele 5000 de nume atribuite Lui nu sunt alteceva decât expresii care privesc o NUANŢĂ SAU ALTA, un atribut divin, vreo putere a Lui!
Sunt astfel sute de atribute divine, de "calităţi" ale lui Dumnezeu, şi tot astfel există expresii care să se refere departajat la toate acestea!
Dar nu există un singur nume care să le includă pe toate, să Îl închidă pe Dumnezeu, cum spuneam, în 3 sau 4 consoane!
LA CE SE REFERĂ expresia "sfinţească-se numele tău"?
De ce se spune " sfinţească-se numele tău "? Se prezintă aici datoria cinstirii şi respectării lui Dumnezeu în "Întregimea Lui", în toată deplinătatea Sa, şi nu doar pe aspecte separate gen: slava, puterea, numele, înţelepciunea, iubirea, cinstea, onoarea, bunatatea, demnitatea, atotputernicia, etc…
Iată dovada:
Expresia nu este altceva decât o SINÉCDOCĂ, o exprimare METAFORICĂ, care îi ia pe nepregătite pe cei care au dormit la orele de literatură!…
"SINÉCDOCĂ, sinecdoce, s. f. Figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea PĂRŢII ÎN LOCUL ÎNTREGULUI şi a întregului în locul părţii, a particularului în locul generalului, a generalului în locul particularului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuşi etc."
Nimeni nu poate contesta faptul că, la capitolul figurilor de stil și a limbajului metaforic, Biblia este inegalată având puternic reprezentate ABSOLUL TOATE FIGURILE DE STIL, prin variate exemple chiar!
Încă o dată este imperios necesar să se avertizeze asupra pericolului interpretării Bibliei în mod exclusivist, cu "ochelari de cal", cu o înțelegere limitată, restrânsă și ruptă din context!
Dacă cineva spune "poporul acesta este talentat". Pot înţelege eu prin acest lucru că absolute toţi avem disponibilităţi de "genii"? Ori că nu există excepţii în rândul acestui popor? Nu, nicidecum… Este doar o exprimare METAFORICĂ, CONTEXTUALĂ!
Nu este primul şi nici ultimul caz în care Scriptura foloseşte "sinecdoca" (aşa cum absolute TOATE figurile de stil îşi găsesc materializare în cuprinsul Scripturii).
Matei 28,18 "Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.
Matei 28, 19 "Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele TATĂLUI şi al FIULUI şi al SFÂNTULUI DUH."
Iată cum versetul precedent preintă pe cele trei ipostasuri divine (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh) CA FIIND DISTINCTE (NU SE CONFUNDĂ).
Nenumărate alte versete ale Sf. Scripturi prezintă PENTRU FIECARE ÎN PARTE ATRIBUTELE DIVINE dar şi faptul că au împreună aceeaşi fire sau natură divină!
Spuneam şi mai înainte că toate DAR ABSOLUT TOATE problemele şi neînţelegerile anticrestinilor legate de UNITATEA Sf. Treimi (trei ipostasuri care au aceeaşi FIRE sau NATURĂ divină) vin doar din neînţelegerea Jertfei şi a ASUMĂRII "ROLULUI" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume!
Acest "ROL" asumat de bună voie SCHIMBĂ toate raportările Fiului către Tatăl, este asumarea unei "inferiorităţi" (care ţinea de firea umană asumată temporar ŞI NU DE CEA DIVINĂ! )
Dumnezeu Fiul este egal cu Tatăl, nicidecum inferior sau supus Tatălui.
În "ROLUL" ASUMAT DE BUNĂVOIE prin întrupare (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt „rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.
Prin Întruparea Sa, Mântuitorul Hristos, păstrându-şi divinitatea, şi asumându-şi şi firea umană, El şi-a asumat şi "slăbiciunea" acestei firi în relaţia cu oamenii dar şi cu Tatăl.
Jertfa Sa după Întrupare, a fost adusă de El în relaţie cu Tatăl, ca jertfă a naturii umane, asumate în mod voluntar (deşi era Dumnezeu), şi atunci, în mod absolut logic, termenii care exprimă o aparentă inferioritate în relaţie cu Dumnezeu Tatăl, de fapt SE REFERĂ LA "PARTEA UMANITĂŢII" (pe care El şi-a asumat-o în mod liber în relaţie cu Tatăl, din cauza Întrupării, deşi Fiul este egal cu Tatăl).
Dumnezeu Fiul, egal şi "deofiinţă" cu Tatăl, şi-a asumat supunerea faţă de Tatăl doar pentru că liber, ŞI-A ASUMAT ŞI ROLUL de "MIJLOCITOR", intermediar pentru oameni faţă de Tatăl.
Hristos era acum Cel Care îi reprezenta acum pe oameni în raport cu Tatăl (pentru împăcare), îi reprezenta pe oameni în raport cu DIVINITATEA!
Filipeni 2, 6 - "Care, DUMNEZEU FIIND ÎN CHIP, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,"
Filipeni 2, 6 - "Ci S-A DEŞERTAT PE SINE, CHIP DE ROB LUÂND, făcându-Se ("rol" asumat de bună voie) asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,"
Filipeni 2, 6 - "S-A SMERIT PE SINE, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce."
"Întâiul născut" este altceva decât "creatura", dar necreştinii nu vor dori niciodată să vadă asta. "Creatura" este cea care A FOST FĂCUTĂ CHIAR DE FIUL LUI DUMNEZEU!
"Întâiul născut" este prezentarea limbaj simbolic a faptului că Fiul este născut din Tatăl "ma înainte te toţi vecii", sau o "naştere" continuă (dar nu în termenii embriogenezei umane!) tot la fel cum Duhul Sfânt purcede sau PROVINE continuu din veşnicie din Tatăl!
"Întâiul născut" subliniază în limbaj metaforic (limbaj stilistic în care Biblia este extrem de condensată) apropierea maximă, unică prin natura ei, între Tatăl şi Fiul (singurul numit distinct şi nominal Fiu în toată Scriptura!).
Numitorul comun, punctul comun între cele trei ipostasuri ale Treimii îl reprezintă FIREA sau NATURA DIVINĂ (diferită de firea sau natura umană!) unică şi comună celor trei ipostasuri personale.
În toată Biblia expresia "întâiul născut" se referă la un fiu din aceeaşi "familie", de aceeaşi "natură" cu ceilalţi din respectiva familie: dacă e vorba de fiu al lui Iacov e din "familia" lui Iacov, daca e "fiu" dintr-un regn animal atunci e de ACEEAŞI NATURĂ CU SPECIA RESPECTIVĂ şi nu om sau altceva, dacă e numit fiu al lui Faraon inseamnă ca este fiu ŞI NU CREATURĂ "mesterita" de faraon!
Şi pe acelaşi raţionament, dacă Hristos este în Sfânta Scriptură singurul numit în sens propriu şi distinct FIU AL LUI DUMNEZEU, înseamnă că e de ACEEAŞI NATURĂ CU TATĂL "FIULUI"!
Dar bine spune Scriptura despre unii rătăciţi: "aveți ochi dar nu vedeți, urechi dar nu auziți".
Bla bla bla şi nimic.şi tu ai gâzuțe în cap ca fetițele alea de 12 ani...dar tu meriți locul 1! mândrește-te cu asta! FELICITĂRI!
ascultă asta! poate mai scapi de tensiune :))
http://download.jw.org/files/media_music/e5/iasnv3_M_18.mp3
"ortodocşii nu au pronunţat niciodată consoanele Y-H-W-H sub forma greşită "Iehova""
MAMA.ce chestie! pe asta de unde ai mai scos-o?
Am şi eu o încercare! din diploma ta de teologie? =)) =)) =))
Ştii ce îți recomand? o vizită la mănăstire!(nu-ţi fă cruce) şi te duci frumuşel şi ceri frumusel o BIBLIE veche tradusă de ortodocsi (vezi nu carte de teologie) şi înainte să o deschizi suni şi la 112 că după ce ai citit să poţi primi primul ajutor.
Am avut şi eu o verişoara care parcă era sora ta geamană.şi după o vizită la mănăstirea Putna(că e cea mai aproape de mine) s-a trezit la realitate! s-a uitat la o Biblie tradusă de ortodocşi din 1870 şi era să facă un atac de cord! şi când la întrebat pe preot ...ghici ce i-a zis?
Nu ghiceşti nici intr-o mie de ani deci o să-ţi spun :
"Numele Iehova este prea sfânt ca să fie folosit de noi şi de aceea l-am înlocuit cu Domnul"...şi ca să te oftici tu acum este o Martoră a lui Iehova. :P :P :P :P :P
De fapt toţi preoţii ştiu că numele lui Dumnezeu este Iehova şi că ceea ce predau martorii este adevărat -de aceea şi încearcă să-i oprească şi le interzic oamenilor să vorbească cu ei amenințându-i că vor fi chinuiţi în iad-pentru că odată cu pierderea "credinciosilor" din biserică se pierde şi principala sursă din care fac rost de vile.masini.etc
Nu te mai strădui să aperi o învăţătură greşită. Nu faci altceva decât să-ţi măguleşti erezia!
E ca şi cum ai inventa tu acum pe loc un cuvânt "loham" şi în loc de secta "iehoviştilor" ai trece la aceea a "lohamilor". La judecata universală tot aceeasi soartă o vei avea, ţi-ar fi indeferent!
De ce spun "Loham"? Pentru că la fel ca şi invenţia englezeasc "iehova" – nume format din consoanele unui cuvant şi vocalele altui cuvânt (!), la fel "Loham" este format din 2 din cele 5000 de nume atribuite divinităţii: Elohim şi Adonai: vocalele lui "Adonai" adăugate la fel de impropriu consoanelor lui "Elohim"!
Important este însă să găseşti alţi lideri persuasivi şi manipulatori să te supună prin broşurele unui scenariu inventat cu dibăcie şi viclenie de undeva de prin State…
Şi tot la fel esenţial va fi ca acel "întemeietor" să facă totul cu aparentă bunăvoinţă (tot la fel cum Rutherford s-a instalat cu "bunăvoinţă" simulată în vila construită pentru proorocul "Ilie"). Bineînţeles mai e nevoie şi de mulţi creduli…
Deci spuneam şi mai înainte că numele folosit de "martori" NU este o pronunţie SCRIPTURISTICĂ (deoarece EVREII N-AU PRONUNŢAT NICIODATĂ "Iehova"! Am mai spus o data acest lucru dar o "conştiincioasă" iehovistă m-a contrazis fără dovezi. Evreii NU AU PRONUNŢAT NICIODATĂ ACEST NUME!
Pentru că pronunţia originală a fost definitiv pierdută, alte "vocalizări" nu s-au făcut! Simbolic, vocalizarea reprezenta totul, orice altă inventie este o INEPŢIE! Aşa cum inepţie este atât îndrăzneala de a inventa un "iehova", sau un "loham", etc, etc...
Denumirile care s-au mai întâlnit în alte traduceri, "Iahve" sau alte "vocalizări", sunt doar produse ale IMPROVIZAŢIEI UMANE, acceptate cel mult ca şi COMPROMISURI, greşită "în esenţă" şi acelea!
Numai o sectă ar fi în stare să ia o IMPROVIZAŢIE şi s-o ridice LA RANG DE DOGMĂ! De ce e posibil pentru secte acest lucru? Pentru că în întregime ele nu sunt altceva decât VARIANTE DE IMPROVIZAŢII… în care şi-au prins urechile şi sufletele, din păcate mii de oameni sinceri care nu ştiu ce se întâmplă în realitate…
Este de văzut adevărul dar CUMPLIT DE GREU de acceptat, pentru că s-a lipit de suflet.
Câte mii de filme "bune" n-au fost făcute de-a lungul timpului, cu scenografii atrăgătoare, credibile, care au stors lacrimi… dar care poate în afara actorilor n-au avut nimic real, ci totul ficţiune, detalii instrumentate (uneori chiar neglijent, dar se pare c-a fost sufficient să prindă la public).
Acesta este cruntul adevăr redus la o scară mai mică: un film te aduce în depresie sau te ridică "pe aripile vântului", te face să plângi sau să divinizezi personaje… Totul prin talentul "manipulator" al unui regizor, al unui scenarist, al unui "producător".
Adevărul este unul singur şi nu 40000 de ariante de "adevăruri" care SE CONTRAZIC! Şi atunci, cine este vârful Everestului şi cine este "vârful gropii"? Nimic nu mai e de mirare în cazul celor 40000 de culte surrogate şi a fidelităţii "până la moarte" a adepţilor, cărora li se pare că ei sunt vârful, singurul din cele 40000.
Cred că din cauza asta nici nu ai citit ce-am scris. Altfel nu ai mai fi spus nici un cuvant fără dovezi...
Ba da am citit cum să nu citesc...
am citit dar nu am înteles.
de citit am citit, de inteles nu!
logica asta a ta mă depăşeste profund!
ce am scris fara dovezi?
vrei să-ţi dau învăţături false din biserica ortodocsa.ok!
stai:
1)Dumnezeu îi arde pe cei răi în iad
2)Dumnezeu.Isus si Spiritul Sfant sunt egali
3)sufletul este nemuritor
4)închinarea la icoane etc
5)ţinerea sărbătorilor păgâne
Şi multe multe multe altele.
Dacă ar putea fi vorba de un limbaj simbolic, acesta s-ar referi cel mult la suferinţa spirituală a sufletelor si poate mai putin a trupurilor, dar în nici un caz sufletele NU DISPAR! SUNT INVESTIŢII VEŞNICE!
Fie ca sunt de fericire sau nefericire, locurile in care vor fi asezate sufletele sunt vesnice! Nu exagereaza nimeni in aceasta privinta, CI SCRIPTURA O SPUNE in mod categoric:
Ioan 5, 29: „Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre ÎNVIEREA VIEŢII şi cei ce au făcut cele rele spre ÎNVIEREA osândirii."
Ecclesiast 3, 11: „Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."
Ioan 5, 26: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are VIAŢĂ VEŞNICĂ şi la judecată nu va veni (se deduce că "ceilaţi" vor veni, nu sunt morţi...). "
II Corinteni 5, 1: 1. „Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, VEŞNICĂ, în ceruri."
Iuda 1, 6: Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri VEŞNICE, spre judecata zilei celei mari.
Iuda 1, 7: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui VEŞNIC.
Iuda 1, 13: "Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în VEŞNICIE.
Marcu 3, 29: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda VEŞNICĂ.
Matei 18, 8: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel VEŞNIC.
Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel VEŞNIC, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."
Matei 25, 46: Şi vor merge aceştia la osândă VEŞNICĂ, iar drepţii la VIAŢĂ VEŞNICĂ.
II Tes 1, 9 Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,
Daniel 12, 2: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la VIAŢĂ VEŞNICĂ, iar alţii spre ocară şi ruşine VEŞNICĂ.
Toate, DAR ABSOLUT TOATE problemele şi neînţelegerile anticrestinilor legate de UNITATEA Sf. Treimi (trei ipostasuri care au aceeaşi FIRE sau NATURĂ divină) vin doar din neînţelegerea Jertfei şi a ASUMĂRII "ROLULUI" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume!
Acest "ROL" asumat de bună voie SCHIMBĂ toate raportările Fiului către Tatăl, este asumarea unei "inferiorităţi" (care ţinea de firea umană asumată temporar ŞI NU DE CEA DIVINĂ! )
Dumnezeu Fiul este egal cu Tatăl, nicidecum inferior sau supus Tatălui.
În "ROLUL" ASUMAT DE BUNĂVOIE prin întrupare (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt "rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.
Prin Întruparea Sa, Mântuitorul Hristos, păstrându-şi divinitatea, şi asumându-şi şi firea umană, El şi-a asumat şi "slăbiciunea" acestei firi în relaţia cu oamenii dar şi cu Tatăl.
Jertfa Sa după Întrupare, a fost adusă de El în relaţie cu Tatăl, ca jertfă a naturii umane, asumate în mod voluntar (deşi era Dumnezeu), şi atunci, în mod absolut logic, termenii care exprimă o aparentă inferioritate în relaţie cu Dumnezeu Tatăl, de fapt SE REFERĂ LA "PARTEA UMANITĂŢII" (pe care El şi-a asumat-o în mod liber în relaţie cu Tatăl, din cauza Întrupării, deşi Fiul este egal cu Tatăl).
Dumnezeu Fiul, egal şi "deofiinţă" cu Tatăl, şi-a asumat supunerea faţă de Tatăl doar pentru că liber, ŞI-A ASUMAT ŞI ROLUL de "MIJLOCITOR", intermediar pentru oameni faţă de Tatăl.
Hristos era acum Cel Care îi reprezenta acum pe oameni în raport cu Tatăl (pentru împăcare), îi reprezenta pe oameni în raport cu DIVINITATEA!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
