Ce Biblie o vedeti ca reprezinta cuvantul lui Dumnezeu?

Voi pune cateva probleme ce sunt usor confirmabile:
- cea mai veche Biblie este Codex Sinaiaticus
http://www.codexsinaiticus.org/en/
ce are "lipsa" ultimele 12 versete din Ev. Marcu, cateva versete din Luca si povestea femeii prinse in adulter din Ioan. De asemni ii lipsesc cateva versete misogine (ce sunt adaugate in toate Bibliile moderne)
- de asemenea aceasta Biblie contine carti intregi "lipsa" in Bibliile curente: "Wisdom of Solomon", "Shepard of Hermas", "Barnabas". Sunt Biblii ortodoxe azi (in Biserica Etiopiana) ce le contin toate aceste carti. Pentru teisti: poate e timpul sa deveniti ortodocsi etiopieni!
- Biblia ortodoxa (si catolica) de azi schimba fata de celelalte traduceri faptul ca Isus ar avea frati, si scrie "= veri" (comparativ cu ce cred majoritatea exegetilor)
- Bibliile in afara de "cea cu triunghi" nu fac distinctie intre Domnul (Elohim) si Iehova in Tora
- Biblii precum Biblia Martorilor (New World Translation) are versete schimbate, nu doar Ioan 1:1 dar 2 Ioan 7 (rugati un martor sa va spuna diferentele, si o sa vedeti cat de "parafrazata" e traducerea lor)
- Epistole din Biblie, precum 2 Petru sau 2 Timotei sunt (aproape) universal de criticii textuali (exegetii) biblici ca fiind "epigrafice", adica sunt considerate ca sunt scrise sub numele unuia ce nu a scris
- se stie ca anumite versete au fost schimbate sa se alinieze cu nuanta crestina a autorilor. De exemplu daca citesti o biblie protestanta (de genul: Cornilescu) o sa gasesti:(Căci trei sînt cari mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvîntul şi Duhul Sfînt, şi aceşti trei una sînt.) (e pus in paranteze ca nu exista in manuscrisele vechi).
Cand in alte traduceri (mai aproape de original) cam asa gasesti:
"Căci trei sunt cei ce depun mărturie: 8 Duhul[a], apa şi sângele; iar cei trei sunt una în mărturisirea lor. "
Va recomand o traducere foarte buna (dupa mine), mai ales daca stiti spaniola, anume Reina Valera contemporanea:
"7 Porque tres son los que dan testimonio [en el cielo: el Padre, el Verbo y el Espíritu Santo; y estos tres son uno. 8 Y tres son los que dan testimonio en la tierra]:[a] el Espíritu, el agua y la sangre; y estos tres concuerdan. "

Deci intrebarea e: ce Biblie cititi ce credeti ca reprezinta (cel mai apropiat) cuvantul lui Dumnezeu?

Rog pentru cei ce au prea mult timp de pierdut sa citeasca "Misquoting Jesus" sau "Forged" de Bart Ehrman sa vada toate greselile in detaliu.

Deşi cele patru evanghelii sunt paralele şi descriu uneori aceleaşi evenimente, niciuna dintre ele nu este doar o copie a alteia. Primele trei evanghelii sunt numite adesea sinoptice, cuvânt care înseamnă „optică asemănătoare", deoarece folosesc o abordare similară când descriu viaţa lui Isus pe pământ. Însă fiecare dintre cei patru scriitori — Matei, Marcu, Luca şi Ioan — prezintă propria relatare despre Cristos. Fiecare are propria temă şi urmăreşte un anumit obiectiv, fiecare lasă amprenta propriei personalităţi şi ţine cont de cititorii cărora li se adresează. Cu cât cercetăm mai bine scrierile lor, cu atât înţelegem mai bine particularităţile fiecăreia şi faptul că aceste patru cărţi biblice inspirate despre viaţa lui Isus Cristos sunt relatări independente, complementare şi în armonie una cu alta.
Matei se adresează în principal evreilor şi scoate în evidenţă faptul că Isus este promisul Mesia, Fiul lui Dumnezeu. În centrul relatării lui Matei stau Regatul şi învăţăturile lui Isus, chiar dacă astfel nu este respectată ordinea strict cronologică a evenimentelor. De exemplu, Predica de pe munte apare în primele pagini ale evangheliei, deşi Isus a ţinut-o pe la mijlocul serviciului său pământesc
Marcu a scris-o în primul rând pentru romani. De unde ştim lucrul acesta? Legea lui Moise este menţionată doar când se relatează o conversaţie care face referire la ea, iar genealogia lui Isus este omisă. Evangheliei despre Cristos i se dă o importanţă universală. Marcu explică unele obiceiuri şi învăţături ale iudeilor, pe care probabil că cititorii neiudei nu le cunoşteau (2:18; 7:3, 4; 14:12; 15:42). El traduce expresiile arameice (3:17; 5:41; 7:11, 34; 14:36; 15:22, 34), dă explicaţii cu privire la unele denumiri geografice sau cu privire la flora din Palestina (1:5, 13; 11:13; 13:3) şi dă echivalentul unor monede ebraice în monedă romană (12:42, nota de subsol). De asemenea, el foloseşte mai multe cuvinte latineşti decât scriitorii celorlalte evanghelii, de exemplu: speculator (bărbat din garda personală), praetorium (palatul guvernatorului) şi centurio (centurion) (6:27; 15:16, 39). Cartea îl prezintă pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu, înfăptuitor de miracole, iniţiator şi conducător al unei intense activităţi de predicare. Nu se concentrează atât pe învăţăturile lui Isus, cât pe faptele lui.
Evanghelia lui Luca se adresează ‘preadistinsului Teofil’, iar prin intermediul lui şi altor persoane, atât iudei, cât şi neiudei (Luca 1:3, 4). Conferind relatării sale un caracter universal, Luca urmăreşte genealogia lui Isus până la „Adam, fiul lui Dumnezeu", nu doar până la Avraam, cum face Matei, care a scris în special pentru iudei. El citează cuvintele profetice ale lui Simeon, potrivit cărora Isus va fi mijlocul prin care se va „îndepărta vălul de pe naţiuni". El spune, de asemenea, că „orice carne va vedea cum va aduce Dumnezeu salvarea" (3:38; 2:29–32; 3:6).
Apostolul Ioan şi-a scris evanghelia cu un scop bine definit: „Pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă prin numele său" (Ioan 20:31). În evanghelia lui Ioan este demnă de remarcat introducerea, unde Cuvântul, care „era la început cu Dumnezeu", este prezentat drept Cel prin care au venit în existenţă toate lucrurile (1:2). După ce face cunoscute preţioasele relaţii dintre Tatăl şi Fiul, Ioan descrie cu măiestrie lucrările înfăptuite de Isus şi discursurile sale, îndeosebi din perspectiva iubirii profunde pe care Tatăl o are pentru Fiul şi pentru cei ce devin fii ai lui Dumnezeu manifestând credinţă în Fiul
Toate cele patru se completează reciproc oferind detalii.
Cele bune.