Dacă Dumnezeu este creatorul tuturor ființelor și le cunoaște perfect încă dinainte de a se naște, atunci de ce creează oameni care din naștere au tulburări severe de personalitate, cum ar fi psihopatia — o condiție asociată cu lipsa empatiei, conștiinței morale și comportamente distructive?
– Dacă sunt născuți așa, înseamnă că nu aleg să fie răi.
– Dacă Dumnezeu i-a creat exact așa, cu aceste trăsături, cum mai pot fi considerați „responsabili moral"?
– Ce sens are „judecata divină" când unii oameni sunt programați biologic să fie incapabili de compasiune?
De ce ar crea un Dumnezeu atotputernic și bun ființe care sunt, din start, înclinate biologic spre rău și violență, fără ca ele să fi avut vreo alegere în asta?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunsul cel mai simplu e că nu ai nevoie de compasiune sau empatie să fii credincios lui Dumnezeu. Tu rațional știi care sunt faptele iubirii. Nu trebuie să simt empatie față de boschetarul de peste drum ca să știu că Hristos mi-a poruncit să-l ajut. Eu fac ce zice Hristos pentru că sunt credincios Lui. Așa cum soldatul nu vrea să moară și nici nu este atras de moarte dar tot face ce îi poruncește comandantul.
Răspunde
Spui că nu ai nevoie de empatie pentru a fi credincios. Dar cum poate cineva fără empatie să înțeleagă cu adevărat iubirea sau să o manifeste autentic?
Dacă doar „execuți" ce zice Dumnezeu, fără nicio înțelegere emoțională sau morală, atunci nu ești moral, ci doar un automat religios.
Moralitatea presupune înțelegere + alegere conștientă, nu doar supunere oarbă.
Eu n-am întrebat dacă un psihopat poate urma reguli, ci de ce Dumnezeu a creat ființe care sunt din start defecte moral, fără empatie.
Dacă Dumnezeu e atotputernic și bun, ar putea crea doar ființe capabile de alegere morală reală.
Dar un psihopat, prin definiție, nu are capacitatea empatică de a simți răul pe care-l face, deci nu poate fi cu adevărat responsabil.
Argumentul cu „soldatul" e un sofism:
- Un soldat normal are liber arbitru și o gamă emoțională completă.
- Un psihopat nu are aceleași funcții mentale, deci comparația e inexactă.
- E ca și cum ai cere unui orb să aprecieze pictura și apoi l-ai condamna că n-a reacționat cum trebuie.
Dacă Dumnezeu creează deliberat oameni incapabili biologic de compasiune, cum pot fi condamnați pentru lipsa a ceva ce NU AU?
Și dacă doar „respectarea ordinelor divine" e suficientă, atunci unde mai e „inima schimbată" și „dragostea lui Hristos"? Moralitatea fără empatie e doar programare – iar asta distruge chiar ideea de „responsabilitate morală".
Răspunde
"Dar cum poate cineva fără empatie să înțeleagă cu adevărat iubirea sau să o manifeste autentic?"
Cum am zis, prin rațiune. Empatia e un sentiment. E de ajutor să ai empatie, dar nu necesar. Nu trebuie să empatizez cu un om care e torturar ca să înțeleg rațional că tortura creează o senzație neplăcută în organismul celui torturat. E de ajuns să înțeleg asta la nivelul rațiunii mele. Dacă un om moare de foame nu trebuie să am sentimente de empatie ca să înțeleg rațional și biologic că omul are nevoie de mâncare ca să trăiască și să prospere.
"Dacă doar „execuți" ce zice Dumnezeu, fără nicio înțelegere emoțională sau morală"
Cine a zis că n-ai înțelegere morală? Mă refer aici la înțelegerea rațională a moralității. Iar sentimentul este fără rost. Câtă vreme ai rațiune să înțelegi că un om care nu mananca moare de foame ai tot ce îți trebuiește să iei decizia să îi dai de mâncare. Nu trebuie să simți vreun sentiment de empatie. E un gest pur rațional.
"Moralitatea presupune înțelegere + alegere conștientă, nu doar supunere oarbă"
Poate tu ești cel orb pentru că eu nu vorbeam de "supunere oarbă". Eu vorbeam de capacitatea rațională a unui psihopat de a înțelege la modul rațional ce e bine și ce e rau, fără să aibă nevoie de sentimente sau trăiri interioare în sensul ăsta.
"Eu n-am întrebat dacă un psihopat poate urma reguli"
Păi tocmai asta e argumentul meu. Dacă poate urma reguli morale înseamnă că poate fi moral. Nu trebuie să o simtă. De exemplu eu pot să fac fapte de iubire unui om pe care îl disprețuiesc și urăsc. Nu am nevoie de sentimente pozitive să arăt iubire față de el.
"Argumentul cu „soldatul" e un sofism:
- Un soldat normal are liber arbitru și o gamă emoțională completă.
- Un psihopat nu are aceleași funcții mentale, deci comparația e inexactă.
- E ca și cum ai cere unui orb să aprecieze pictura și apoi l-ai condamna că n-a reacționat cum trebuie"
Nu e un sofism:
-atât soldatul cât și psohopatul au liber arbitru. Empatia e una; puterea de alegere e alta.
-Un psihopat nu are emoțional vorbind empatie, dar are rațiunea intactă. Confuzi lipsa de sentiment cu lipsa de rațiune. Psihopatul nu e retardat.
-comparația ta e idioată. Dumnezeu nu îți cere să apreciezi sentimental o situație ci să acționezi concret. Nu trebuie să iubești emotional, trebuie să iubești prin fapte, chiar dacă nu simți nimic când o faci.
"Și dacă doar „respectarea ordinelor divine" e suficientă, atunci unde mai e „inima schimbată" și „dragostea lui Hristos"?"
Comiți o bleasefemie incredibil de mare dacă crezi că dragostea lui Dumnezeu este comparabilă cu pateticul sentimentalism uman. Dragostea lui Dumnezeu n-are nicio legătură cu SENTIMENTELE.
Dumnezeu vrea de la noi să facem faptele iubirii, nu să simțim sentimente frumoase în noi.
"iar asta distruge chiar ideea de „responsabilitate morală"."
Din câte știu responsabilitatea (nu doar aia morală) ține de fapte și de decizii luate cu ajutorul rațiunii, nu de sentimente. Uneori responsabilitatea presupune chiar să mergi împotriva sentimentelor și înclinațiilor tale instinctuale.
Sunteti inteligent, rezulta imposibilitatea existentei unui Creator Creatoare Dumnezeu dzeu domn zeu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
