Daca ma sinucid unde ajung in iad sau in rai
P.S: nu ma sinucid

Incearca si cand ajungi, intra pe TPU si posteaza unde esti, niste poze eventual selfie cu cei de acolo.

Intr-un colt al iadului.

Deznadejdea de aici risca sa conduca spre o perioadă de deznadejde vesnica a infernului daca alegem sinuciderea care înseamnă despărţirea definitivă de Dumnezeu si caderea veşnică.

Biblia spune că iadul a fost facut pentru Satana si îngerii lui. De ce ajung și oamenii acolo, credeți-mă că nu am explicații la lucrul acesta. Este alegerea omului de a ajunge în cer sau în iad; pentru că nu există poziție neutră.

Ce dovezi ai tu ca exista iadul si raiul?

In pamant. Eclesiastul 9:5 sespune " Fiindca cei vii sunt constienti ca vor murii, dar cei morti nu sunt constienti de nimic si numai au nicio rasplata." iar in versetul 10 spune "Tot ce gaseste mana ta sa faca cu toata puterea ta, caci in Seol, locul unde te duci, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunostinta, niciintelepciune."

Dupa crestini ajungi in iad.
Dupa oamenii normali ajungi in groapa.

Suicidul este o dovada de lasitate si batjocorire a unu dar divin adica viata deci iadul este raspunsul dar desigur dupa o judecata finala, mai exista sansa la rai prin rugaciunea celor de pe pamant ( de aceea sunt parastase si restul ) si daca iti pare rau chiar in momentul ce o faci dar nu mai poti face nimic sa te salvezi

Acelasi raspuns il vad a 3-a oara chiar nu mai ai nimic nou?

Depinde de ce doctrina ai ca temelie. Invatatura biblica relateaza ca vei fi ca intr-un somn adanc pana in momentul invierii pentru o judecata sau pentru o viata vesnica, deci vei astepta dormind venirea lui Isus, nu vei sti ce mai face copilul sau nepotul si nici nu te vei intalni cu mama sau bunica. Si daca numele tau nu e scris in cartea celor vii de abia atunci ai pus-o.

Uite un răspuns direct. Ajungi în iad sigur dacă ai comis o crima nespovedita. Să te omori pe tine e crimă. Logic că dup-aia nu mai ai cum să te spovedești. De-asta e păcatul suprem, că îl comiți și pe urmă nu mai ai cum să îți ceri iertare, nici față de tine, nici față de bietele rudele tale.

Nu ajungi nicaieri.
dar prin faptul ca te sinucizi nu arati apreciere fata de acest dar minunat.

În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.

Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.


Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...