In cartea "Sacrul si Profanul" de Mircea Eliade scrie ca pentru religioși, timpul și spațiul nu sunt omogene sau uniforme ca importanță.

Religiile fac adesea o distincție clară între spațiul sacru și cel profan:

Spațiu sacru: biserici, moschei, temple, altare, munți sacri, râuri sfinte, locuri de pelerinaj (ex. Ierusalim, Mecca, Varanasi). Sunt locuri „atinse" de divinitate sau unde se manifestă sacrul.

Spațiu profan: locuri de zi cu zi – străzi, magazine, birouri – care nu au o semnificație spirituală.

Și timpul este împărțit:
Timp sacru: sărbători religioase, perioade de post, ritualuri ciclice (Crăciun, Paște, Ramadan, etc.), considerate reluări ale unor evenimente mitice, „timpuri originare".

Timp profan: zilele obișnuite, fără semnificație spirituală.

Dar acest pattern poate fi observat si in viata nereligioasa.

Spații cu valoare simbolică: guvern, parlament, monumente naționale, piețe istorice, muzee – simboluri ale puterii, istoriei, identității naționale.

Timpuri speciale: sărbători naționale, aniversări, date istorice importante (ex. 1 Decembrie, 4 iulie, 9 mai) – sunt încărcate de sens și marcate prin ceremonii.

In general pentru oameni timpul si spatiul nu sunt percepute ca fiind uniforme, omogene ca importanta, sunt ierarhizate in functie de semnificatia pe care o au, religioasa sau nu.

Ce credeti despre acest fenomen? Am fost si suntem predispusi la asa ceva? In viitor va mai exista asa ceva?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook