Din 1971 si pana azi, familiile chineze fac doar un copil, rata fertilitatii in China este de 1, 1 copii de fiecare femeie. Inseamna asta o injumatatire a cohortei 20-29 de ani la fiecare generatie? Ce era sa le spuna Dumnezeu chinezilor, Iata, sunteti un popor putin numeros, dar timp de partu mii de ani veti fi numerosi ca nisipul marii, dupa care veti fi mai putini decat margaritarele? Dumnezeu nu compara cu celelalte popoare, pe el il interesa ca singurul om care L-a intuit pe El, pe Dumnezeu, va avea milioane de urmasi, asta de la o singura pereche. Avraam nu intelegea numerele mari, milioanele. Din celelalte popoare din jur mai exista persanii si coptii, dar cu alta religie si cultura, numai ca astia erau numerosi si pe vremea lui Avraam. Eu nu spun ca e o proorocie, personal nu cred ca Avraam este personaj istoric; daca ar fi proorocie, dupa parerea mea, s-ar fi implinit in mod spectaculos.
Aceasta profetie s-a implinit dar nu o intelegi tu!
Dupa potop nu mai traia nici un om in afara de Avraam, iar Avraam era evreu iar noi toti suntem fiii lui Avraam! Dar vezi tu, ca si in ziua de azi, copiii se razvratesc impotriva parintilor, pleaca de langa ei si-si creaza propria viata/lume!
Deci indiferent ca e chinez sau african toti suntem frati prin Avraam, iar toata omenirea s-a inmultit ca stelele cerului!
Sa zicem ca intr-o tara ai 14 milioane de oameni intre 20 si 29 de ani, in sociologie i se spune cohorta 20-29 de ani, daca in tara aia o familie are un singur copil, ca In China, si daca pe copilul ala il concep inntre 20 si 29 de ani, cum dealtfel si fac majoritatea, cohorta asta va da nastere va da nasterea la 7 milioane de copii. Daca tendinta nu se schimba, cum nici nu s-a schimbat in China, aceasta cohorta va da nastere la numai 3, 5 milioane de copii. Cum de a crescut atunci populatia Chinei pana acum trei ani? Pentru ca s-au nascut copii, chiar daca nu cati era nevoie, dar batranii au ramas in viata, in mare parte, in China speranta de viata la nastere (alt termen tehnic) fiind cam ca a noastra.
Arheologia si explicatia cea mai simpla (cerinta epistemologica, daca faptele au o explicatie complicata, nu se cauta una si mai complicata) sugereaza ca canaanitii din zona muntoasa au adoptat gradual monolatria unui Dumnezeu creator, si au devenit ceva diferit de ceilalti canaaniti, dar cand, nu se stie, si nu ai sti exact nici daca ai calatori in timp; poate chiar cand nu mai existau de mult ceilalti canaaniti. Ca in Noul Testament sau in orice alte surse, nu mai sunt mentionati de dinainte de exilul babilonian. Comform Bibliei, Urmasii lui Iacov., la vremea aia in Egipt, au devenit la un moment dat un popor, cel evreu, dar nu ni se spune cand; probabil cand erau deja cateva mii.
La Gen. 14:13 scrie că "A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, evreul". Ar fi un indiciu că Avram era evreu. Și era primul, pentru că niciunul înaintea lui nu a mai fost numit evreu. Dar să lăsăm asta. Contextul general al cărții Geneza sugerează că Avram a fost începutul. Cu el începe practic poporul evreu. Cu el, cu fiul și cu nepotul lui. Ei sunt patriarhii, strămoșii poporului evreu. Nu că Avram era o căpetenie în fruntea unui popor evreu. Nu. El era un evreu singular, un descendent al lui Eber. Despre un popor evreu se poate vorbi numai de la cei 12 fii ai nepotului lui Avram. Aceștia împreună cu familiile lor au început să formeze un popor. Și s-a numit și poporul Israel, pentru că Iacov, tatăl celor 12 s-a mai numit și Israel.
Asta e ce am înțeles eu. Se poate și să greșesc. Dar nu cred că e rău să fie prezentate mai multe opinii.
Poporul lui Dumnezeu va fi "ca pulberea pământului" în veacul viitor. Este o profeție post apocaliptică; poporul numeros al lui Dumnezeu va fi alcătuit din toți cei care vor fi mântuiți, din toți credincioșii care au existat în toate timpurile de la Adam și până la ultimul născut pe pământ.
Evident, Dumnezeu nu lasă să se înțeleagă că Avraam ar avea suficienți ani pe acest pământ pentru ca să vadă împlinită făgăduința lui Dumnezeu. Avraam Îl crede pe Dumnezeu pe cuvânt, și credința aceasta îl face neprihănit.
Noul Pamant va fi sediul central, locuința lui Dumnezeu.
Pe la începutul secolului trecut unii credincioși au declarat că în 1914 vine Isus. Dacă s-a văzut că n-a venit, au spus că "ba da, a venit, dar într-un domeniu invizibil" - că acolo oricum nu poate controla nimeni. Explicația asta a ta seamănă pe undeva. Dacă poporul (sămânța lui Avraam) nu a devenit numeros ca nisipul de pe țărmul mării, spunem că va deveni în veacul viitor, că așa ceva nu poate controla nimeni.
Revenirea Domnului Isus va fi vizibilă de către toți cei vii de pe fața pământului; ba încă aceia care L-au răstignit vor avea o înviere specială ca să "vadă pe cine au străpuns".
Expresiile "pulberea pământului" și "nisipul mării" nu trebuiesc înțelese mot a mot. Ci așa cum tot pământul este acoperit de pulberea lui, și așa cum marea este plină de nisip, tot așa și cei credincioși -adica sămânța lui Avraam- vor fi doar ei pe fața pământului. Și acest lucru nu este posibil acum, pentru că cei mai mulți oameni sunt necredincioși.
În Biblie găsim și făgăduințe condiționate de ascultarea omului. Dar asta nu este condiționată,
De asemenea, la ieșirea din Egipt, Israel a fost cel mai mic dintre toate popoarele; și Dumnezeu nu le-a promis lor că or să fie ca pulberea pământului și ca nisipul mării.
De asemenea, la sfârșitul pământului va exista doar o mică parte din credincioși despre care este scris: "Aici este credința și răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus", în vreme ce ei vor fi condamnați la moarte pentru că nu s-au închinat fiarei și icoanei ei.
Simbolic sau real, numărul 144.000 reprezentat de cei credincioși din timpul sfârșitului lumii ne dă de înțeles că este un număr limitat, și nu unul nelimitat al pulberii pământului sau al nisipului mării.
Doar câteva milioane? Poate vrei să zici miliarde: Galateni 3:29.
Dar da, poate că cei cu adevărat credincioși sunt câteva milioane... Dar chiar și cu această perspectivă negativistă cu numărul restrâns de adevărați creștini, tot rămâne profeția împlinită în 1Împărați 4:20.
Ieșirea din Egipt este pur/100% simbolică - ținând cont și de faptul că NU există vestigii arheologice care să confirme povestea biblică.
Adică:
Egipt = ego (au primele două litere identice)
Ieșirea din Egipt = ieșirea din ego - prin care se obține Cunoașterea de Sine/Iluminarea Spirituală
Israel = "poporul lui Dumnezeu" - adică mulțimea tuturor celor care obțin Cunoașterea de Sine
Faptul că ești sclav în Egipt simbolizează faptul că Ignorantul de Sine este sclav al propriului ego - adică ego-ul te face sclav al vieții
Tărâmul Fagaduintei - unde simbolic curge lapte și miere - este Cunoașterea de Sine/Iluminarea Spirituală = Fericirea Perfecta
Deci ieșirea din ego conduce la Fericire.
Din cauza asta Israel este cel mai mic popor la ieșirea din Egipt: pentru că oamenii iluminati formează cea mai mică mulțime.
Deci primul evreu în sens simbolic este primul om care obține Cunoașterea de Sine/Iluminarea Spirituală.
"Poate că "numeroși ca stelele cerului" este ad litteram: dacă ținem cont că în Universul Fizic (UF) observabil există aproximativ 10 la puterea 24 stele - atunci poate că profeția se referă la TOȚI oamenii din UF - adică inclusiv extratereștrii."
Profeția asta cu stelele cerului și nisipul de pe țărmul mării a fost făcută lui Avraam. Din ce spui tu aici ar rezulta că și extratereștrii ar fi tot descendenți ai lui Avraam. Are vreun pic de sens?
Într-o interpretare simbolică - Da.
Dacă prin Israel înțelegem poporul lui Dumnezeu = mulțimea oamenilor (inclusiv extratereștri) care au obținut Cunoașterea de Sine/Iluminarea Spirituală - iar pe Avraam ca fiind primul evreu cunoscut = primul om care a obținut Cunoașterea de Sine/Iluminarea Spirituală - atunci putem considera în mod simbolic că toți ceilalți oameni/extratereștri care obțin Iluminarea Spirituală sunt "urmași" ai lui Avraam cel simbolic.
De altfel, din câte am citit, nu există dovezi istorice concludente pentru istoricitatea lui Avraam - după cum NU există dovezi istorice/arheologice pentru Exod și Moise, pentru regii David și Solomon etc.
Așa că Vechiul Testament e posibil să fie în mare parte pur/100% simbolic.
Alt exemplu - Exodul:
Egiptul simbolizează ego-ul = Ignoranța de Sine (au primele două litere identice)
Faptul că ești sclav în Egipt simbolizează faptul că ești sclav al propriului ego/al propriei Ignoranțe Spirituale
Ieșirea din Egipt = ieșirea din ego - care conduce la Cunoașterea de Sine/Iluminarea Spirituală = Tărâmul Fagaduintei - unde simbolic curge lapte și miere - adică Cunoașterea de Sine = Fericirea Perfectă.
Toată chestia asta din Biblie cu poporul ales al lui Dumnezeu este prost înțeleasă - pentru că este interpretată ad litteram.
Deci NU este vorba de poporul evreu cel istoric - ci Israel = Poporul ales al lui Dumnezeu = Mulțimea tuturor oamenilor - INDIFERENT de etnie - care obțin Iluminarea Spirituală/Cunoașterea de Sine.
Similar, Egiptul din Biblie semnifica ego-ul = Ignoranța de Sine/absența Cunoașterii de Sine.
anonim_4396 întreabă: