Poate exista credinta acolo unde se afla stiinta? Categoric nu.
Plecand de la acest adevar putem deduce urmatorul adevar:
Credinta poate exista numai acolo unde exista nestiinta,adica absensta cunoasterii.
Cum se face ca in crestinism oamenii sunt indemnati la credinta, deci implicit si la nestiinta?
Nu este dorinta de a stii, de a cunoaste, una din principalele caracteristici a fiintei umane?
De ce ar vrea Dumnezeu sa ne incalcam propria natura a existentei?
Depinde ma blegia din ce directie privesti. daca Dumnezeu A SPUS, eu stiu ca acesta e un cuvant grait dar la cum nu l-am vazut pe Dumnezeu deci trebuie sa cred, cuvantul asa cum il inteleg eu omeneste cu efectele lui pe care unii doar le banuie dar nu le vad, se cheama ca s-a nascut.deci este unul nascut mai inainte de toti vecii,si nu FACUT. de asemenea fiind nascut ca Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat,s-a si intrupat,venind la noi nascandu-se din fecioara Maria si duhul sfant pentru mantuirea noastra. deci cu cata credinta am si cu ceva stiinta in ale cuvantului,in ale cuvintelor,se cheama ca sant si eu un om intre oameni,nici mai prost decat multi da nici mai catolic decat papa.da tu muritor de rand care -ti tarai vanturile pe fata pamantului,de unde stii ce vrea Dumnezeu? fiindca daca ai citi cat de cat in biblie ai putea afla ca planurile lui Dumnezeu nu sant ca ale noastre si gandurile lui nu sant ca ale noastre, iar caile noastre nu merge Dumnezeu pe ele? daca stiu fiindca am parte de stiinta conform mintii date in primire de creatorul, nu pot decat sa dezvolt aceasta si sa merg inainte facand totul pentru semenii mei, conform inzestrarilor si aptitudinilor mele, bucurandu-ma de stiinta si intarindu-, a in credinta spre slava si gloria bunului Dumnezeu si propasirea neamului omenesc.cred ca Dumnezeu asa vrea si asa voi face si de-aci inainte.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Poate exista credinta acolo unde se afla stiinta?
De ce categoric nu? Vrei sa argumentezi? Daca premisa de la care pornesti, ca e categoric nu, e gresita? Nu e tot ce spui mai apoi gresit?
Argumentul meu: Biblia spune "cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun". Dumnezeu nu are nimic impotriva stiintei, a adevaratei stiinte. Nu are nimic impotriva dorintei noastre de a sti.
RăspundePentru a cerceta trebuie sa te indoiesti. Nu poti cauta adevarul cu el la tine.
Răspunde
Pentru ca este o diferenta intre ce cunosti obiectiv,adica ce stii, si ce "cunosti" subiectiv, adica ce crezi.
Una e sa te intreb: "Cum crezi ca va fi vremea maine?", alta "Cum stii ca va fi vremea maine?"
Iar tu poti raspunde doar: "Cred ca va fi..." sau "Stiu ca va fi..."
Ori crezi, si nu este nimic sigur, ori stii, si atunci nu crezi.
Ce inseamna "adevarata stiinta"?
Nu neaparat trebuie sa te indoiesti. Dar poti porni de la premisa ca exista motive de indoiala. Asta atita timp cit esti dispus sa cercetezi, sa cauti sa descoperi cu o minte si inima deschisa adevarul. In cazul acesta, credinta ta va fi mult mai puternica - vei gasi argumente pentru ea atunci cind o vei avea, de fapt, ea va aparea de pe urma argumentelor.
Si, da, nu poti sa cauti adevarul crezind ca il ai, adica pornind de la ceva preconceput. Acela numai adevar nu e, caci, orice ai face, tot la ce crezi tu ca fiind adevarat te vei intoarce.
Daca mergi in viata asta doar pe ceea ce stii, trebuie sa te multumesti cu foarte putin. Nici din casa nu poti iesi. Tu esti sigur ca acum daca iesi, poti merge la un prieten acasa. Insa citi nu au plecat cu aceasta siguranta, si au ajuns, nu la prietenul lor, ci la spital, sau, mai grav, la morga, pentru ca au avut pe drum parte de un accident de circulatie? Poti fi tu sigur 100% ca acum daca te duci la un prieten ajungi la el? Daca esti sigur 100%, nu esti realist. Pentru ca e vorba de probabilitate. Desigur ca e una foarte mare de a ajunge la el, dar nu e 100%. Oricind poate interveni ceva. Daca nu ai tu accident, poate avea unul din apropiatii tai, si te suna sa mergi sa fii linga el, sau cineva are nevoie de tine sa il ajuti cu ceva ce doar tu poti face. Se pot intimpla multe pe un drum, oricit de scurt ar fi el. Sotia mea a mers la niste vecini, si cind sa ajunga la ei, un zapacit cu scuterul lui (zic zapacit, ca a mai avut asemenea accidente) a dat peste ea, si a ajuns la spital. Si asta doar pe 200 de m. Stii tu cu siguranta ce ti se poate intimpla in viitorul apropiat? Nu ai cum. Si de aceea, ca si in alte domenii ale vietii, ai nevoie de credinta. Chiar si cu vremea, poti spune ca stii, insa mai ales la vreme e vorba de ceva probabil, caci se poate schimba oricind cu rapiditate. Deci, chiar de stii, tot trebuie sa crezi, datorita marjei de probabilitate pe care trebuie sa ti-o iei daca vrei sa fii realist.
Oricum, adevarata credinta se bazeaza pe ceea ce stii ca fiind adevarat. Cei ce au mers si vor mai merge la moarte pentru Isus Hristos nu se duc pentru ca doar cred, ei stiu ca El este viu si adevarat, ca exista, si ca moartea e doar o etapa a vietii lor.
Stiinta, cea adevarata, se bazeaza pe observatie, pe experimentare. Observi o data, de doua ori, de mai multe ori un lucru, vezi ce se intimpla, si tragi concluzii de pe urma a ceea ce s-a intimplat. Doar asa poti fi sigur 100% de ceea ce spui. In rest, poti filozofa doar, poti sa iti dai cu parerea, Si pentru ca Darwin doar a venit cu niste idei, pentru ca evolutia, ca sa o demonstrezi stiintific trebuie sa o vezi, sa o observi, sa se intimple sub ochii tai, pentru a trage concluzia ca e adevarata, eu cred ca el mai mult a filozofat, a gindit incercind sa puna citeva lucruri impreuna. Insa un mod de a gindi nu e stiinta! Pentru a dovedi evolutia, ar trebui sa urmaresti in laborator multiplicarea unor specii, si sa vezi diferentele ce apar in bine la ele, dupa mai multe generatii. Insa asta nu se poate, si abia atunci evolutia va fi dovedita stiintific. Pina atunci, insa, ceea ce ramine e doar parerea unui om, parerea acceptata de foarte multi dintre oameni, pentru ca pare a fi ceva interesant, ceva ce se "potriveste" cu situatia in care ne aflam.
Una este sa crezi atunci cand nu iti sta in putinta sa stii, alta este sa crezi atunci cand poti sti, in cel de al doilea caz se numeste ignoranta.
Cred un lucru atunci cand nu pot sti un lucru, dar atunci cand pot cunoaste un lucru de ce sa ma rezum doar la credinta?
Cu raspunsul adresat lui Dandanaua99 ai suprimat afirmatiile ce mi le-ai adresat mie. Dupa rationamentul tau, evolutia nu poate fi demonstrata fara ca ea sa se intample sub ochii nostri, indiferent de cate dovezi exista. Deci dovezile sunt degeaba, cunoasterea si ratiunea noastra la fel, suntem doar o adunatura de limitati care nu pot face legatura intre niste dovezi, aspecte.
Asa cauti tu adevarul? Iti spun eu sigur, tu nu-l cauti, tu crezi si speri sa ai dreptate in privinta convingerii tale. In favoarea credintei tale nu ai dovezi nici macar 1%, dar ai pretentia ca evolutia sa fie demonstrata 100%... Dar si daca ai vedea evolutia tot nu sunt sigur ca ai accepta-o, nu sunt sigur ca ai pricepe-o, pentru ca ai interpreta totul in favoarea convingerii tale, adica convingerea ta nu ti-ar da voie sa accepti evolutia. De ce cred asta? Uite, iti dau un exemplu: Potopul biblic este o absurditate din dpdv rational, realistic(a ceea ce am experimentat si cunoastem), dar tu ignori asta si speri in continuare ca el sa fi fost o realitate.
TU spui: "Poate exista credinta acolo unde se afla stiinta? Categoric nu."
Hai sa vedem ce a spus Imparatul Solomon, unul dintre cei mai intelepti oameni ai omenirii despre STIINTA.
PROVERBE 1, 5. sã asculte însã si înteleptul, si îsi va mãri stiinta, si cel priceput, si va cãpãta iscusintã,
22. "Pânã când veti iubi prostia, prostilor? Pânã când le va plãcea batjocoritorilor batjocura si vor urî nebunii stiinta?
29. Pentru cã au urât stiinta si n-au ales frica Domnului,
PROVERBE 9, 10. Începutul întelepciunii este frica de Domnul si stiinta sfintilor, este priceperea.
PROVERBE10, 14. Înteleptii pãstreazã stiinta, dar gura nebunului este o pieire apropiatã.
PROVERBE11, 9. Cu gura lui, omul nelegiuit pierde pe aproapele sãu, dar cei neprihãniti sunt scãpati prin stiintã.
PROVERBE12, 1. Cine iubeste certarea, iubeste stiinta; dar cine urãste mustrarea, este prost.
23. Omul întelept îsi ascunde stiinta, dar inima nebunilor vesteste nebunia.
PROVERBE14, 7. Depãrteazã-te de nebun, cãci nu pe buzele lui vei gãsi stiinta.
18. Cei prosti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiti sunt încununati cu stiintã.
PROVERBE17, 27. Cine îsi înfrâneazã vorbele, cunoaste stiinta si cine are duhul potolit este un priceput.
PROVERBE22, 12. Ochii Domnului pãzesc pe cel ce are stiintã, dar înfruntã cuvintele celui stricat.
Eclesiastru2, 26. Cãci El dã omului plãcut Lui întelepciune, stiintã si bucurie; dar celui pãcãtos îi dã grijã sã strângã, sã adune, ca sã dea celui plãcut lui Dumnezeu! Si aceasta este o desertãciune si goanã dupã vânt.
Eclesiastru9, 10. Tot ce gãseste mâna ta sã facã, fã cu toatã puterea ta! Cãci, în locuinta mortilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuialã, nici stiintã, nici întelepciune! "
Ai aici doar o mica parte din relatarile despre stiinta si tot ce o "inconjoara" ce se pot afla in Biblie.
Credinta se poate gasi DOAR acolo une este Stiinta iar Stiita se gaseste DOAR unde este si CREDINTA.
Ignoranta si prostia sunt "calitati fundamentale" ale celor care se cred intelepti debitand asemenea "teoreme" mascate fara subtilitate in intrebari de genul celor puse de tine.
Iertare, dar chiar de ai avea DOAR 15 ani, intrebari de genul celor puse de tine dovedesc TOTALA lipsa de cultura generala si de ceea ce ai "scos" tu la dezbatere, stiinta.
Nici lui Galileo Galilei nu-i vinea să creadă că "acelaşi Dumnezeu care ne-a înzestrat cu simţ, raţiune şi intelect, a făcut asta cu scopul ca noi să uităm să le folosim".
"Omul a avut dintotdeauna nevoie de o explicaţie pentru toate lucrurile din lume pe care nu le înţelegea. Dacă nu exista o explicaţie, inventa una." - Jim Crawford.
"Dacă ignoranţa faţă de natură a dat naştere la zei, atunci cunoştinţele despre natură îi vor distruge." - Baron D'Holbach.
Nu.De asta ar trebui despartite ca sa nu facem razboaie sau sa ne uram si mai mult.
"Poate exista credinta acolo unde se afla stiinta? Categoric nu. "
De unde acest categoric nu? De parcă ştiinţa ar fi explicat toate lucrurile iar acum nu ne rămâne decât să acceptăm aceste explicaţii? De câte ori se menţioanează că oamenii de ştiinţă SPERĂ că în viitor vor ajunge să înţeleagă mai bine multe lucruri care în prezent rămân doar o enigmă. Ei CRED că încă există multe lucruri pe care nu le pot înţelege sau explica.
Aşa că nu cred că ai pornit de la "un adevăr" în formularea întrebărilor.
Credinta poate exista acolo unde se afla stiinta. Dumnezeu nu a lasat omului totul de-a gata cum cred unii. Omul trebuie sa se foloseasca de toate puterile lui pentru a supravietuii si pentru a afla raspunsuri la intrebari. Religia a dat un un sens metaforic genezei de exemplu. Ar fi greu sa explici cu grade kelvin si cu tot felul de teorii stiintifice geneza. Si scopul religiei nu este sa explice si sa dea totul de-a gata oamenilor.
"Credinta poate exista acolo unde se afla stiinta."
Nu, nu se poate. Credinta nu i-ar da nicio sansa evolutionismului, sau teoriei Big Bang, in schimb i-ar oferi toate sansele potopului biblic. E doar credinta, slabiciuni, nimic mai mult. Degeaba Biblia spune "cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun", daca condamna necredinta. "Cuvantul" nu poate fi pus la indoiala, nimic nu-l va atinge, orice dovada si interpretare va fi doar sustinandu-l.
Mai... aici tu iei totul prea mot a mot si prea intelegi doar ce vrei tu sa intelegi. Biblia a dat un sens metaforic facerii lumii nu un sens "stiintific" sau care ar vrea sa fie stiintific. Nu e problema religiei sa explice fenomenele stiintifice 
.
Ai intors-o. Eu inteleg ce zici, religia nu are ce explica... dar era vorba de credinta, iar ea nu are loc in stiinta.
Uite, toate relgiile de acum sunt false, chiar daca a fost una adevarata(desi ma indoiesc) a fost alterata de oameni insetati de putere, si ei nu vor sa cunoastem ca sa nu punem intrebari ca sa ramana ei cu puterea
Credinta si stiinta nu se exclud dimpotriva se completeaza, nu spune nicaieri in cartile sfinte "crede si nu cerceta", dimpotriva spune clar: "cercetati toate lucrurile si pastrati ceea ce este bun". "Crede si nu cerceta" a fost inventia Bisericii Catolice in negura evului mediu din dorinta de a pastra oamenii prosti si astfel usor de controlat si manipulat.
Multi il neaga pe Dumnezeu, dar nu au citit mai deloc si nu ma refer doar la biblie, ci la vietile sfintilor, faptele apostolilor etc. As recomanda macar viata asa numitilor "sfinti ai inchisorilor" si cum au facut unii chiar 15 ani de temnita grea si au supravietuit sfidand orice logica. Au declarat apoi ca doar credinta i-a tinut. Batai infernale, frig patrunzator, umezeala. Unii au fost tinuti zile intregi cu picioarele in apa rece ca gheata si traiesc si astazi desi poate au depasit 90 de ani. Sunt curios cati dintre noi ar fi putut face asta bazandu-ne pe stiinta? Cat esti tu de savant, ai putea sta macar o saptamana, ca sa nu mai vorbesc de un an, singur in intuneric la izolator, in frig si umezeala, fara macar o rogojina pe jos si sa nu-ti pierzi mintile? E usor sa faci pe omul inteligent din fata monitorului sau din laborator, dar cand esti adus intr-o situatie fara iesire, iar toata stiinta lumii nu te poate ajuta, ce-ti mai ramane?
Ba da, se exclud, pentru ca religia vine si zice din start: exista d-zeu. Stiinta nu are cum sa faca asa ceva, ea trebuie sa porneasca fara idei preconcepute in cercetarea universului.
Sper ca-ti dai seama ca acei "sfinti ai inchisorilor" au rezistat pentru ca aveau un motiv, un scop in viata pentru care sa traiasca. Este vorba de autosugestie, de credinta ca acolo sus e cineva de partea ta. Nu trebuie ca acel cineva sa existe, important e sa crezi tu cu adevarat ca exista. Tu aici vorbesti de disperarea care il incearca pe un om in momentele mai dificile, dar uiti ca tocmai atunci omul are mai mare nevoie de a crede in ceva, pentru ca se simte singur si-n pericol. Daca tu inventezi un zeu in acele momente, asa ca sa ai un prieten imaginar care sa te ajute, nu inseamna ca acel zeu si exista. Asta e valabil si pentru cei care, pe patul de moarte, incep iar sa creada. Cred doar din frica. De aia este bine sa ne uitam la ce crede un om in momentele in care este sanatos si lucid, pentru ca atunci gandeste logic, si nu delireaza. Cum zici tu, atunci cand esti in fata monitorului sau in laborator, atunci gandesti lucid, si atunci ai sanse sa te apropii mai mult de adevar, folosind stiinta. Cand esti in "situatii fara iesire" e mai greu sa gandesti intr-un mod obiectiv si corect.
Si am uitat sa zic ca, totusi, au murit foarte multi dintre acesti asa zisi "sfinti ai inchisorilor". Ei de ce au murit? Trebuie sa recunosti ca erau la mana comunistilor. Daca ei ar fi vrut sa-i omoare pe toti, i-ar fi omorat pe toti. Crezi ca erau imuni gloantelor sau altor metode directe de a ucide? Toata biserica ortodoxa romana a colaborat cu comunistii in acea perioada doar ca sa-si salveze pielea. Iar acum se dau mari ca ce anti-comunisti au fost ei. Daca comunistii ar fi vrut, i-ar fi desfiintat de tot. Dar daca au turnat la securitate, au fost buni.
Daca am invatat ceva in viata asta, este ca nu e bine sa intru in polemici pe teme de religie si politica. Totusi daca Dumnezeu nu exista, nu inteleg de ce se lupta unii cu atata ardoare impotriva a ceva inexistent.
"Totusi daca Dumnezeu nu exista, nu inteleg de ce se lupta unii cu atata ardoare impotriva a ceva inexistent."
Stii ce nu inteleg eu, faptul ca sunteti crestini va face sa credeti ca sunt unii care lupta impotriva a ceva inexistent, sau explicatia este alta?
Nu conteaza ca nu exista, ci conteaza ca atatia oameni cred in el. Si cand atatia oameni cred in ceva inexistent, avem o problema. Si impotriva problemelor mari ale omenirii trebuie sa lupti. Dar trebuia sa pui altfel intrebarea, si anume de ce au fost crestinii tot timpul asa de determinati de a lupta impotriva stiintei daca a fost asa de evident ca d-zeu exista? Toate dovezile ar fi trebuit sa fie de partea lor, nu impotriva lor. Adevarul ar trebui sa se apere singur.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
