Agnoticismul nu e o religie, ci o pozitie filosofica, care sustine ca nu se stie daca exista sau nu exista dumnezeul. Agnoticismul poate fi teist: "Nu stiu sigur daca exista dumnezeu, dar exista."
sau
Ateist: " Nu sunt sigur ca dumnezeu exista, insa nu cred ca exista.
Cum adica poate fi teist?
E ok ce-ai zis, doar că eu aş zice aşa, Agnosticul ateist(majoritatea ateilor sunt agnostici ateişti), susţine că dovezile prezentate în favoarea divinităţii sunt insuficiente astfel crede că divinitatea nu există.
Agnosticul teist (un fel de credincioş civilizat), susţine că deşi dovezile nu sunt neapărat suficiente(nu ştie) totuşi preferă să creadă în continuare într-o divinitate.
Pe scurt ţi-aş da dreptate, însă în sens complet nu prea sta aşa lucrurile. Gnostic/Agnostic reprezintă cunoaşterea sau necunoaşţerea, astfel e o poziţie de cunoaştere, Ateu/teist presupun credinţa/convingerile, sunt poziţii de credinţă.
Şi pentru un agnostic e posibil să existe dumnezeu, dacă cum am scris mai sus, e vorba de agnosticul teist, care deşi nu consideră că dovezile sunt neapărat suficiente(poziţie de cunoaştere, agnostic), totuşi preferă să creada în existenţa acelei divinităţi chiar şi pe baza unor dovezi limitate. ( e de fapt, credinciosul inteligent, ce crede în continuare pentru că vrea sa creadă, cu toate că nu consideră că acea credinţă este rezultatul unei cunoaşţeri)
Adica crede in Dumnezeu, oricare ar fi ala, dar nu e sigur ca exista.
Nu e o religie.
Un agnostic este o persoană care consideră că este imposibil să se cunoască adevărul în chestiuni precum Dumnezeu sau viaţa viitoare, de care se ocupă religia creştină sau alte religii. Sau, dacă nu imposibil, cel puţin imposibil pentru prezent." — BERTRAND RUSSELL (FILOZOF), 1953.
TERMENUL „agnostic" a fost inventat de zoologul Thomas Huxley. Născut în 1825, Huxley a fost contemporan cu Charles Darwin şi un susţinător înflăcărat al teoriei evoluţiei. În 1863, Huxley scria că nu vede nicio dovadă a existenţei unui Dumnezeu care „ne iubeşte şi ne poartă de grijă aşa cum ne învaţă creştinismul".
În prezent, mulţi împărtăşesc opinia lui Huxley şi a lui Russell, declarând că nu cred decât în ceea ce văd. Ei spun că a crede în ceva sau în cineva pentru care nu există dovezi este credulitate.
Mi unu mie se pare cea mai rationala gandire agnostic -ateu, nu stiu daca exista zeii dar sunt lipsit de credinta fata de ei
Salut!
Gasesti aici mai multe informatii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Agnosticism
O să scriu si eu super simplu
Gnostic/(a)gnostic - ceea ce cunoşti/nu cunosti
Teist/(a)teist - cee ce crezi/nu crezi
Ateist agnostic - nu cred pentru că nu ştiu (nu-s dovezi)
Ateist gnostic - nu cred pentru că ştiu (dovezile în favoarea inexistenţei sunt suficiente)
Teist agnostic - cred deşi nu ştiu. (raportat la creştinism - biblia nu e neapărat de provenienţa divină, insă cu toate astea cred în continuare)
Teist gnostic - cred pentru că ştiu. (Biblia este de provenineţă divină în totalitatea ei, astfel cred pentru că ştiu)
Nu ştiu deci nu cred. Nu ştiu dar cred. Ştiu şi cred. Ştiu şi nu cred.
Credinţa este subsidiara cunoaşterii, este o subunitate a cunoaşterii.
Pe baza cunoaşterii/necunoaşterii îţi formezi sau respingi sisteme de credinţă.
Afirmaţie - X este bun la matematică.
Ateul agnostic - nu ştiu dacă X este bun la matematică(faptul că mama lui spune nu înseamnă că e şi adevărat), deci nu cred că el este bun la matematică.(e posibil să fie, dar nu ştiu)
Ateul gnositc - ştiu că X nu este bun la matematică(i-am văzut lucrările de control, şi mi-am dat seama că nu e as) deci nu cred că el este bun la matematică.
Teistul agnostic - nu ştiu dacă X e bun la matematică(faptul că maică-sa spune nu înseamnă că şi este, dar maică-sa pare o femeie serioasă) astfel prefer să cred că este bun la matematică
Teistul gnostic - Ştiu că X este bun la matematică (faptul că maică-sa spune e motiv suficient pentru a mă convinge, iar lucrările de control proaste sunt din cauza că era într-o pasă proastă şi profesorul avea ceva cu el) astfel cred că X este bun la matematică.