Sunt unii care zic ca nu trebuie sa cinstim icoanele!
Ce ziceti de asta: http://h0t.ro/......schis.html
Ordonare:
După relevanţă
Astea-s argumente de scoala ajutatoare. Teologii ortodocsi care si-au dat doctoratul la Sorbona s-ar simiti rusinati ca un ortodox poate vechicula astfel de argumente. Eu am avut curs cu unul dintre ei si nici in stare de ebrietate n-ar fi adus astfel de argumente.
Răspunde
Pai normal ca nu sunt acoperite cu ceara, si icoanele alea sunt pictate cu ceva, toxic sau nu se vede ca albinelor nu prea le place si, pentru ca sunt mult mai inteligente decat tampu' care le-a pus acolo[pe icoane], nevrand sa contamineze mierea, le-au ocolit; simplu; o explicatie logica si total rationala
Ce vrajeala. Ce fac unii pentru a-si mentine confortul psihic. Pune si tu o icoana intr-un stup si arata-ne apoi ce si cum, dar fara minciunele.
În Corinteni, Pavel se adresa grecilor care nu erau creştini, grecilor care aveau sute de zeităţi, de dumnezei falşi care CONCURAU CU DUMNEZEU Cel adevărat, Îl dădeau la o parte pe Acesta.
Obiectul de cult însă TRIMITE SPRE Dumnezeu, NU-L dă la o parte! Reaua voinţă a cultului care nu vrea să vadă asta ar trebui să înceteze, măcar din bun simţ 
.
Evreii aveau zeci de zeităţi ("Orice argintar rămâne de ruşine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sunt decât minciună") - "dumnezei" falşi care CONCURAU CU DUMNEZEU Cel adevărat, Îl dădeau la o parte pe Acesta... ACEASTA era singura problemă, şi asta nu astăzi, ci cu 3500 de ani în urmă!
Obiectele de cult în schimb (INCLUSIV din argint şi AUR) erau CERUTE DE DUMNEZEU! 
Când te închini tu în faţa icoanei, cui te închini- icoanei sau persoanei care este reprezentată pe icoană?
Răspunde Persoanei care este repreyentata acolo, nu materialului si nici nu zicem ca icoana este Dumnezeu, nu cerem mila, iertare de la icoana.
Desigur. Icoana nu primeşte "personalitate proprie", ea are doar "funcţia" de a "reprezenta" o persoană reală (care există în realitate, în afara icoanei), are funcţia de a aminti persoana reprezentată, aşa cum cărţile, bibliile şi revistele şi filmele oricărui cult amintesc de persoanele biblice!
Gândul de respect sau cinstire care însoţeşte privirea icoanei se îndreaptă spre personele respective, cele cu existenţă reală!
Cinstirea icoanelor este doar o formă de respect, care, trece dincolo de imagine, spre persoana reală (aşa cum raza de lumină trece dincolo de FEREASTA transparentă) şi ajunge acolo unde trebuie să ajungă!
În faţa a două reprezentări ale aceleiaşi persoane, atribuie închinătorul o importanţă mai mare uneia decât celeilalte? Dacă da, închinătorul dovedeşte că apreciază mai mult chipul decât persoana. De ce merg unii oameni în pelerinaj, uneori la mare distanţă, pentru a se închina în anumite locuri sfinte? Oare nu chipului respectiv îi sunt atribuite puteri miraculoase? De exemplu, iată ce afirmă canonicul Yves Delaporte în cartea sa Les Trois Notre-Dame de la Cathédrale de Chartres cu privire la chipul Mariei din catedrala din Chartres, Franţa: „Aceste chipuri, adică sculpturi, picturi sau vitralii, nu se bucură de aceeaşi faimă... Numai trei dintre ele sunt cu adevărat obiecte de închinare. Doamna Noastră din Criptă, Doamna Noastră de pe Coloană şi Doamna noastră de pe «Belle Verriere»". Dar, dacă închinătorii s-ar gândi în primul rând la persoană, nu la chip, atunci oricare dintre chipuri ar trebui să fie la fel de bun ca celelalte, nu-i aşa?
Deci, cui i se închină?
Nu este inchinare ca fata de Dumnezeu ci o înCLinare, o formă de respect, de cinstire a meritelor unor drepţi, a unor sfinţi.
Această cinstire se îndreaptă spre persoana cu existenţă reală, nicidecum spre materialul obiectului de cult!
Continuare...
Oricare dintre reprezentările iconografice ale unui sfânt este "la fel de bună ca şi celelalte"! Dar în acelaşi timp, au existat de-a lungul timpului, şi există în continuare, unele icoane prin care s-au săvârşit minuni şi pe care Dumnezeu le-a ales după a Sa ştiinţă. El este Cel care a ales icoanele, după cum tot El este Cel care a transmis harul vindecării şi posibilitatea minunii…
Posibilitatea realizării unei minuni este confirmată de Dumnezeu pe parcursul întregii Scripturi.
Ştii şi tu că au existat de multe ori situaţii inedite prin care s-au petrecut minuni. Una dintre ele este şi cea din Vechiul Testament legată de proorocul Elisei:
"Apoi a murit Elisei şi l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de moabiţi. Dar iată, odată când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi speriindu-se au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale" ( IV.Regi13,20-22).
E foarte interesant că însuşi cultul specializat în PROFEŢI FALŞI şi PROFEŢII FALSE (cultul iehovist) vorbeşte despre "falşi profeţi". Sunt zeci de situaţii de minciuni cosmetizate în (false) "profeţii" în istoria acestui cult (din cele 40.000)…
Uite aici statuia asta e mai sfanta decat o icoana din lemn http://assets.inhabitat.com/......37x464.jpg
Si ramurile copacilor il ocolesc pe budha http://images.nationalgeographic.com/......00x450.jpg
Ca sa iti mai dau o explicatie. in vechile timpuri calugarii budisti pentru a nu fi jefuiti ascundeau statuiele in scorbora unui copal (scorbora artificiala) treceau mult timp iar copacul isi inchidea rana captand statuia.
explicatia e simpla poti folosi o substanta care indeparteaza roiul sa construiasca ceara,. dupa un timp substanta dispare.
Mie, unuia, rama mi se pare artificiala. Ramele naturale nu sunt albe, ci mult mai inchise la culoare.
Mat. 24:24: „Se vor ridica Cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari şi minuni ca să-i inducă în eroare, dacă s-ar putea, chiar şi pe cei aleşi
Astfel de minuni nu vin din partea lui Dumnezeu deoarece aceste imagini le considera o minciuna.
Ier. 10:14, 15, BC: „Orice argintar rămâne de ruşine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sunt decât minciună şi nu este nicio suflare în ei; sunt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare".
Ezec. 14:6, SS 1874: „Aşa zice Iehova, Domnul: Căiţi-vă, şi întoarceţi-vă de la idolii voştri [de baligă, NW], şi întoarceţi-vă feţele voastre de la toate urâciunile voastre".
1 Cor. 10:14, 20, BG: „Astfel, iubiţii mei, fugiţi de slujba idolilor... Cele ce jertfesc păgânii, jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi nu voiesc ca voi să fiţi părtaşi cu demonii".
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
