Dumnezeu este tatal nostru. Pacatul este greseala pe care o facem constient sau nu in fata Parintelui nostru iar el ca un Tata bun, ingaduitor ce este ne iarta dar pana la o limita. Daca pacatul ajunge un mod de trai va fi pus in balanta la Judecata. (Parerea mea)
Zic de la inceput ca eu nu prea stiu despre religiile, tatal meu e musulman, și maica mea e catolica, și eu am fost botezat catolic de la naștere, eu sincer ma gandesc doar sa fac în orice situatie ceea ce nu poate rani o alta persoana și sa incerc sa fiu altruist, pentru mine pacatul e o acțiune egoista care aduce advantaje numai mie, dar cum am zis inainte sunt ignorant in domeniul religiei
Eu zic ca religia este un subiect important, la care se merita sa meditezi.
Asa mai stam de vorba ca doar suntem oameni simpli si nu stim noi cate-n luna si in stele
Nu stiu, pentru mine important e sa fii bun, si pot si sa crezi in dumnezeu fara sa crezi in biblia sau in orice alta carte religioasa
Daca crezi in Dumnezeu, obligatoriu crezi in Cuvantul Sau.
Absolut. stiti vorba aia pe care o spun eu mereu: incepand de luni
PS. nu pot sa cred cu sufletul inocent in divinitate (ceea ce-nseamna si mai putina lectura de specialitate) si sa traies cu convingerea ca oricum cautand nu voi ajunge foarte departe sau ca ma voi incalci si mai tare in necunoscut?!
Dar n-am de unde sa stiu daca biblia e intr-adevar cuvantul sau...
Pacat pentru mine inseamna tot ceea ce vine din pofta inimii si din firea pamanteasca!
Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.
8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
2Pet 1.20-21; Rom 15.4;
17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
Albert Einstein spunea:,,Stiinta fara religie este imperfecta religia fara stiinta este oarba.''
,,Numai un novice care nu stie nimic despre stiinta ar putea spune ca stiinta indeparteaza de credinta. Daca studiezi cu adevarat stiinta,ea te va apropia de Dumnezeu.,, James Tour, specialist in nanostiinta
De la ştiinţă la Dumnezeu oferă un curs intensiv în natura realităţii. Este povestea explorării de o viaţă a lui Peter Russell în natura conştiinţei – cum a ajuns de la ateu convins, studiind matematică şi fizică, la realizarea unei sinteze personale profunde a misticului şi ştiinţificului. Russell amestecă povestea sa personală de curiozitate şi explorare cu fizică, psihologie şi filosofie pentru a ajunge la o nouă viziune asupra lumii în cadrul căreia conştiinţa este o calitate fundamentală a creaţiei. El arată cum toate ingredientele pentru această viziune sunt la locul lor; nimic nou nu trebuie descoperit. Trebuie doar să asamblăm piesele şi să explorăm noua imagine a realităţii care rezultă de acolo.
Russell ne ia din sălile de conferinţe de la Cambridge, unde a studiat cu Stephen Hawking, într-un ashram de la poalele dealurilor din Munţii indieni Himalaya. Integrând o cunoaştere adâncă a ştiinţei cu propriile experienţe de meditaţie, Russell ajunge la un univers similar cu cel descris de mulţi mistici – unul în care ştiinţa şi spiritul nu mai sunt în conflict. Puntea dintre ele, aşa cum arată Russell, este lumina. De la ştiinţă la Dumnezeu ne invită să trecem acea punte înspre o viziune radical diferită şi în cele din urmă vindecătoare asupra a noi înşine şi a universului – o viziune în care Dumnezeu capătă un nou înţeles şi practica spirituală o nouă semnificaţie.
A păcătuii înseamnă să faci rău cu gândul sau cu fapta, voluntar sau involuntar, asupra a cea ce are suflet.
În fața unei asemenea definiri a păcatului și a păcătuirii, întrebarea postată de tine, nu prea are o logică foarte teribilă.
De fapt teoria păcatului în creștinism nu are o logică teribilă, sau mie mi s-a părut un mare haos tot ce era în creștinism legat de păcate și păcătuire.
Trebuie să vorbim despre funcția de păcătuire // ne păcătuire, de coeficienți de gravitate ai păcătuirii, șamd. ca să putem înțelege corect păcatele și păcătuirea.
Un mod de viaţă frumos şi plăcut. Dau din păcat în păcat şi nu sunt semne că aş vrea să opresc asta.
O mocirla din care dau sa ies ma straduiesc si cu cat ma straduiesc ma scufund mai rau.ma rog pentru ajutor ca singur nu prea am succes.si am nadejde si speranta ca cel ce iarta datoriile, o va ierta si pe amea care este foarte mare si nu cred ca o sa pot plati.de rasplatit nici nu pot visa.si cine il va iubi respecta pe domnul mai mult? cel caruia i s-a iertat mai putin sau cel caruia i s-a iertat mai mult? stiu ca asta nu e un motiv sa traiesc in continuare in mocirla, trebuie sa cotizez cat de cat sa mai reduc din datorie.dar ema? stii si tu cum e, cred.
Pretul este platit de Isus la Golgota.Important este ca simti povara pacatelor si vii cu ele la cruce, iar Dumnezeu in mila si indurarea Lui, le va ierta.
Pacatul? reprezinta scuza credinciosilor pentru lucrurile imorale sau neetice (d.p.d.v bisricesc). pacatuiti si dupa va spovediti. e ca si cum le adunati intr-un sac si cand il umpleti il duceti la gunoi. gata! ati fost iertati pentru ca ati recunoscut in fata tatalui ceresc ca ati gresit! nu asa se face! ai facut ceva care m-a afectat? vii cu fruntea sus la mine, nu plecat in fata lui dumnezeu! nu inteleg de ce va cereti iertare pentru ca ati pacatuit! pentru ca atunci cand ati facut-o ati stiut ce faceti. nu erati in transa. scuzele si iertarile sunt pentru momentele in care ai facut ceva fara sa vrei (ex: m-ai acrosat in trafic si mi-ai rupt oglinda). va cereti iertare cu toate ca ati facut pacatele respective in mod deliberat!
''iar pentru ceilalti e un mod de viata''
Ceilalti - Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație, afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din discuție
De cand si pana cand pentru majoritatea omenirii pacatul reprezinta un mod de viata?! De cand cunosti tu modul de viata al celorlalti, si chiar daca ai sti, n-ai nici cum si nici dreptul sa spui ca pacatul este un mod de viata pentru majoritate si ca doar pentru unii pacatul e un accident.
''Ce reprezinta pentru tine pacatul?''
Apoi, daca tu stii ca pentru unii e un accident iar pentru ceilalti un mod de viata, ce rost isi mai are aceasta intrebare?!
Din punctul meu de vedere nu exista pacate, ci doar greseli.
''O simpla greseala?''
Eu n-am redus crima la o simpla greseala, e bine sa nu interpretezi ce spun eu dupa bunul tau plac, mai bine ceri amanunte daca ai nelamuriri.
Cand vorbim de o crima sau de orice fapta penala si nu numai, nu vorbim despre o simpla greseala, orice fapta are si rasplata, greseala se plateste intotdeauna in functie de gravitate. In viata daca gresesti suporti consecintele.
Si nu, nu reduc faptele anti-sociale la simple greseli, greselile trebuie platite sub o forma sau alta. Ar fi bine totusi ca pe viitor sa nu mai interpretezi in mod eronat ceea ce spun eu si cu atat mai putin sa ai judecati pe care sa mi le imputi mie, gen la asta reduci tu... Daca ai o nelamurire poti sa pui o intrebare.