Bună, îmi este puțin jenă sa vb cu apropiații mei despre asta și m-am gândit sa postez aici, eu am avut o forma de nebunuie dintotdeauna : )) dar acum lucrurile s-au accentuat cam tare de exemplu :dacă am o conversație cu cineva în mintea mea involuntar îmi imaginez cum îl omor și îmi fac un plan detaliat. Vreau sa precizez ca mi se întâmplă asta cu toate persoanele pe care le cunosc, asta nu este o mare probleme pentru mine pentru ca nu am ieșiri violente, dar în schimb nu pot fi atenta la nimic, alta problema ar fi ca am insomnii stau și câte 3 zile consecutiv treaza, vorbesc singura și asta nu ar fi ceva nou, înainte vb singura dar în capul meu, acum vorbesc cu voce tare, am discuții cu mine însămi și câte 3 ore, dar cel mai aiurea este acum ca spun lucruri din senin, cuvinte fără noima și mai este un lucru nu înțeleg sentimentul de iubire și apropiere și din cauza asta nu am prieteni, cu familia nu prea vorbesc și nu îmi pot face relații, vreau o părere sau dacă mai cineva într-o situație asemănătoare cu a mea.
Ps:am uitat sa precizez ca am un fel de fobie de ieși din casa ziua

Ce varsta ai?

Pai, din cate stiu eu, asa pe ocolite. Atunci cand incepi sa vorbesti sigur/a cu tine cu voce tare este semn de oboseala, adica cel mai bine incerci sa te culci.

Faza aia cu omoratul de oameni - nu stiu ce fantezii ai tu :]] - [ Glumesc ]

Cred ca fiecare in parte mai face asta din cand in cand, in diferite contexte. Depinde de personalitatea fiecarui om. Nu vreau sa te incurajez dar mi se pare fascinant sa gandesti un plan in detaliu despre ceea ce faci in gandul tau, nu doar cu omoratul, poate sunte persoane care fac astfel de planuri gen la construirea unei firme, la jeguirea unei banci. Nu este rau sa ai imaginatie

Se observa totusi ca iti lipseste un anturaj cu care sa iesi. Pun pariu ca stai in casa toata ziua, se vede ca nu ai prieteni.

Remediul cel mai simplu ar fi sa incerci sa legi noi prietenii, sa iesi la terase, poate intr-un club. Nu stiu daca este si o forma de anxietate.

In orice caz, faza cu iesitul din casa o aveam si eu, dar am realizat ca viata trece pe langa mine si nu fac nimic.

Incearca sa iesi, 1-2 prietene nu iti trebuie mai mult si iti faci seara :]

Nici nu stiu cati ani ai ca sa propun mai multe.

ATENTIE! Tot ce am scris se bazeaza pe parerile mele personale.
Daca doresti poti consulta un psiholog. O sa fi uimita cat de bine o sa iti fie prieten un psiholog, o sa te inteleaga si o sa te ajute foarte mult.

Nu confunda:
Psihologul: Persoana care te ajuta sa treci de unele probeme din viata pe care le ai.
Psihiatru: Acolo se duc nebunii. Deci daca te duci la psiholog nu inseamna ca esti nebuna :* Ci ca ai o problema peste care nu poti trece singura si ai nevoie de sfaturi.

Bafta!

Ai o forma de depresie care este destul de avansata...
Si eu am avut depresie, imi imaginam cum imi omoram parintii, tot felul de prosti, dar eu am scapat?
Eu nu am mers in viata mea la un pshiholog, dar iti dau un sfat care pe mine m-a ajutat.
Incearca sa ti gasesti ceva care sa ti creeze dependenta, gen eu ascult mult muzica de la un timp in coace, deoarece ma relaxeaza, invat foarte mult pentru medicina si am nevoie de recreere.
Ies si cu prietenii pe afara, la un suc, o tigara una alta, incearca sa ti gasesti pasinunile, imagineaza ti ca totul in jurul tau are un farmec aparte...
Daca nu poti sa depasesti aceste situatii, du te la medicul de familie, spune i simptomele tale si el o sa te lamureasca...
Cel mai bun tratament in acedte situatii este Urimil ( un compus de multivitamine care are actiune asupra sistemului nervos central si periferic,), e vreo 70-80 lei cutia si iti garantez eu ca dimineata o sa te trezesti alta persoana.
Bafta Sarra, viata e frumoasa, fa ti prieten, distreaza te si la un moment dat o sa razi la ce ti se intampla acum.

Bine, eu acum nu ti spun sa iei medicamentul repectiv, pe mine m-a ajutat oarecum sa trec peete, dar cel mai bine viziteaza un specialist