Bună ziua! Am 21 ani și din vara anului acesta tot îmi vine să plâng când sunt acasă, iar când sunt plecată doar uneori am stări de plâns și mai am senzația că nu știu ce zi este, unde mă aflu. Nu mă mai duc la psihiatru și nici tratament nu mai iau. Toate îmi faceau rau. Am si sindromul Asperger. Îmi este frică să nu înnebunesc, nu vreau să înnebunesc în viitor, sa fac demență. Vreau să fiu în viață să pot salva vieți. Momentan nu lucrez că îmi este frică și nici bacalaureatul nu îl am și fac postliceala de asistenți de farmacie.

Mergi la alt psihiatru! Demența e boală bătrâneții!
Multă sănătate!

Fa in asa fel incat sa iei bac-ul sa poti absolvi si postliceala de asistenti ( din ce stiu, fara bac nu poti lua diploma aia ).

In paralel cauta ajutor specializat la un psiholog. Vorbeste deschis cu un psihiatru si spune-i ca ai nevoie de un tratament care sa nu fie prea puternic, ca vrei sa urmezi studiile. Vorbeste mai des cu prietenii si familia si incearca macar sa te angajezi part time undeva pana te inveti. Alta solutie nu prea ai...

Stiu ca iti este greu, dar ai nevoie sa lupti pentru ceea ce iti doresti

Caută un specialist bun, care a reușit să ajute alți oameni. Poți căuta pe Facebook sau pe grupuri, sau chiar pe internet unde vezi reviewuri pozitive. Ai nevoie de un tratament care să te țină într-o stare optimă, adică să te echilibreze din punct de vedere emoțional și hormonal.

Între timp încearcă să faci cumva haz de necaz, fiecare avem probleme și crede-mă că ne este greu și nouă să trecem prin cotidian, unii avem datorii, alții nu au job, unii suferă de boli grave, alții au burnout, samd.

Încearcă să vezi pozitivul ce a mai rămas(trăiești, poate ai pe cineva aproape, poate ai iubirea părinților, poate îți mai faci un makeup) și încearcă să clădești un viitor încetul cu încetul.

Acum este puțin mai bine că am citit cartea lui Dan, un fost anxios!