Hei, TPU, vorbeam cu o amică de naștere și copii și mi-a zis că și chiar dacă la început ar părea totul favorabil ca să naști natural, nu se știe ce va fi pe parcurs și deci tot rămâi cu riscul ca la finalul celor 9 luni să faci totuși cezariană. M-a pus pe gânduri și m-a panicat și mai tare.
Voi ce credeți despre asta?
Dacă vreau să fac un copil și vreau musai să-l nasc natural, ca să nu rămân cu o operație pe viață, ar trebui să iau în calcul și varianta că totuși se poate întâmpla ceva și mă va opera?
Și atunci ce variante mi-ar rămâne să fac un copil fără să mă tai?
Auzisem la un moment dat de mamele surogat. Cum e cu acestea? Copilul e al tău, ca și ADN zic sau al ei?
Și dacă sunt o persoană cu kilograme în plus și fac cezariană, nu ar fi și mai riscant? Adică operația aia nu s-ar întinde și mai mult?
Și dacă o femeie are depresie natural, nu riscă și mai mult după o naștere? Poate fi gestionabilă o depresie postnatală?
Ordonare:
După relevanţă
Doar prostii iti baga in cap niste "prietene" care si ele sunt tot la fel de deșteptre ca si tine, vei vedea tu cand vei fi insarcinata cum vei alege sa naști. ce varsta ai?
Răspunde
Termina cu prostiile si rezolva-ti intii problemele pe care le ai, nu mai adauga inca una la mix!
Păi da, dar v-ați gândit că probleme am tocmai pentru că sunt singură și nu am un scop, domnule Gabi?
Dacă aș avea un copil, aș avea un scop pentru care aș simți că trăiesc. 
Și aș fi probabil mai fericită. Dar da, asta cu depresia postnatală mă cam sperie. Că eu ș-așa am depresie, dacă mai și nasc e posibil să fac o depresie de toată frumusețea, dar poate am și un nou scop, având un copil.
Deși da, recunosc că nu știu cum aș crește un copil cu tot ce ar avea nevoie, dintr-un salariu de învățător. Dar tot îmi doresc să am un copil. Fie ce-o fi. Și presimt că o să-l am. Dacă nu, mă gândesc la adopții și gata, tot voi deveni mamă. Atunci voi simți că nimic altceva nu va mai conta decât copilul meu.
Răspunde
Iar suni fix ca vara-mea. Daca o sa ai un copil crezi ca el va fi un scop, sau o scuza? Iti zic eu, varianta doi. Ma uit la vara-mea. Si nu e singura. Nu are treaba cu depresia post-natala, ci cu traumele din copilarie nerezolvate si proximitatea/interactiunea toxica cu familia ei.
Pina una-alta, scopul trebuie' sa fie sa te impaci cu propria persoana. Sa ai grija de propria persoana ca si cum ai fi propriul tau copil. Abia apoi ai putea indrazni sa te gindesti la un copil de care sa ai grija. E frumos sa visam solutii magice, si mie imi place sa le visez. Problema e ca nu exista solutii magice la nimic, din pacate.
Dacă vreți să mă împiedicați să am un copil să știți că nu reușiți.
Știu că exact ce-mi spuneți dv aici, mi-am spus eu 30 de ani. Tocmai de aia, gata!
Dacă e să privim lucrurile așa cum le priveam eu și cum spuneți și dv pe aici, toți am fi murit alone până acum sau am fi depopulat planeta.
Deci gata!
Eu am terminat cu gândurile astea. Oricum dacă e să mă gândesc doar la minusuri, așa niciodată nu aș fi mamă sau nu aș avea un copil, că niciodată nu aș fi suficient de bună pentru copilul meu. Dar cum spuneam, gata.
Am avut o revelație, iar Dumnezeu mi-a răspuns la acea revelație.
Știți de ce totuși gipsy humans sunt cei care au bani, domnule Gabi?
Pentru că gipsy humans au mulți copchii și ține la familia lor. Ei bine, am avut această revelație, că poate de aia le dă lor așa multe bogății Dumnezeu, că totuși au mulți copii.
Acum mna, nu zic că eu aș vrea și mulți copii, că eu totuși îi voi crește alone. Dar totuși vreau să fac ceea ce cere Dumnezeu, și anume să fac copii. Acum că nu mă și mărit, că oricum de măritat nu mă mai mărit vreodată și oricum nu sunt sigură că îmi plac bărbații, aia e, de aia voi da răspundere pe lumea cealaltă că nu m-am și căsătorit, deși și aici, Dumnezeu oricum a văzut că nu e doar vina mea ci că în realitate nu am găsit un bărbat compatibil cu mine, așa că, decât să mă mărit doar ca să zic și eu că fac ceva, mai bine nu o mai fac, dar copiii da, vreau să fac, căci gata. Am o vârstă și vreau copii. E dacă vreți chemarea naturii, când în femeie se dă instictul ăla matern, nu o mai opriți nici cu buldozerul, ea vrea să fie mamă, orice ar fi.
Acum însă, rămâne doar să-mi înving teama de ginecolog și să mă duc la unul 
) ca să fac niște analize să aflu dacă pot deveni mamă 
că am hipotiroidism și mi-au zis endocrinologii că la ce TSH mare am nu prea am șanse să țin o sarcină și aș vrea să discut și cu un ginecolog să văd el ce zice de TSH ul meu cel mare. Și de asemenea să fac un consult de rutină ca să văd dacă mi-ar da acceptul pentru o naștere naturală, ținând cont că am miopie și varice, că auzisem că dacă ai bolile astea, nu prea te lasă medicii să naști natural.
Deci deocamdată trebuie să mi înving teama de ginecolog ) apoi mă gândesc serios să pun de un copil.
Iar dacă nu oricum mă voi întoarce la ideea de adopție, dar nu vreau să mor fără a știi ce înseamnă a fi mamă. Cine știe poate jobul cu copiii chiar mi-au deschis instinctul matern sau poate e o chemare a noastră feminină, habar nu am, dar știu sigur că vreau să fiu mamă și evident vreau și o casă cu grădină în care să-mi cresc copiii frumos. Deși pentru casa cu grădină mai am ceva de tras până să o cumpăr.
Cât de mine, am grijă, fac terapie săptămânal și îmi iau și pastilele antidepresive și încerc să supraviețuiesc și să-mi accept viața.
Sa te impiedic sa ai un copil? Departe de mine gandul asta. Sa te impiedic sa ai un copil de care nu esti capabila sa ai grija si pe care il vei traumatiza in mod continuu, chiar si fara a intentiona asta constient, asta da, fix asta vreau sa fac!
Revelatia ta e o timpenie. Moderatorii au tone de copchii ca ala e nivelul de educatie. Au bani? Ca da, nu platesc taxe nimic, pot trimite oricind copiii la cersit/prostitutie cand au nevoie de extra-bani. Pe aia care-s gipsies dar au maxim 2-3 copii si joburi respectabile nu ii vezi si nu ii iei drept exemplu. Uita-te si la timpenia ideii de a avea un copil fara tata. Deci ai n probleme de sanatate, o situatie financiara si locativa instabila, dar tu vrei sa cresti un copil fara ajutor - eventual cu cel al maica-tii, care nici ea nu prea are toate tziglele pe casa, din ce ai zis pe aici.
Apropos de terapie, terapeutu' ce zice de ideea cu copilu'?
Încă nu i-am prezentat-o ) dar cât de curând îi voi arunca bomba că mă gândesc la ideea de a face un copil.
Totuși nu pricepeți, domnule Gabi, de fapt, bărbații în general nu pricep, că atunci când apar în femeie instinctele materne și dorințele materne, nici moartea nu o va opri să facă și aibă un copil și evident și să facă tot ce e mai bun pentru el în viață.
Deci orice-ați spune, eu una, mi-am propus ca până în 35 de ani așa, să am un copil. ) Nu știu cum, dar voi face tot posibilul să am unul până mor.
Și v-am zis fac terapie, sunt bine. Repar ce pot repara la mine sau ce nu-mi place mie la mine, iar ce oricum nu pot schimba sau e prea greu să pot schimba, mă accept așa cum sunt și îmi văd de viață, fără să mai supăr pe cineva sau chiar să deranjez pe cineva. Deci gata, am ajuns la alt nivel. Vreau să fiu mamă. 
Pai faci terapie, sa zicem ca esti bine. Esti bine in rest? Ce ii poti oferi copilului ala ca mediu de viata? Nu ma refer la proximitate, ci la oras/zona. Crezi ca o sa iti schimbi brusc stilul de viata pentru copil? Nu, nu o sa o faci. Daca tu acum stai cu lunile in casa si nu ai urcat in viata ta pe un munte, nu o sa o faci pentru copil. La naiba, ar fi chiar periculos sa o faci. Ideea e sa incepi din timp sa faci lucruri la care l-ai adauga ulterior pe copil. Si nu exista "e prea greu sa pot schimba" in cazul asta!
Dar de ce tot mapamondul are ceva cu oamenii care stau în casă?! Nu uitați că azi există și joburi care pot fi făcute de acasă, din propria locuință. Atâta timp cât mă duc la muncă și îi dau aproape tot ce îi trebuie copilului meu, bine, atât cât pot oferi dintr-un singur salariu, deși până și aici ar fi oarecum de ajutor mama, că mă bazez și pe ea în creșterea lui, deci ar fi cam tot 2 salarii ca la o familie normală, deci e ok. În rest, nu o să duc copilul nicăieri. Sincer, o să-l țin tot în casă ca și pe mine. O să-i fac o oază de fericire aici în casă și cel mult când se va mai mări, poate am să-l duc cu cortul prin pădure, căci asta e de fapt dorința mea cea mai mare să stau o noapte întreagă în pădure cu foc de tabără și cort și când se va mai mări o să-l duc pe acolo prin pădure. ) Deși până atunci sper să obțin și o armă căci nu m-aș aventura prin păduri noaptea fără o arbaletă ceva. ) Deși dacă până atunci reușesc să-mi iau și o casă sau măcar o grădină, nici la pădure nu mă voi mai aventura să-l duc, o să-l duc în propria grădină și o să-i fac un cort acolo. Dacă e fată, o să privim stelele împreună și o să ne împletim părul una alteia și o să spunem povești cu zâne și prinți dacă e băiat, o să spunem povești de groază și o să facem marionete din șosete la lumina lunii și a lanternii și poate o să vânăm ceva de prin grădină )
Pentru ca statul in casa te omoara, e atit de simplu. Si eu muncesc de-acasa, dar in weekend (de obicei) fac si cate 200 de km cu bicla. Ies. Vad oameni. Interactionez cu oamenii aia. Cunosc oameni noi. Oaza de fericire in casa? Iti dai seama cit de fucked up suna asta? Nu, nu iti dai seama. Nici eu nu am crescut cu cine-stie ce drumetii, de curand am mai fost cu cortul la padure in cateva ocazii. Ideea e de ACTIVITATE FIZICA. Modul in care ai activitate/nu ai in copilarie iti influenteaza metabolismul si starea generala de mai incolo. Ai avut un animal de companie? Ar fi cazul sa iti iei unul. Daca nu iti moare dupa doi ani si e in stare buna, poate atunci ar fi cazul sa te gindesti la un copil. P.S. Nu, nu pisica. Un ciine pe care sa trebuiasca sa il plimbi zilnic, sa il duci la veterinar. etc.
Exagerați, domnule Gabi. Statul în casă nu a ucis pe nimeni, din câte știu eu.
Și cel mai proabil voi crește un copil ca și mine. Mai ales dacă vorbim de un fetus creat de mine, având ADN-ul meu. Copilul simte tot ce simte mama în alea 9 luni, deci dacă eu am anxietate socială și îmi e greu să ies din casă, aia va simți și copilul meu cel mai probabil și tot cel mai probabil la prima traumă a vieții, va dezvolta și el asta, atunci ce ar trebui să fac? Să refuz să fiu mamă doar pentru că am eu această problemă? M-am gândit, cum v-am spus, 30 de ani la asta, de fapt ar fi doar vreo 10, că abia după ce am studiat psihologia am aflat și eu asta, că fătul simte tot ce simte mama și atunci am decis că nu vreau copil, dacă e așa, nu vreau să mai traumatizez și pe alții. Dar acum îmi doresc, la naiba, copil, de asta ce spuneți?
Așa că, o să mă gândesc serios la un copil, chiar și de ar fi în final să-l fac tot anxios. Aia e. Eu vreau un sprijin la bătrânețe și dacă-l cresc totuși frumos, nu are cum să mă abandoneze la bătrânețe, mai ales dacă va fi și anxios, cel mai probabil, așa cum eu cu mama am rămas un tot unitar, așa voi rămâne și eu cu copilul meu.
Cât de animale de companie. Ați uitat? Am papagali, chiar 2. Dar da, din păcate, atât eu, cât și ei suntem condamnați la a sta închiși în coliviile noastre. Deci nu, nu ies cu ei afară.
Dar nu pricep ce aveți cu săraca pisica. Unii ies și cu pisicile pe afară. Și pisicile merg la veterinar. Și pisicile au daruri mari. Fură energiile negative de la stăpân, presimt bolile stăpânului, au 9 vieți, scad stresul uman, când ele torc sau le smotocim și pufoșim, unii susțin că ar ține departe chiar spiritele rele sau că le-ar lua asupra lor de la stăpân. Deci ia uitați cât de minunate sunt aceste feline.
Cât de câine dacă aș avea, cel mai probabil nici pe el nu l-aș da vreodată afară și l-aș ține în casă ca și pe restul.
Caz încheiat.
Stii prost. Lipsa activitatii fizice e unul dintre factorii de start si agravanti ai depresiei.
Spun ca tu iti doresti copil cum isi doreste cineva o pisica. E pur egoism ce descrii tu acolo. Vrei sprijin la batrinete? Munceste, gaseste un azil-ceva care sa te tina la batrinete contra proprietati. Sau ia naibii si trage de tine sa iti rezolvi piticii, apoi TRAIESTE.
Domnule Gabi în acest moment nu-mi mai doresc un copil. But... îmi doresc, dar știu și eu că nu e timpul meu acum. Aștept să termin facultățile și să ajung la grade în învățământ și după. Deși poate o voi face puțin mai devreme, că totuși am deja 30 de ani și nu aș dori să fiu mamă tocmai la 40, dar deocamdată măcar să intru la psiho și să o termin ca să mi pot deschide cabinet ) apoi mă gândesc serios pe făcut sau înfiat copiii
Daca te bazezi pe un posibil job la stat, e trist. Ala nu e mediu in care sa prosperi. Si nu ma refer la aspectul financiar aici.
Se decide modalitatea de nastere in functie de dorita mamei, daca iti doresti sa nasti natural, se face tot posibilul sa poti naste natural. Undeva la 10% din cazuri necesita insa cezariana, pentru siguranta mamei si a bebelusului.
Eu zic ca daca iti doresti bebe, merita riscul. Semnul de la operatie chiar nu este asa de vizibil, nu umbli dezbracata pe strada
Eu știam că este recomandată cezariana pentru sarcinile multiple sau dacă ai probleme cu tensiunea ș.a.
Nașterea naturală este dureroasă, dar vorba aia `no pain, no gain!`, dacă ești la prima sarcină va dura o zi sau mai mult travaliul; maică-mea a zis că a stat cam 30h cu mine, eu fiind primul copil al său.
Recomandat ar fi să vorbești despre acest lucru cu o moașă sau cu medicul și să te interesezi de mai multe spitale din zonă, mai ales dacă locuiești într-un oraș mai mic.
Multă sănătate!
Cam din ce spui ești stresată dar stai liniștită o grămadă de mame au făcut cezariana dar nu au pățit nimic nu trebuie să de stresezi dacă ai totuși unele dubii vorbește cu un doctor și el îți spune mai multe detalii
Nu vă bazați pe nașterea naturală!
fiica unei cunoștințe a dorit din tot sufletul să nască natural,
pe lângă toate cheltuielile ce necesită o sarcină monitorizată într o clinică privată, s-a adăugat și cezariana în ultima oră de travaliu pe motiv ca "nu are dilatație etc…
vă povestesc și cum s-a întâmplat totul.
la ultimul control de rutină al sarcini medicul i-a fisurat membrana astfel ca dimineață a avut controlul în clinica, seara a ajuns în camera de gardă cu dopul pierdut și pierderi de lichid.
au așteptat dilatația până a doua zi care bineînțeles ca nu a venit pentru ca sarcina nu era încă la termen.
astfel a doua zi s-a decis cezariană.
toată povestea, de la control până la cezariană a durat două zile, a treia zi medicul intră în concediu. sfârșit.
acum voi puteți să vă faceți o idee pe mâinile căror ipocriți încredințăm viețile noastre…
provoci o naștere pentru ca tu pleci în vacanță…
Mă speriați deja, și sunt eu destul de speriată, de aia am fugit de ideea de a fi mamă, cel puțin de a naște eu un copil al meu. Dar acum mă gândesc că îmbătrânesc și că parcă tot aș vrea să devin mamă, deci aș vrea să devin mamă, dar cum spuneam, amica mea, mi-a spus că oricum nu-mi garantează nimeni că dacă fac un copil, îl pot naște natural, că în alea 9 luni se pot întâmpla multe.
Acum dacă mai adaug și poveste dv cu medicii incompetenți sau dezinteresați, parcă mi se taie complet de a mai deveni mamă.
Jur ca tot ce am scris este absolut adevărat.
e clar ca ești pe mâna specialiștilor și ca sunt șanse foarte mici sa existe probleme….
dar poți rămâne f dezamăgit de o experiență care te va însoți toată viata…
mult succes și nu renunța, copii sunt o binecuvântare
Daca vrei copil sanatos si nastere naturala, mergi la toate controalele. Din timp se poate corecta orice.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
