|

Ai avut vreodata premoniti? Ce crezi despre asta?

https://www.youtube.com/watch?v=Ql0ZbSPrIOA

4 răspunsuri:
| a răspuns:

Am avut și nu o dată.
De câteva ori mi-au salvat viața.

| explică (pentru sadrian46):

Poti scrie?

| a răspuns (pentru RAY):

Da.
Pe scurt.
Era în 21 august 1986.
Ceaușescu tocmai dase drumul cu amnistie la niște infractori, chestie asemănătoare cu cea de acum.
Fiind zi liberă, că nu era defilare, străzile erau cam goale, căci lumea era sau plecată la țară, sau la iarbă verde.
Mă deplasez prin cartier cu treburi.
Eram cu fiul meu născut în 1978, care îmi atrage atenția asupra unui individ care se deplasa înaintea noastră și își mișca curul ca o curvă.
(Era un fost deținut care îmi pregătea o capcană. Presupunea că aș fi și eu homo și astfel voi alege un traseu de deplasare care să permită un cuplărai cu ---tai). Eu în acel moment nu am dat importanță, doar pe urmă, când am reanalizat evenimentul de pe videoul intern.
Eu îmi vedeam de treaba mea prin oraș, dar așa m-a dus traseul meu, în aceeași zonă de garaje și hale vechi, pe o alee ingustă, nu puteam să îl ocolesc. Eram mai în alertă doarece nu trecuseră decât 48 de ore de la alt atac ratat similar.
Îl văd de la 100 m distanță, și a pus sacoșa jos, apoi uitându-se la mine, a ridicat mâna sus până la gură, lent ca apoi să o lase din nou jos. cu țigară. Pentru că repet trecusem în cele 24 de ore precedente de un atac similar, am premoniționat că, în momentul când voi fi lângă el, v-a întreba, nu aveți un foc, ca să utilizeze momentul când eu îi ofer foc să mă atace. Cu mintea de acum m-aș fi întors din drum. Dar atunci eram așa cu capsa pusă pe acești indivizi, am acceptat riscul luptei cu toate că s-ar fi putu să aibă cuțit. Așa gândeam, că o să il omor în legitimă apărare. Fiul meu putea scăpa prin fugă ca să aducă salvarea pentru mine, căci i-aș fi ordonat să fugă de acolo.
Așa că mi-am continuat drumul hotărât spre el, cu acest gând in minte, moare ori eu ori el. Asta se simte pe mișcări. Mi-am aranjat un mic ruscac de spate, pe umărul drept să nu mă deranjeze în luptă. Sunt stângaci.
El îmi urmărea tot timpul mișcările. Când am trecut pe lângă el, aveam o față extraordinar de tensionată, și priveam drept înainte dar cu o privire laterală antrenată obesrvam cu atenție orice mișcare a lui, am trecut cu pas normal, dar cu atenție ca să nu calc cumva pe ceva inega, l să mă dezechilibrez din greșeală chiar acolo. Avea țigara în mână, la nivelul feței ne aprinsă, dar toate aceste pregătiri ale mele sau tensiunea mea resimțită de el ca - hasta al cucillo, l-a paralizat oarecum, și nu a rostit nici un cuvânt.
L-am depășit, și au urmat niște scări, le-am urcat precipitat.
Ca să își continue drumul trebuia să vină după mine. Acum eu eram la înălțime și controlam vizual zona. L-am privit cu atenție, ca să îl identific altă dată. Dacă a constatat asta, și-a schimonosit fața într-un rictus, ca să devină irecognoscibil.
Mai am trei întâmplări, dar și mâine e o zi.

| a răspuns (pentru sadrian46):

''Era în 21 august 1986.
Ceaușescu tocmai dase drumul cu amnistie la niște infractori, chestie asemănătoare cu cea de acum." Eu imi aduc aminte ca in anii 90' Iliescu gratiase in jur de 3000-5000 de detinuti, stiu asta pentru ca vazusem un material pe YouTube realizat de PROtv in care explica ca le dadea drumu la detinutii inchisi in epoca comunista si la cei inchisi din 1990-1997 pentru ca puscariile erau aglomerate iar in 97' i-au eliberat.