Cine l-a creat pe dumnezeu? cum a creat dumnezeu universul din absolut nimic? de care dumnzeu vorbesti?
Realitatea este ceea ce percepem noi prin simturile noastre plus ceea ce au descoperit oameni de stiinta, realitatea unui orb nu este ca a ta care vezi sau ca a unui surd, dumnezeu este mereu un raspuns pentru ignoranti de stiinta
Nu știu cine l-ar creat pe Dumnezeu, nu l-am întrebat asta și probabil, dacă l-aș întreba, nu mi-ar răspunde.
Probabil a existat dintotdeauna, dar ne e prea greu să înțelegem.
Totuși când zic dintotdeauna, pare foarte ciudat, pentru că mă gândesc că a avut un început totul, nu știu să explic asta.
La următoarea întrebare, pot să-ți spun că e atotputernic, și cred că, cu imaginația Lui, habarnuam cum, nu l-am întrebat, nu știu dacă scrie asta în Biblie, nu am citit-o încă.
Eu răspund doar cum gândesc eu întrebarea pe loc și cum mi se pare logic, dar nu sunt sigur de ceea ce răspund, doar așa cred cât de cât.
Păi cred că există un singur Zeu, pe care noi, ortodoxii îl numim Dumnezeu.
Nu înțeleg de ce mă întrebi toate astea, măi Ray. Oricum n-ai cum să-mi schimbi părerea, aceea că Dumnezeu există, iar eu nu cred că am cum să-ți schimb părerea, nici nu vreau asta neapărat, faci ceea ce vrei tu.
Cum adica ne e greu sa intelegem, tie ti greu sa crezi ca exista alba ca zapada sau spiridusi? e greu de crezut sau e doar credinta oarba atat, am cerut eu sa iti schimbi ceva, tu ai afirmat ceva cum ca un dumnezeu a creat ceva, poti dovedi asta?
Nu pot dovedi, nu știu cum a creat, dar El este atotputernic, mie mi-a dovedit că există când l-am rugat asta. Nu este credință oarbă, la mine cel puțin, după cum se vede și mai sus, în acest răspuns.
Nu are legătură cu albă ca zăpada sau cu spiridușii, alea sunt desene animate.
M-am referit că e greu să înțelegem unele lucruri cu referire la unele întrebări, în cazul nostru: " cine l-a creat pe Dumnezeu ".
Eu, până la 16-17 ani, credeam oarecum în Dumnezeu, cam 50%, credeam pentru că așa mi se părea normal, pentru că, credea aproape toată lumea, dar, de când mi s-a întâmplat ceva, prin care Dumnezeu mi-a dovedit că există, nu am cum să nu cred. Și ca să înțelegi cât de improbabil era să fie coincidență, să zicem cam 0, 1% sau mai improbabil de atât. Deci nimic măcar 0, 10% sau 1%, care de altfel sunt procente foarte mici și ele. De atunci cred 100% în El.
Nu te oblig să mă crezi, nu vreau să te conving de existența lui, eu doar ți-am explicat de ce cred eu în El, ca să înțelegi că nu am dovezi clare.
Mi-a transmis doar că există, nu prin cuvinte. Și gata, nu zic mai mult.