Sa contesti munca lui Einstein dar sa o faci pe TPU. Asta înseamnă să fii geniu
Fizică trebuie să înveți pentru un minim de cultură generală.
De matematică ce zici? Se face prea multă în școală.
Pe fizica aia "greșită" a ultimului secol se bazează toată tehnologia pe care o avem astăzi și care funcționează foarte bine, inclusiv aparatul de pe care ai postat aberația asta.
Pe baza pârțurilor tale mentale ce tehnologie a fost dezvoltată?
Draga Ion Matei, Experimentul cu batul si cu cronometrul, se refera la faptul ca tu daca tii o perioada mai indelungata de timp, un obiect ( bat, minge, pahar, etc. ), mana ta va incepe sa oboseasca si creierul tau va percepe acel obiect ca fiind "greu". La asta se refera. Cu cat tii mai mult timp in mana un obiect, cu atat iti va fi mai greu sa-l mentii.
La curbe se refera la forma geometrica a curbei, nu la multimea numerelor. Caz in care poate fi identic.
Astea sunt principii pe care le-ai inteles pe dos strict la nivel de numere. Insa la nivel de perceptie, sunt validate.
Cu respect: StoicAnalysis, asistent inginer de productie, in prezent, student la facultatea de inginerie mecatronica.
Trebuie sa vorbim de Cosmologie. Ca sa crezi ca ea are un arche, finalitate, sens, ordine, etc., ramane de vazut. Einstein fiind fízic vorbeste de lucrurile astea.
In literatura moderna a fost introdusa relativitatea, diversitatea, norocul, etc.
Doar mecánica clásica era exacta pentru ca ea era lineara. Mecánica lui Newton nu este lineala.
Cauzele nu sunt determinate strict. Ele sunt aranjate insa nu puse fara a avea posiblitatea de dezordine. Unul si Multiplicitatea. Multiplicitatea (celelalte cauze, motoare a lui Aristotel) se departeaza de Unul. Doi este doi, nu mai este Unul. Doi fiind doi are doua posibilitati. Ori sa ramana in unitate cu unul, ori sa isi foloseasca aceasta distinctie (pentru ca doi este distinct, dialectic) cu unul.
Dialéctica dintre unul si multiplul se poate intelege ca o analogie. Insa alti autori aceasta dialéctica inteleg ca 1 cu 2 sunt equivoce nu analogice.
Doi are in sine o SEPARATIE de Unul. Deci nu mai este Unul, insa vine din Unul. Parmenide vorbeste de Unul insa Herclit de Multiplul.
1, 2,3, 4 etc., sunt numeré múltiple insa se pot aduna intr-o unitate.
Si 2, 4, 6,8 se pot aduna intr-o unitate. Se cheama Teoria Mulțimilor in matemática. Numerele ajung Sisteme. Multimile in matemática inseamna Sisteme.
Sa zicem ca ramblingul tau dezlanat este corect, facem presupunerea reductiva ca este asa.
Problema e ca o teorie se valideaza prin observatii si deocamdata observatiile coincid cu actuala teorie a relativitatii. Sunt multe teorii cu matematica foarte solida, dar care nu au nici o confirmare experimentala.
Daca ai tu o teorie mai buna si cu suportul matematic respectiv si pe care te poti baza ca sa confirmi experimental observatiile fenomenelor care acum pot fi explicate cu teoria relativitatii si matematica ei, go for it, publica materialul si observatiile care il confirma si Nobelul e al tau.
Incepe cu testele de aici:
https://en.wikipedia.org/wiki/Tests_of_general_relativity