Exista omul perfect? Voi ce ziceti?
De-a lungul vietii cautam perfectiunea in oamenii apropiati noua! Ii vedem frumosi,destepti,calzi,dar cu cat ne apropiem mai mult de sufetul lui gasim si mici imperficuni.
Si oricat as cauta perfectiunea la om,nu exista!
Mai bine inveti sa accepti omul asa cum este, decat sa cauti perfectiunea.
Buna, Angy! Mereu postezi intrebari interesante, ce genereaza dezbateri incitante si care devin, pentru mine, teme de gandire. Perfectiunea nu exista, insa trebuie, in opinia mea, sa luptam pentru a ne apropia cat mai mult de aceasta. Nu e o idee buna sa consideram ca nu putem fi perfecti si deci orice am face, indiferent cat de rau sau greist ar fi, e ok, dar nici sa cadem in extrema cealalta si sa sanctionam cea mai mica si neinsemnata greseala a noastra sau a celor dragi ori a colaboratorilor. Important este si sa invatam sa acceptam defectele celuilalt, practic sa iubesti pe cineva inseamna sa-l accepti asa cum este, cu minusuri si plusuri, si sa nu incerci sa-l schimbi. Sunt departe de a fi perfecta, insa in fiecare zi incerc sa evoluez, sa citesc mai mult, sa cunosc mai mult, sa ''cresc'' din punct de vedere profesional, sa ii ajut tot mai mult pe cei din jur si sa ii fac cat mai fericiti, sa ma achit cat mai bine de toate sarcinile mele, sa devin mai putin impulsiva(principalul meu defect). Totusi, am un foarte bun prieten care este aproape modelul omului perfect. Demn, sufletist, cu o imensa capacitate afectiva, altruist si intelegator, fost sot devotat, ce isi iubeste sotia si la 15 ani de la decesul dansei si ii respecta memoria, un prieten adevarat, iubitor de animale si de natura, sensibil si sincer, profesionist de exceptie, avand o vasta cultura generala, vorbeste ca un nativ doua limbi straine(engleza si franceza), pasionat de literatura, arta, istorie, muzica... este modelul meu in viata, este ceea ce consideram eu a fi omul perfect inca dinainte de a-l cunoaste si apropiindu-ma de el am inceput sa descopar, initial surprinsa, ca e asa cum am considerat intotdeauna ca trebuie sa fie un om de valoare morala, intelectuala si profesionala, este persoana pe care nu poti sa nu o respecti si admiri si care te influentiaza categoric in mod pozitiv.
Răspunde
Am obosit sa caut perfetiunea in oameni!
Sunt dezamagita si ma dezumfu ca un balon cand descopar ca nu sunt asa cum mi-as dori.
Dar ma gandesc ca nici eu nu sunt perfecta si ii accept
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Perfecţiunea e o iluzie, o creaţie ale imaginaţiei umane...şi, de cele mai multe ori, când spunem "e perfect", ne referim la "e perfect/potrivit pentru mine".
Suntem imperfecţi, dar perfectibili...şi fără o acceptare reciprocă nu am putea fi nici iluzia perfecţiunii pentru cineva anume (măcar până-i trece "beţia").
Răspunde
Deci mai bine acceptam imperfictinile noastre si a altora si nu mai doare capul!
Ca tot vorbeai de acea,, betie' 
Defectele pot fi trecute ca si imperfectiuni?
Aha, deşi ce îţi poate părea un defect, mie îmi poate părea o calitate (pozitivă) şi invers. Toate-s relative.
Bună.
Fiecare își cunoaște drumul în viață, nu poți schimba lumea dar nici ea pe tine!
Pa, pa.
,,dar nici ea pe tine!,, Lumea te-a schimbat fara sa iti dai seama. Ne adaptam la lumea inconjuratoare schimband mult din personalitatea noastra. Asa ca sa dau un exemplu, mergi la bronzat deoarece lumea te considera mai frumoasa asa, chiar daca tie nu iti place. Fara suparare dar partea cu lumea e complet gresita.
Bună.
Este părerea ta pe care nu o împărtășesc!
Pa, pa.
Cred ca stiu ce vrei sa zici: secretul succesului (in dragoste) nu este sa iubesti omul perfect, ci sa iubesti perfect omul.
Dostoievski zicea despre prințul lui din Idiotul că e o imagine a omului ideal care nu cade în ridicol. Mă rog, e un personaj fictiv și multă lume n-ar fi de acord cu părerea autorului, deci bănuiesc că nici omul perfect ipotetic nu se mulează perfect pe așteptările fiecărui om, nu e acceptat în unanimitate ca sublim. Subliniez „ipotetic". Fiecare cu demonii lui.
Perfectiunea si omul perfect sunt doar aspiratii,teluri de atins in viata.
Daca ar fi sa definim un om perfect,in acceptia fiecaruia,am avea parte de miliarde de definitii,omul perfect depinde de ideea fiecaruia despre ce ar putea insemna un om perfect.
Parerea mea este ca,umbland prin viata si cautand mereu,noi de fapt,cautam omul ale carui imperfectiuni ne deranjeaza cel mai putin pe fiecare.
Pentru fiecare exista un om perfect, respectiv cel care se va adapta "perfect", imperfectiunilor noastre!
Doi imperfecti pot forma un intreg perfect, sa stii, exact ca doua jumatati lipsite de simetrie, dar care se imbina absolut!
Omu' perfect n-ai cum sa-l definesti decat in functie de parerile altor oameni.Tocmai din cauza asta el n-o sa existe niciodata.
Totusi,eu cred ca un om perfect este acela perfect in fata naturii : sa fie frumos,puternic,inteligent, sa nu fie greu atins de boli, sa nu aiba vreun risc sa faca cancer sau alta boala d-asta daca nu si-o face cu mana lui si cand ia o decizie sa o faca intr-un mod logic, nu sub influenta celorlalti.
Poate omu' perfect o sa fie creat tot de om, mai ales partea cu bolile.
Nu cred ca oamenii chiar au defecte cu exceptia posibilitatii de a contacta diferse boli/de a le dezvolta si cu exceptia acceptarii de a fi influentat de sentimente.
De ce zic asta? Iau ca exemplu robotii.Astia functioneaza foarte bine unde sunt pusi pentru ca se stie exact ce trebuie sa faca si pentru asta sunt construiti.Cam la fel cred ca este si cu omul. Functioneaza perfect acolo unde vrea pentru ca acolo ii este locul.Nu poti pune de exemplu un pictor sa faca treaba unui profesor de fizica daca lui nu i-ar placea si daca nu stie la perfectie fizica, deoarece o sa comita greseli.
Defectele apar datorita celorlalti.Ca ii "indruma" de mici pe unii sa faca ceva anume si sa gandeasca cum cred ei ca este bine.Si de la astea 2 chestii pornesc toate porcariile, ca aia or sa gandeasca asa cum au fost programati si multe decizii or sa fie influentate masiv de asta in loc de gandirea libera.
Da, cu cit aduci mai multe criteria ale perfectiunii cu atit mai nelamurita pare a fi definitia (principiul incertitudnii?).
Interesant ca perfectiunea fizica pe care o pomenesti e in antifaza cu cea intelectuala si afectiva.
Ma gindesc la un nene pe care l-am vazut cintind pe strada pentru bani (caz real). In carucior cu rotile, gras, buhait, cu parul rar si cu dinti lipsa. Deschide gura si incepe sa cinte: e vocea lui Paul McCarthney! nu-ti vine sa mai pleci de linga el.
Ceeace mi se pare greu este sa fii intelegator cu altii in acelasi timp ce esti exigent cu tine insuti.
Revenind la intrebarea lui Angycut.
"Mai bine inveti sa accepti omul asa cum este, decat sa cauti perfectiunea."
Vrind nevrind invatam asta, ca altfel nu avem loc in societate. Insa... iti da mina sa fii accepti pe cineva oarecare asa cum este, dar ai chef sa-ti traiesti traiesti toata viata alaturi de el, cind stii ca exista oferte cu mult mai bune? :-)
Oricum, vorba unui scandinav: e bine sa tintesti spre stele ca sa atingi macar virful copacului.
Omul e perfect așa cum e, tocmai prin imperfecțiunea lui. Orice lucru prea perfect e imperfect.
Eu zic că există omul perfect. Nu toți îl găsim dar el/ea există.
Dacă ne gândim la el ca fiind perfect în sensul că nu greșește niciodată atunci clar vorbim despre cu totul altceva. O persoană perfectă poate însemna pentru noi chiar și aceea care cu greșelile sale ne face să ne simțim altfel în jurul ei, bine. Face acele greșeli perfecte ce ne provoacă să o iubim mult.
Nu exista nimic perfect. Cu atat mai putin oameni perfecti, oameni care se pot schimba de la o zi la alta in functie de ganduri, starea de spirit sau deciziile pe care le iau.
Daca mergem cu un standard critic echilibrat al perfectiunii, la final ramanem singuri cu standardul nostru. Conteaza sa gasim pe cineva care sa ne faca sa il vedem perfect. Sa ne uitam la persoana respectiva, la actiunile ei, sa auzim vorbele ei, sa intelegem gandurile si apoi sa ne facem un tipar al perfectiunii, in functie de ce simtim noi la momentul respectiv, pentru persoana respectiva.
Perfectiunea nu exista deoarece nu o sa se poata pune nimeni niciodata de acord cu privire la segmentele notiunii acesteia, fiecare persoana fiind unica si avand un fel specific de a vedea lucrurile si de a le interpreta.
Om perfect n-a existat, nu exista si nu va exista niciodata. Ideea e sa gasesti "perfectiunea" tocmai in imperfectiune. Pentru mine ca om imperfect, doar un alt om imperfect poate fi "perfect", adica sa ma potrivesc cu el.
Care e definitia omului? O fiinta... etc.
Odata ce o persoana se incadreaza definitiei, este un om perfect. Daca nu se incadra, probabil ii puteam spune semi-perfect.
Intrebare cam ambigua.
Da, exista oameni perfecti. Dar probabilitatea sa-i intilnesti intr-o viata de sub 1 la million.
Merita sa inveti sa apreciezi oamenii distingind nuantele din calitatile lor, asezindu-le in ordine ierarhica (de ex neaparat necesar, de dorit, indiferent).
Cind vorbim de noi insine. Ar trebui sa avem atingerea perfectiunii pe agenda noastra zilnica, lunara, anuala. Sa invatam sa o atingem, fara disperare dar metodic si consecvent. Ne folosim de esecurile si greselile noastre ca de caramizi in constructia perfectiunii.
Situam nivelul exigentei intotdeauna cu o diviziune peste exigenta noastra fata de ceilalti.
Astfel atingem perfectiunea. Daca sintem dotati cu geniu, har, talent si noroc ajungem poate la asta chiar undeva pe la sfirsitul adolescentei (gindeste-te la marile nume ale omenirii). Daca nu, ne ia o viata intreaga. Dar merita.
Nu am spus nimic nou, doar aprob niste pareri cunoscute.
Imperfectiunile ne fac unici. Daca toti am fi perfecti, n-ar mai exista nicio diferenta intre noi. Cand te indragostesti de cineva, farmecul sau vine atat din lucrurile care iti plac la el/ea, cat si din cele care iti plac mai putin sau deloc.
Nu cred ca exista omul perfect. Mi-ar placea sa vad intr-o zi perfectiunea intruchipata, dar nu cred ca ar fi reala. Ar fi prea banal sa fim perfecti. am deveni niste roboti. Cum rasa ariana n-a putut fi realizata...asa si perfectiunea.
Se spune ca nimeni nu-i perfect.Dar daca ajungem sa cunoastem o persoana cu cate defecte ar avea, noi o gasim perfecta asa cum este.De exemplu. iubitul meu.El spune ca nu-i perfect, asa e, dar eu il vad perfect.Asta pentru ca-l iubesc, si orice defect il face perfect. Sper sa intelegi ce am scris eu aici
Bineinteles ca inteleg! E normal sa vezi in persoana iubita omul perfect.
Ce face iubirea din om!
Perfectiunea materiei o stabileste psihicul uman in functie de preferinte/dorinte/placeri etc.
Perfectiunea in spiritualitate o stabileste Dumnezeu Tatal in functie de evolutia fiecarui individ(deoaree suntem unici).
In concluzie sunt de acord cu ultima afirmatie inteleapta:"Mai bine inveti sa accepti omul asa cum este, decat sa cauti perfectiunea."
Toate cele bune.
Nimeni nu e perfect pe lumea asta. Fiecare are cate-un defect sau o problema. Pur si simplu nu exista om perfect, dar (cum ai spus tu) trebuie sa-i acceptam asa cum sunt, asa e mai bine. Ai dreptate. Dar unele defecte, destul de grave, trebuie inlaturate atunci cand sunt observate cand omul e inca copil.
Nu cred ca exista omul perfect, e ca un paradox sau ceva de genu, un om perfect este un om fara nici un defect, de exemplu daca acel cineva recunoaște ca este perfect automat este arogant daca nu inseamna ca se subestimează sau nu e perfect
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
