Observ adesea aici o falsă dihotomie: ideea că știința și credința sunt inamici naturali. Ca cineva care a studiat profund ambele domenii, vă propun astăzi un exercițiu de onestitate intelectuală.

Vă invit să privim dincolo de prejudecățile materialiste și să analizăm două probleme fundamentale care rămân fără un răspuns satisfăcător în absența unei Intenții Inteligente (Logos).

1. Cosmologia modernă ne arată că universul este guvernat de constante fizice extrem de precise (forța gravitațională, forța nucleară tare, constanta cosmologică etc.). O variație infinitezimală a oricăreia dintre acestea ar fi făcut imposibilă formarea stelelor, a planetelor și, implicit, a vieții. Matematic vorbind, probabilitatea ca acest univers să apară din pură întâmplare este practic zero. Avem două opțiuni logice: fie credem într-o "loterie cosmică" infinită (teoria multiversului, care este nedovedită științific și necesită tot un act de credință), fie acceptăm că Universul a fost proiectat pentru a susține viața.
De ce este mai "rațional" să credem în noroc chior decât într-un Arhitect?

2. Dacă suntem doar "praf de stele evoluat" sau "mașinării biologice" determinate de chimie și genetică, atunci termenii de "bine" și "rău" nu au sens obiectiv. Într-un univers pur materialist, actele de cruzime nu sunt "greșite", ci doar "neavantajoase evolutiv" sau neplăcute. Totuși, cu toții trăim cu convingerea inalienabilă că anumite lucruri sunt obiectiv rele (ex: torturarea unui nevinovat), indiferent de ce spune societatea sau biologia.
Dacă nu există un Legiuitor moral transcendent, de unde vine această lege morală înscrisă în noi? Cum poate materia moartă, prin procese oarbe, să producă conștiință, valoare și rațiune? Cum poți avea încredere în propria minte dacă ea este doar rezultatul unor coliziuni accidentale de atomi?

Cu romanii ești pe lângă realitate. Nu le păsa lor de religia evreilor, dar le păsa de liniște. Să lași cadavrele să putrezească la vedere de Paște, într-un Ierusalim plin ochi de pelerini nervoși, era rețeta sigură pentru o răscoală. Pilat nu-și permitea asta. Plus că arheologia te contrazice direct: s-a găsit scheletul lui Yehohanan, un răstignit îngropat onorabil în osuar de familie. Deci teoria ta cu „toți ajungeau la gunoi" e falsă, infirmată fizic.

Istoricii zic că nu știm sigur metoda – dacă unul a fost fiert în ulei sau altul tăiat bucăți, că astea sunt probabil înflorituri apărute mai târziu. Dar de la asta până la a zice că n-au fost executați deloc e cale lungă.

Faptul istoric rămâne: Petru și Pavel au fost lichidați la Roma pentru credință. Tu practic încerci să negi tot evenimentul doar pentru că nu avem raportul medico-legal complet. E ca și cum ai zice că un om n-a fost omorât în război doar pentru că nu știm sigur dacă l-a lovit un glonț sau o schijă.

Da, în restul imperiului, sclavii și rebelii putrezeau pe cruce.
Dar în Iudeea situația era specială. Romanii erau pragmatici, nu proști. Știau că evreii au o lege strictă (Deuteronom) care interzice lăsarea cadavrelor peste noapte, mai ales de Paște.

Dacă Pilat lăsa corpurile să putrezească la vedere într-un Ierusalim plin de fanatici religioși, avea o revoltă pe cap în secunda doi.

Inca o data: eu nu am zis ca nu au fost executati, ci ca nimeni nu stie cum au murit. Adică nimeni nu stie daca au fost executati pentru credinta, sau au omorat romanii pe toti evreii din Ierusalim, deci și pe crestinii de acolo, sau daca au murit de batranete.

Și nu vorbesc din auzite:

Iosif Flaviu scrie negru pe alb că evreii 'aveau atâta grijă de înmormântare încât îi dădeau jos și pe cei răstigniți înainte de apus'.

Arheologia îți dă șah mat cu scheletul lui Yehohanan. Omul a murit răstignit (avea încă cuiul în călcâi) și totuși a fost găsit îngropat onorabil într-un osuar de familie.

Pilat ii provoca intentionat pe evrei, de exemplu cu stindardele cu chipul imparatului, facea parada in Ierusalim desi stia bine de aniconismul evreiesc.

Sau: soldatii romani de pe ziduri se pisau pe evreii din Templu.

Omule, te învârți după cum bate vântul. Acum o dai că 'poate au murit la grămadă cu alții'

Petru și Pavel au murit la Roma, în timpul lui Nero (anii 60), nu la Ierusalim în războiul cu romanii (anul 70). Deci pică faza cu 'i-au tăiat romanii pe toți evreii la grămadă'. La Roma, Nero i-a țintit specific pe creștini (scrie Tacitus clar), nu pe evrei la general.

Iacov: Iosif Flaviu (care, repet, nu era creștin) zice clar că a fost ucis de sinedriu pentru 'încălcarea Legii'. Deci motiv religios, nu că a murit de bătrânețe sau că l-a călcat căruța.

Să zici că 'au murit de bătrânețe' când toate sursele din secolul 1 și 2 urlă că au fost martirizați e doar dorința ta de a nega evidența, nu istorie.

Prietene, le citezi pe jumătate ca să-ți iasă pasența.
Da, Pilat a băgat stindardele cu chipul împăratului, dar ce s-a întâmplat după? Le-a scos imediat când a văzut că evreii și-au pus gâtul sub sabie și au refuzat să plece. Asta demonstrează fix opusul a ce zici tu: că Pilat ceda în fața presiunii religioase ca să evite un masacru. Nu era prost.

Știa că stă pe un butoi de pulbere. De Paște, cu Ierusalimul plin de sute de mii de pelerini, să lași cadavre pe cruce (încălcând Legea direct) era suicid politic. Pilat voia liniște, nu război civil pentru un tâmplar din Galileea. De-aia l-a dat jos.

Iar faza cu soldatul care a urinat de pe ziduri a fost sub procuratorul Cumanus (mult mai târziu), și rezultatul a fost o revoltă în care au murit mii de oameni. Crezi că Pilat voia așa ceva de Paște? Fii serios.

Iacov, fratele lui Isus, nu facea parte dintre cei 12 apostoli.

Pai sa o gandim logic. Ambele variante, cea evolutionista si cea creationista sunt bazate pe actul de credinta. Nu stim 100% daca universul asa cum il stim noi, a fost creat de un arhitect, dar nu stim nici 100% daca tot acelasi univers a fost o pura "loterie cosmica". Putem doar sa credem intr-una, in alta sau in ambele.

Matematic vorbind, probabilitatea ca universul acesta sa apara, este una extrem de mica, dar nu 0. Pentru ca vorbim de mai bine de zeci de milioane de ani de evolutie. Universul este guvernat de forte fizice pentru ca ele exista. Si au existat inca de la inceputul universului. Singura diferenta este ca noi le-am dat un nume pentru a le intelege.

Sentimentele si notiunea de bine si rau se pot explica din punct de vedere evolutiv. Nu e obligatoriu sa existe un arhitect cu un set prestabilit de valori.
Stim ca din punct de vedere evolutiv, toate fiintele vii s-au adaptat la mediul extern si au format diferite mecanisme de supravietuire. De la o simpla celula care se hraneste prin membrana exterioara intr-un anumit mediu, de la mamifere complexe ce au nevoie de gura urmat de un intreg sistem digestiv pentru procesarea mai multor resurse din mai multe medii.
Sentimentele sunt tot mecanisme de supravietuire si de functionare a speciei noastre.

Frica: La nivel psihic, creierul percepe potentialul pericol inainte de ase intampla datorita experientei anterioare si genetice. Inainte cand vedeai mamutul ca fuge spre tine, crierul iti pompa in corp chimicale si hormoni speciali pentru a-ti pregati corpul in situatii de lupta si de fuga. Acum ai anxietate daca nu ai bani si prietena. E o forma complexa de frica foarte evoluata. Creierul tau stie la nivel de subconstient ca in lipsa resursei financiare si a femeii, nu vei putea supravietui. Nu poti avea acoperis deasupra capului, nu poti manca, bea, si nu te poti procrea. Asa ca creierul tau iti pompeaza toti hormonii specifici de frica pentru a te pregati de "lupta". Logic in situatiile de genul, nu ai nevoie de nici o lupta, ci doar de inteligenta. Insa fiind un mecanism destul de primitiv, nu a avut timpul necesar sa evolueze atat de mult cum am evoluat noi in ultimele sute de ani. Si e si normal sa apara erori ca fiind anxietatea sociala sau alte frici inutile.

Iubirea: La fel este un sentiment pentru supravietuire. Ai nevoie de iubire pentru a aduna oameni in jurul tau de care te poti ajuta pentru a trai. Ai nevoie de ea pentru procreere. Ai nevoie de ea pentru o calitate mai buna a vietii.

Ura: E un mecanism care te pregateste special pentru lupta. este un sentiment evoluat din frica special pentru a lupta in mod direct cu amenintarea care iti pune in pericol viata sau perspoanele/obiectele la care tii.

Supararea: E un mecanism cam complicat. Dar care provine dupa ce trece sentimentul de ura si/sau frica. Acest sentiment apare pentru a intari in mintea ta ideea de pierdere, jelire, si care te face sa ti minte evenimentele negative trecute. Ca data viitoare sa previi din timp intamplarile respective.

Din cele 4 sentimente principale sau descins mai multe sentimente complexe adiacente cum ar fi gelozia, fericirea, rusinea, etc. Toate sentimentele sunt pur evolutive si care au ca scop principal, supravietuirea speciei.

Conceptul de bine si de rau provine strict din aceste sentimente. Toate actiunile care promoveaza distrugerea sau degradarea speciei sunt considerate rele si de care trebuie sa nu ferim. Iar cele care promoveaza bunastarea speciei sunt considerate bune. Conceptul de bine si de rau e un fel de compas pentru noi. Fara de care, supravietuirea noastra, ar fi mai complicata.

In concluzie, aproape totul se poate explica stintific. Si ce nu se poate, inseamna ca inca nu avem mijloacele necesare pentru asta. Dar totodata nu putem 100% sa excludem cu totul teoria creationista.
Eu personal, cred ca adevarul este undeva la mijloc. Gen, eu cred ca exista un arhitect care a creat si orchestrat toate astea. Dar asta nu inseamna ca tot ceea ce am explicat eu mai sus este fals. Eu cred ca ambele pot coexista.

Inca o data: e doar o poveste, nu e fapt istoric. Evangheliile se contrazic între ele despre ziua in care a fost crucificat Isus.

Iar admitand ca a fost crucificat vinerea si a inviat duminica, a ratat profetia făcută de el insusi, ca va sta trei zile si trei nopti in pantecele chitului.

Nu exista nicio dovada ca Petru ar fi fost la Roma.

Si in caz ca nu ti-era clar: Petru si Pavel erau la cutite. Pavel nu ar fi adus concurenta la Roma.

Religia ta a fost fondata de Pavel, de aceea renegi ce a zis Isus Hristos la Matei cap. 5.

Faptul că nu era din cei 12 e tocmai argumentul forte împotriva ta! Evangheliile recunosc onest că frații Lui nu credeau în El în timpul vieții (erau sceptici). Faptul că un sceptic ajunge să moară pentru credința că propriul frate e Dumnezeu e o dovadă istorică mult mai grea decât loialitatea unui discipol vechi. Ce l-a convins pe sceptic să devină martir? Pavel ne spune simplu: „S-a arătat lui Iacov".

Ești corigent la idiomurile ebraice antice. Evreii foloseau „numărarea incluzivă" (inclusive reckoning), unde orice parte a zilei conta ca o zi întreagă (vezi Estera 4:16 comparat cu 5:1 pentru dovadă biblică). „3 zile și 3 nopți" era o expresie uzuală pentru o perioadă care atinge 3 zile calendaristice, nu o formulă matematică de 72 de ore fixe.

Te legi de virgule și tehnicalități ca să eviți esențialul: mormântul a fost gol, iar oamenii ăia (inclusiv scepticii ca Iacov sau Pavel) s-au lăsat omorâți pentru ce au VĂZUT concret, nu pentru o „poveste" inventată de ei.

Disputa din Galateni a fost una punctuală, pe reguli alimentare, nu un război. S-a încheiat cu „mâna de însoțire" (Galateni 2:9), iar Petru îl numește pe Pavel „preaiubitul nostru frate" (2 Petru 3:15). Să vorbești de „concurență" la doi oameni care au acceptat să moară pentru același Adevăr arată că proiectezi mentalitatea corporatistă modernă peste istorie.

Negi toți autorii antici doar ca să-ți iasă ție pasiența. Ignatie de Antiohia (anul 110 d.Hr.) le scrie romanilor: „Nu vă poruncesc precum Petru și Pavel". Dacă Petru n-a fost acolo și n-a avut autoritate acolo, propoziția n-are sens. La fel zice și Clement (anul 95), și Irineu, plus dovezile arheologice (Trofeul lui Gaius). Toată antichitatea confirmă prezența lui, doar tu o negi din fața tastaturii.

Pavel nu a inventat o religie nouă, ci a explicat Neamurilor exact cum Hristos a împlinit Legea (Matei 5:17).

Paulanitatea a impus Cele Patru Porunci din Fapte cap. 15, dar fac pariu ca nici p-alea nu le respecti.

^ Zwierlein, Otto (2010). Petrus in Rom. Walter de Gruyter. ISBN 9783110240580.
^ Zwierlein, Otto: Petrus u.n.d Paulus in Jerusalem u.n.d Rom. Vom Neuen Testament zu den apokryphen Apostelakten. Berlin: Walter de Gruyter, 2013. ISBN: 978-3110303315.
^ Pieter Willem van der Horst, review of Otto Zwierlein, Petrus in Rom: die literarischen Zeugnisse. Mit einer kritischen Edition der Martyrien des Petrus unde Paulus auf neuer handschriftlicher Grundlage, Berlin: Walter de Gruyter, 2009, in Bryn Mawr Classical Review 2010.03.25.

Săpăturile de sub Vatican și Trofeul lui Gaius (care e acolo fizic, datând din anul 160) valorează mai mult decât o mie de cărți scrise 2000 de ani mai târziu. Realitatea din teren bate teoria.

Iar ai pierdut pariul. Teoria cu „Paulanitatea" cade chiar cu textul în față: în Fapte 15, Petru este cel care se ridică primul (v. 7-11) și susține exact ce predica Pavel – că Neamurile sunt mântuite prin har, nu prin Lege. A fost un consens, nu o impunere. Iar acele „porunci" erau măsuri pastorale temporare pentru ca evreii și neamurile să poată avea comuniune la masă (să nu se scandalizeze evreii), nu condiții eterne de mântuire.

Aia nu e "ce a zis Petru". Aia e ce zice Paulanitatea ca a zis Petru.

Eu nu am zis ca nu a fost acolo. Am zis ca nu exista nicio dovada ca a fost acolo. Niciun schelet nu poate fi identificat drept Sfantul Petru.

1. Tu ai o teorie (că s-au urât).
2. Textul istoric zice clar că s-au înțeles.
3. Tu decretezi că textul e fals tocmai pentru că nu confirmă teoria ta.

Asta se numește raționament circular de manual!

Dacă „Paulanitatea" a deturnat totul, de ce Biserica din Roma (unde Petru a fost martirizat și avea autoritate maximă) a păstrat scrisorile lui Pavel ca Scriptură? Ucenicii direcți ai lui Petru dormeau în front?