Observ adesea aici o falsă dihotomie: ideea că știința și credința sunt inamici naturali. Ca cineva care a studiat profund ambele domenii, vă propun astăzi un exercițiu de onestitate intelectuală.

Vă invit să privim dincolo de prejudecățile materialiste și să analizăm două probleme fundamentale care rămân fără un răspuns satisfăcător în absența unei Intenții Inteligente (Logos).

1. Cosmologia modernă ne arată că universul este guvernat de constante fizice extrem de precise (forța gravitațională, forța nucleară tare, constanta cosmologică etc.). O variație infinitezimală a oricăreia dintre acestea ar fi făcut imposibilă formarea stelelor, a planetelor și, implicit, a vieții. Matematic vorbind, probabilitatea ca acest univers să apară din pură întâmplare este practic zero. Avem două opțiuni logice: fie credem într-o "loterie cosmică" infinită (teoria multiversului, care este nedovedită științific și necesită tot un act de credință), fie acceptăm că Universul a fost proiectat pentru a susține viața.
De ce este mai "rațional" să credem în noroc chior decât într-un Arhitect?

2. Dacă suntem doar "praf de stele evoluat" sau "mașinării biologice" determinate de chimie și genetică, atunci termenii de "bine" și "rău" nu au sens obiectiv. Într-un univers pur materialist, actele de cruzime nu sunt "greșite", ci doar "neavantajoase evolutiv" sau neplăcute. Totuși, cu toții trăim cu convingerea inalienabilă că anumite lucruri sunt obiectiv rele (ex: torturarea unui nevinovat), indiferent de ce spune societatea sau biologia.
Dacă nu există un Legiuitor moral transcendent, de unde vine această lege morală înscrisă în noi? Cum poate materia moartă, prin procese oarbe, să producă conștiință, valoare și rațiune? Cum poți avea încredere în propria minte dacă ea este doar rezultatul unor coliziuni accidentale de atomi?

Ateismul cere un salt de credință mai mare decât Creștinismul. Cere să credem că Nimicul a creat Totul, că Haosul a generat Ordine și că Inconștiența a produs Conștiință.

Creștinismul oferă cadrul logic cel mai coerent: Universul are sens pentru că vine dintr-o Minte (Logosul divin), iar noi avem valoare pentru că suntem Imago Dei.

Singurul interesat de subiect ar fi Florică - dar a făcut o cădere nervoasă și l-au luat din nou la balamuc!

Refugiul în derizoriu este, de fapt, o mărturisire implicită a neputinței. E mult mai simplu să faci o glumă despre 'balamuc' decât să explici cum de constanta cosmologică este reglată fin la o precizie de 1 din 10^120, sau de ce simți indignare morală într-un univers indiferent. Dacă decizi totuși să lași glumele de curtea școlii și să urci la nivelul unei dezbateri de idei, întrebările mele rămân deschise. Până atunci, tăcerea ta pe fondul problemei este asurzitoare.

Ca tânăr student am auzit o serie de prelegeri susținute de un celebru teolog liberal al Vechiului Testament despre introducerea în Vechiul Testament. Și acolo, într-o zi, am aflat că cea de-a cincea carte a lui Moise (Deuteronom) nu fusese scrisă de Moise – deși ea toată pretinde că a fost rostită și scrisă chiar de Moise. Mai degrabă, am auzit că Deuteronomul a fost compus secole mai târziu în scopuri destul de specifice. Din moment ce proveneam dintr-o familie luterană ortodoxă, am fost profund mișcat de ceea ce am auzit, în special pentru că m-a convins. Așa că, în aceeași zi, mi-am căutat profesorul în timpul orelor sale și, în legătură cu originea Deuteronomului, am lăsat să scape observația: „Deci cartea a cincea a lui Moise este ceea ce s-ar putea numi un fals?" Răspunsul lui a fost: „Pentru numele lui Dumnezeu, se prea poate, dar nu ai voie să spui așa ceva."2

Am vrut să folosesc acest citat pentru a arăta că rezultatele cercetării istorice pot fi făcute cunoscute publicului, în special credincioșilor, doar cu greu. Mulți creștini se simt amenințați dacă aud că majoritatea a ceea ce a fost scris în Biblie este (în termeni istorici) neadevărat și că nici una dintre cele patru Evanghelii din Noul Testament nu a fost scrisă de autorul menționat în partea de sus a textului.[53]

— Gerd Lüdemann (2000)

Cercetătorii/experții biblici moderni (MBS) presupun că: [...] ✦ Prin urmare, MBS resping adesea presupusele „fapte" ale Bibliei (de exemplu, a fost Avraam o persoană reală? Au părăsit israeliții Egiptul într-un Exod măreț? A fost Solomon regele unui imperiu măreț?);[54]

— Beardsley Ruml (2014), Shaye J.D. Cohen's Lecture Notes: INTRO TO THE HEBREW BIBLE @ Harvard (BAS website) (78 pages)

Majoritatea israeliților erau de fapt de origine canaanită; strămoșii lor nu au participat la Exodul din Egipt; israeliții nu au construit piramidele![62]

— Shaye J. D. Cohen (2014)

Cei care echivalează adevărul cu faptele istorice vor ajunge cu siguranță să privească Biblia cu dispreț, ca pe o urzeală naivă și rudimentară de minciuni, deoarece este plină de elemente care nu pot fi literalmente adevărate. Dar a o privi în acest fel înseamnă a face o greșeală de gen literar. Hamlet de Shakespeare, deși are loc în Danemarca, un loc real, nu este un fapt istoric.[63]

— Christine Hayes (2006)

Însă dovezile arheologice nu au fost favorabile în ceea ce privește o problemă vitală, originile Israelului: perioada sclaviei din Egipt, plecarea în masă a sclavilor israeliți din Egipt și cucerirea violentă a țării Canaanului de către israeliți. Consensul puternic este că există, în cel mai bun caz, puține dovezi și acelea indirecte pentru plauzibilitatea acestor episoade biblice, iar în ceea ce privește cucerirea există dovezi considerabile împotriva descrierii biblice.[64]

— Peter Enns (2013)

Consensul științific actual, bazat pe arheologie, consideră că tradițiile sclaviei și exodului sunt neistorice.[65]

— Moshe Greenberg și S. David Sperling (2007)

Rezultatul a fost un consens tot mai mare că textul biblic al lui Iosua este lipsit de încredere din punct de vedere istoric.[66]

— David Merling (2001)

Majoritatea cercetătorilor se distanțează acum de modelul mitic al cuceririi și de metodologia „demonstrării Bibliei".[67][68]

— Efraín Velázquez II (2009, 2008)

Majoritatea cercetătorilor susțin ideea că majoritatea israeliților au provenit din Canaan.[69]

— Matthew J. Lynch (2023)

Desigur, este posibil să fi existat un „grup al lui Moise", de origine canaanită, care a experimentat sclavia și eliberarea din Egipt, dar majoritatea cercetătorilor cred că un astfel de grup — dacă a existat — era doar o mică minoritate în Israelul timpuriu, chiar dacă povestea lor a ajuns să fie revendicată de toți.[70]

— David M. Carr (2021, 2010)

Însă recent, s-a dezvoltat o dată „consensuală" pentru mijlocul secolului al XIII-lea î.Hr. În primele zile ale utilizării arheologiei pentru interpretarea Bibliei, cercetători precum William F. Albright și studenții săi credeau că săpăturile lor confirmau un exod din secolul al XIII-lea î.Hr., exact așa cum pare să indice Vechiul Testament. Ei credeau că descoperirile lor la siturile antice Debir, Betel și Hațor dovedeau că cucerirea Canaanului (care, conform Bibliei, a avut loc la patruzeci de ani după exod) avusese loc exact așa cum este relatată în cartea lui Iosua. Apoi, edificiul a început să se prăbușească. Probabil cea mai convingătoare infirmare a unui exod din secolul al XIII-lea a fost făcută de Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman.[71]

— David A. Fiensy (2017)

Joshua Schachterle (2025) a enumerat zece afirmații biblice care au fost infirmate de arheologie.[72]

Singura concluzie rezonabilă în prezent este că Israelul nu a fost niciodată înrobit în Egipt. În schimb, israeliții erau oameni care trăiau deja în Canaan și lucrau în servitudine pentru Egiptul îndepărtat, oarecum ca niște iobagi feudali. Prin urmare, nu a existat Exod și nici călătorie prin deșert. Poporul „Israel" nu a venit din afara țării și nu a existat nicio cucerire a unei noi țări. [...] Totul susține concluzia că relatarea din Tora despre israeliți ca străini nu este corectă din punct de vedere istoric.[73]

— S. David Sperling (2022)

E enorm de mare numarul profesorilor din universitati care nu cred ca Moise a fost autorul primelor cinci carti din Biblie. De fapt, ei spun ca acele carti sunt o literatura buna, dar nu e istorie.

— Timothy Mahoney (2019)

Amice, apreciez efortul de a da copy-paste la jumătate de bibliotecă, dar ești complet pe lângă subiect. Rău de tot.

Eu am lansat o discuție despre Cosmologie (constantele fizice) și Etică (sursa moralității). Tu îmi răspunzi cu critică textuală despre cine a scris Deuteronomul și arheologia Exodului. E ca și cum te-aș întreba cât e ceasul și tu mi-ai explica istoria ceasornicăriei elvețiene.

Faci o eroare de logică numită „Om de paie" (Straw Man). Te bați cu un fundamentalist imaginar care crede că Biblia a căzut din cer gata legată. Chiar dacă Moise nu a scris niciun rând și israeliții erau canaaniți (teorii pe care le știu deja), asta nu schimbă cu nimic faptul că Universul este reglat fin la o precizie de 1 la 10^120.

Hai să nu mai deviem. Lasă evreii antici în pace și explică-mi: Fără o Intenție, cum explici ordinea matematică a Universului?

Adventiști: Merling și Velázquez.

Evanghelici: Enns, Fiensy și Lynch.

Quaker: Carr.

Rabini: Cohen, Greenberg și Sperling.

Nu ma pricep la cum a fost creat Universul.

Dar ma pricep sa identific mitologie antica.

Si, da, eu cred in Dumnezeu. Dar nu in Dumnezeul creștin.

De ce? Fapte 17:28 și Ieremia 23:24. Dumnezeul vostru nu e Dumnezeul Bibliei.

Morala: există o sumedenie de intrebari la care raspunsul nu poate fi cunoastere obiectiva. Cum ar fi:

- există Dumnezeu?
- Isus e Dumnezeu?
- Dumnezeu e Treime?
- cati dumnezei sunt?
- care e religia adevarata?
- care este denominatia adevarata a religiei adevarate?
- care este teologia corecta?

"Etică (sursa moralității)"--ei bine, etica moderna nu are nici in clin, nici in maneca cu Dumnezeu sau zeii.

Erica revelata este prin definitie irationala, deci nu poate fi etica moderna. Deoarece etica moderna este bazata pe ratiune, nu pe scripturi sfinte.

Apreciez sinceritatea legată de Univers.

Legat de versete: Te lupți cu o caricatură. Creștinismul crede exact în acel Dumnezeu infinit care ține totul în viață (Fapte 17:28), doar că noi știm că acea Prezență e o Persoană (Logos), nu o simplă energie oarbă.

Legat de lista ta: Asta e o eroare de logică numită agnosticism comod. Faptul că nu poți pune acele întrebări într-o eprubetă nu înseamnă că nu au un răspuns obiectiv. Dacă Iisus a înviat (eveniment istoric, cu martori, într-un loc și timp anume), atunci toate întrebările tale primesc un răspuns concret, factual. Creștinismul se bazează pe un Fapt istoric, nu pe „păreri" teologice subiective.

"Dacă Iisus a înviat"-lucru incognoscibil, prin epistemologia istoriei nu poate fi fapt istoric obiectiv.

Mai clar: un Dumnezeu transcendent nu este Dumnezeul Bibliei.

I think the theological modes of knowledge are perfectly acceptable and legitimate as theological modes of knowledge. But I think theological claims have to be evaluated on a theological basis. For example, you know the idea that these four facts that Bill keeps referring to showed that God raised Jesus from the dead. You could come up with a different theological view of it. Suppose, for example, to explain those four facts that the God Zulu sent Jesus into the 12th dimension, and in that 12th dimension he was periodically released for return to Earth for a brief respite from his eternal tormentors. But he can’t tell his followers about this because Zulu told him that if he does, he’ll increase his eternal agonies. So that’s another theological explanation for what happened. It would explain the empty tomb, it would explain Jesus appearances. Is it as likely as God raised Jesus from the dead and made him sit at his right hand; that the God of Abraham, Isaac, and Jacob has interceded in history and vindicated his name by raising his Messiah? Well, you might think no, that in fact the first explanation of the God Zulu is crazy. Well, yeah, O.K., it’s crazy; but it’s theologically crazy. It’s not historically crazy. It’s no less likely as an explanation for what happened than the explanation that the God of Abraham, Isaac, and Jacob raised Jesus from the dead because they’re both theological explanations; they’re not historical explanations. So within the realm of theology, I certainly think that theology is a legitimate mode of knowledge. But the criteria for evaluating theological knowledge are theological; they are not historical.

-- Bart Ehrman

Traducere:

Cred că modurile teologice de cunoaștere sunt perfect acceptabile și legitime ca moduri teologice de cunoaștere. Dar cred că afirmațiile teologice trebuie evaluate pe baze teologice. De exemplu, cunoașteți ideea că aceste patru fapte la care Bill se referă încontinuu au arătat că Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morți. Ați putea veni cu o viziune teologică diferită asupra acesteia. Să presupunem, de exemplu, că pentru a explica acele patru fapte, Dumnezeul Zulu l-a trimis pe Isus în a 12-a dimensiune, iar în acea a 12-a dimensiune a fost eliberat periodic pentru a se întoarce pe Pământ pentru o scurtă pauză de chinuitorii săi veșnici. Dar nu le poate spune adepților săi despre acest lucru pentru că Zulu i-a spus că, dacă o face, își va intensifica agonia veșnică. Deci aceasta este o altă explicație teologică pentru ceea ce s-a întâmplat. Ar explica mormântul gol, ar explica aparițiile lui Isus. Este oare la fel de probabil ca Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morți și l-a pus să stea la dreapta Sa, ca Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov să fi mijlocit în istorie și să-i fi justificat numele înviindu-l pe Mesia? Ei bine, ați putea crede că nu, că, de fapt, prima explicație a Zeului Zulu este o nebunie. Ei bine, da, OK, este o nebunie; dar este o nebunie teologică. Nu este o nebunie istorică. Nu este mai puțin probabilă ca explicație pentru ceea ce s-a întâmplat decât explicația că Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov l-a înviat pe Isus din morți, deoarece ambele sunt explicații teologice; nu sunt explicații istorice. Deci, în domeniul teologiei, cred cu siguranță că teologia este un mod legitim de cunoaștere. Dar criteriile de evaluare a cunoașterii teologice sunt teologice; nu sunt istorice.

Amesteci lucrurile pe ambele planuri.

Despre etică: faci o confuzie fundamentală. Faptul că etica modernă nu invocă explicit numele lui Dumnezeu nu înseamnă că nu se bazează pe El. Concepte precum „drepturile omului" sau „egalitatea" sunt, în esență, teologie secularizată. Rațiunea pură, rece, nu-ți poate oferi niciun motiv logic pentru care un om valorează mai mult decât o piatră sau un animal. Pentru asta ai nevoie de un fundament sacru. Practic, etica modernă trăiește din capitalul moral strâns de religie, pretinzând că l-a inventat ea.

Iar legat de istorie și natura lui Dumnezeu, încerci să suni academic, dar faci două erori logice. Unu: Raționament circular. Îți definești istoria excluzând supranaturalul din start, doar ca să poți concluziona apoi că Învierea nu e fapt istoric. Asta e prejudecată filosofică (naturalism), nu știință obiectivă. Doi: Falsă dihotomie. Faptul că Dumnezeu e transcendent nu înseamnă că nu poate acționa în istorie. Dimpotrivă, tocmai Cineva din afara sistemului (transcendent) are autoritatea să intervină în el. Dumnezeul Bibliei este prin definiție și transcendent, și implicat; le separi tu artificial doar ca să-ți iasă argumentul.

"Rațiunea pură, rece, nu-ți poate oferi niciun motiv logic pentru care un om valorează mai mult decât o piatră sau un animal."--nu numai "ratiunea", Biblia zice acelasi lucru la cartea Ecleziastul. Etica Bibliei este fondată pe despotism asiatic.

Serios, citatul ăla cu 'Zeul Zulu' e praf în ochi, o eschivă ieftină.

Hai să nu ne ascundem după deget: compari mere cu nave spațiale. Iisus nu a apărut din senin, ci într-un context istoric concret, în Israel, ca împlinire a unor profeții vechi de secole despre YHWH, nu despre Zulu sau extratereștri. Să inventezi o poveste absurdă pe loc (Zulu) doar ca să zici 'uite, și asta e o explicație', e necinstit intelectual. Voi, de fapt, decideți rezultatul meciului înainte să înceapă: ați stabilit din start că minunile nu există, așa că orice explicație, oricât de penibilă, e mai bună decât Învierea. Asta nu e istorie, e prejudecată.

Morala e simpla: oferi explicatii mitologice pentru un "fapt" care nu poate fi probat.

Citezi trunchiat. Ecleziastul constată că murim la fel biologic, nu că avem aceeași valoare.

Fără Dumnezeu, ești doar biologie expirabilă, zero valoare morală intrinsecă. Rațiunea seculară nu te apără cu nimic în fața celui mai puternic.

Obisnuieste-te cu ideea: cunoasterea din lumea contemporana este bazata pe epistemologie. Din moment ce combati epistemologia, inseamna ca tu combati insasi cunoasterea.

Inca o data: eu cred in Dumnezeu, dar nu in Dumnezeul tau.

Hai să nu ne ascundem după termeni pompoși folosiți greșit. Epistemologia este ramura filozofiei care studiază cunoașterea, nu e proprietatea ateilor.

Când spui că «combat epistemologia», spui o enormitate. Eu nu combat cunoașterea, ci combat limitarea ei arbitrară doar la ce poate fi pus sub microscop. Tu ești cel care pune ochelari de cal cunoașterii, refuzând din start („a priori") orice explicație care depășește materialismul. Asta nu e știință, e dogmă seculară.

Nu ofer «mitologie», ci singura explicație cauzală care acoperă toate datele istorice (mormântul gol, martorii, apariția Bisericii). Tu, în schimb, oferi doar negare și teoretizări despre extratereștri sau zei Zulu, doar ca să eviți evidentul.

Indiferent daca explicatia cu Zulu este valabila:

- mormântul gol este doar o poveste, nu un fapt istoric;
- martorii invierii lui Isus sunt doar o poveste, nu este un fapt istoric ca Isus a inviat in mod real. 30% din catolicii canadieni nu cred ca Isus a inviat.

Daca vrei o explicatie teologica traditionala: Isus nu a fost crucificat, ci a fost ridicat la Cer de Allah.

Sunt multi istorici crestini, musulmani și hindusi care sunt perfect de acord cu epistemologia istoriei, și anume ca miracolele nu pot fi fapte istorice reale.

Iar faci ghiveci din logică și încurci 'regulile jocului' cu realitatea.

În primul rând, ce treabă are sondajul cu adevărul? Că 30% din canadieni nu cred e fix zero barat. Istoria nu se decide prin vot democratic. Dacă mâine majoritatea votează că Pământul e plat, el tot rotund rămâne. Iar faza cu Islamul e autogol: te legi de o teorie apărută la 600 de ani distanță care neagă Răstignirea, în timp ce istoricii serioși (inclusiv ateii pe care îi citezi, ca Ehrman) spun că moartea pe cruce e un fapt istoric cert. Ești gata să negi istoria doar ca să nu iasă ca noi?

În al doilea rând, confunzi o limitare auto-impusă cu o dovadă. Când istoricii spun că 'miracolele nu sunt istorie', ei aplică o regulă metodologică (naturalismul), adică aleg voluntar să ignore supranaturalul ca să poată scrie cărți seculare. Dar asta nu înseamnă că minunea n-a avut loc. E exact ca și cum ai căuta comori cu un detector de metale și ai zice: 'Nu există diamante, pentru că aparatul meu nu țiuie la ele'. Dacă ți-ai setat aparatul (metoda) să ignore diamantele, normal că nu le găsești. Asta e o limitare a metodei tale, nu o dovadă că diamantele nu există.

Inca o data: lupti impotriva epistemologiei, deci lupti impotriva cunoasterii.