Se spune des ca "omul din greseli invata". Unii invata de la prima greseala, altii o repeta pe aceeasi over and over again, pana invata lectia ( sau o repeta pana nu invata nimic). Acest fapt are legatura cu ce anume, cu gradul de spiritualizare al fiecaruia ( pe care "radarul interior", il avertizeaza ca se va lasa urat) sau cu intensitatea suferintei pe care o poate duce un om? Sau daca mai aveti alte variante, dati-le la dezbatut.Intrebarea mi-a fost inspirata de intrebarea utilizatoarei Abh, legata de femeile abuzate, dar puteti face referire la orice.
Se cheama tipare comportamentale. Avem un tipar (sau mai multe) care se stabileste in copilarie si pe urma il repetam pana, asa cum ai zis tu, dobandim maturitatea de a-l realiza, a-l intelege si a iesi din el. Daca nu, il repetam sub diverse forme, de fiecare data devine tot mai puternic, pe masura ce anii trec si e tot mai greu de spart. De exemplu, o femeie abuzata (in orice fel, verbal, fizic, sexual, emotional) in copilarie de catre figura paterna, va intra, cel mai probabil, intr-o relatie cu un barbat care o va abuza emotional. Daca iese din asta si nu observa tiparul, urmatoarea va fi cu un barbat care o va abuza emotional si verbal; daca iese si din asta la fel cum a intrat, urmatorul o baga in spital. Intensitatea suferintei creste la fiecare repetitie a tiparului, pentru ca tiparul prinde radacini mai adanci si devine mai puternic.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu draga, cu ''spiritualizarea''. (My Opinion.)
Unii invata daca chiar au ceva in capul ala..., minte, caci cap au/avem cu totii.
Si, intr-adevar din greseli invatam, altfel nu vad cum am progresa..., is bune si ele. Doar suntem oameni, perfecti nu suntem.
Intensitatea suferintei, nu ne poate garanta ca nu vom mai gresi, sa spun asa...
Bine, nu doresc sa intru la/pe 'capitolul' femeilor abuzate. Aici, s-ar tine cont de multe aspecte..., cum ar fi cel de - respectul de sine, si asa mai departe.
Răspunde
"Oamenii învaţă un singur lucru din istorie şi anume că oamenii nu învaţă nimic din istorie" - Legile lui Murphy.
Şi cu asta am spus tot.
"Învaţă din greselile altora. Oricum nu ai timp să le faci pe toate"
Totul depinde de cât de mult te-ai împlicat. E normal să nu renunţi, să faci tot posibilul să reuşeşti din moment ce ai investit atât de mult şi bani şi sentimente şi timp.Pană la urma te resemnezi, după ce eşti prea obosit să te mai lupţi cu tine
Cei care învaţă din prima greseală sunt rari şi în general oameni practici care nu stau prea mult la filozofii. Cei care nu învaţă nimic nici după ce au dus măgarul la apă şi au încercat o viaţa să îl facă să bea (dramatization) sunt genul ăla de oameni care au primit o viaţa să scape genetica de o verigă inutilă
E ciudat cum zic psihologii ca functionam: ne legam si de ce e rau si produce suferinta daca ne e singurul lucru cunoscut sau ne e mai cunoscut decat altceva (codependenta).
De aia cred ca solutia e dragostea. Un om iubit neconditionat si constant are mult mai multe sanse sa invete in primul rand din gafele lui si apoi sa isi ridice ochii si sa aiba incredere si sa invete si din ale altora. Altfel e real ce s-a citat deja: 'ca istoria ne invata ca nu invatam nimic...'
Bunatatea simtita in iubire poate invata un om ca e ok sa greseasca si ca nu se sfarseste totul acolo. Un contraexemplu aici sunt perfectionistii: ei invata din greseli, dar cu incrancenare, nu cu relaxarea faptului ca valoarea lor nu sta in performantele lor, ci in ei insisi.
Pt mine faptul ca ma stiu iubit neconditionat de Iisus e declansatorul libertatii mele interioare:
1. de a invata din greselile mele si sper uneori si dintr-ale altora,
2. de a-mi accepta finitudinea, pacatele si prostiile si faptul ca sunt perfectibil
3. de a explora cu curaj lucruri noi cu riscul ca o voi da in bara pentru a invata si a ma dezvolta in urma experientelor astora.
Prostii repeta greselile ca si cum ar fi prima data pe cand persoanele inteligente invata din propriile greseli sau ale altora. Spiritualitatea(cultura, inteligenta) fiecaruia nu e garantul nerepetarii unor greseli. Exemplu:femeie profesor universitar de franceza(la testul iq avea un coeficient peste medie) a suportat bataile sotului timp de 13 ani. A fost o proasta sau a fost insuficient de spirituala?
La modul general asa este, dar depinde de fiecare om, respectiv cred ca de caracterul si inteligenta fiecaruia. Normal ar fi sa invatam din experienta(greselile) inaintasilor si se spune ca asa invata cei destepti. In practica vedem multe cazuri cand nu se invata nici din experienta inaintasilor si nici din cea a contemporanilor, repetandu-se aceleasi greseli. Mai mult, sunt si unii care nu invata nici macar din greselile lor, ceea ce lasa o urma de indoiala privind inteligenta de care dispun. Mi se pare ca unii se bizuie prea mult si pe faptul ca lor nu li se poate intampla nimic rau si poate si de aici repetarea unor greseli. Numai bine!
Am si eu cateva intrebari legate de greseala.
Cel ce greseste invata din greseli doar daca plateste? suferinta in urma greselii este o forma de plata? cui ii foloseste?
Cine este victima erorilor? Doar cel ce greseste? este Gresitorul vinovatul unilateral sau celelalte victime ale sale au si ele o harta gresita cand vine vorba de discernamant?
In ceea ce ma priveste, am observat un fapt nelinistitor dar amuzant prin paradoxul sau: aceleasi calitati care ma fac eficienta si stralucitoare in unele ocazii ma pun in situatia de a comite erori, in altele.
Dupa parerea mea are legatura cu intensitatea suferintei pentru ca atunci cand te arzi urat o data nu mai bagi mana in foc, dar atuci cand vezi ca e doar caldut parca parca ai mai incerca o data.
Personal nu preacred ca "omul din greseli invata".
Prima greseala... spune ca a 2 oara gata, numai fac x.
La a 2. iar spune. eh trebuie sa am noroc
si asa... asa. pana cand e prea tarziu.Depinde de puterea si inteligenta fiecaruia de a depasi cu adevatar o greseala.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
