Sunt singura căreia îi este milă de bonsai?
Mi se pare o mare cruzime să forţezi ceva ce este menit să fie mare şi liber să rămână mic şi chinuit.
E o artă sau manifestarea dorinţei de a supune, exersată în condiţii de aparentă legalitate şi moralitate?

"tu in schimb la raspunsurile date altora, ai zis clar ca bonsaii pot simti durere, mandrie, umilinta,...te refereai exact la ei, nici de cum la parerea ta de e corecta practica"

Repet, ai înţeles greşit. Reciteşte-mi răspunsurile cu atenţie. Cel mult vorbeam de durere în cazul plantelor şi de convingerea mea personală că la un anumit nivel ea există, oricât ar părea poate de ilogic sau deplasat.
În percepţia mea tot ce e viu poate simţi confort sau disconfort, energie pozitivă sau negativă, iar felul în care sunt trataţi bonzaii numai energie pozitivă nu-mi inspiră.

"chiar mai sus ziceai ca te deranjeaza fiinte care nu sunt suficient de dotate ca omul ca sa inteleaga de ce sufera. nu incerca acu sa iti intorci cuvintele si ca de fapt era doar parerea ta despre practica"

Acolo mă refeream la animale (plantele neavând raţiune, logic), despre care a pomenit D4275682 în răspunsul lui/ei. Deci iarăşi, ai interpretat greşit, îmi pare rău.

"ziceam doar ca de vrei sa te simti asa de miloasa, ai putea sa alegi totusi o cauza mult mai buna, care cauzeaza intr-adevar"

Şi de unde ştii că nu am făcut-o? E doar o întrebare, una din alte sute, un subiect, atât. Tu propui să nu le deschidem doar pentru că există altele, mai importante?
Se pun mii de întrebări zilnic pe site, dintre cele mai diverse şi e şi normal că nu pot fi toate de o importanţă majoră.
Şi nu e vorba că vreau să mă simt miloasă. Doar îmi împărtăşeam trăirile cu ceilalţi şi doream să aud păreri, să văd cum gândesc/simt şi ceilalţi (ceea ce am şi reuşit). Şi da, poate sunt eu o anormală şi ciopârtirea copacilor ar trebui să mă lase rece, poate ceea ce simt este greşit, prostesc, tot ce e posibil. Însă momentan rămân la părerea mea sau, mai bine zis, la sentimentele mele, că doar nu mi le pot schimba, nici nu vreau.

Îmi pare rău că te-am făcut să-ţi pierzi timpul, muffy1. Poate vei avea noroc de întrebări mai inspirate la următoarea ta vizită.
Şi mulţumesc pentru timpul acordat şi o părere sinceră. Până la urmă a fost un dialog plăcut, cel puţin pentru mine. Numai bine.

Este o arta. Copacii nu au constiinta, nu au ratiune, nu au gandire, nu au simturi tactile [durere], asadar, daca ar fi fost animale si ar fi avut aceste simturi ar fi fost imoral, dar deoarece aceste simturi le lipsec nu este nimic rau a li se face asta!

Probabil ca esti singura. Este o arta, dar avand mentalitate europeana nu o poti intelege.

Sunt doar niste copaci, nu conteaza ce li se intampla.

Nu tu ma faci sa imi pierd timpul, eu o fac, si parerea mea doar sincera e ca si tu o faci, ca ajungi sa te gandesti: "bai, ce naiba fac? acu discut si ma cert cu altii despre arta bonsaiului? am atatea care imi pot aduce mai multe beneficii"
da, nu zic ca nu ai invatat parerile altora si asa, si poate consideri f benefica discutia, dar adevaru e si o stii si tu ca sunt mult mai multe lucruri pe care le poti face in schimb de care sa beneficiezi si sa iti aduca o placere mult mai mare, dar e o parere de-a mea, cine stie, poate pentru tine discutiile de pe TPU sunt mult mai importante ca pentru altii.

nu sunt de acord cu taierea padurilor, cel putin in ziua de azi cand avem tehnologia pentru a nu mai defrisa si cauza atat de mult rau ecosistemului sau planetei. dar copacii miniaturali din aceasta arta de care vorbim nu sunt omorati, si am explicat ca ce li se face nu le cauzeaza nici un rau, ci din contra, te invit sa citesti mai multe despre arta aceasta si sa vezi ca li se ofera o dragoste si o ingrijire mult mai mare decat a plantelor pe care le avem noi in ghivece.

intr-adevar, la cate intrebari sunt pe site nu au cum toate sa fie despre lucruri importante lumii, aici am gresit, si recunosc cand fac asta, nici nu as vrea sa fie toate despre lucruri importante, de am fi plin de griji mereu am innebuni.

iar la ce ai zis, ca sunt sentimentele tale, si nu le poti schimba ), ori esti foarte tanara, doar la liceu sau doar ai terminat liceul, ori ai ramas exact cu aceleasi trairi de cand erai la varsta aia, ceea ce e destul de imposibil. de te intereseaza subiectul cauta mai multe studii pe tema asta, ultimul fiind realizat pe un esantion de cateva zeci de mii de persoane, cu varste cuprinse intre 20 si 70 de ani, intrebati cat s-au schimbat in ultimii 10 ani si cat cred ca se vor schimba in viitor. toti au raspuns ca au suferit schimbari majore, aproape de a fi o alta persoana, dar cand a fost vorba de viitor, toti au zis ca vor suferi putine spre deloc schimbari. se pare ca asta e o problema la noi oamenii, nu credem ca ne vom schimba personalitatea si sentimentele, convingerile, cu toate ca mereu o facem.

plus ca e o tampenie sa nu o facem, apar mereu informatii noi, trecem prin experiente noi, a ramane la aceleasi convingeri si traieri si sentimente e ceva gresit, ceva facut doar din incapatanare. e mai corect sa zici, astea sunt sentimentele mele si convingerile mele, dar de apar lucruri no icare ma for face sa realizez ca sunt gresite, le voi schimba.

Asta e ce am gasit pe un site :

(Cercetătorul din California Randol Fontes a descoperit mişcarea potenţialelor electrice din celulă în celulă, sistemul nervos simplu la plante. Sir Chandra Woz cu ajutorul unui instrument optic, care înregistrează pulsări, a dovedit oboseala plantelor. De asemenea, el a descoperit la o mimoză toate caracteristicile ale sistemului nervos.

În 1966, un cercetător american Cleve Backster a conectat o plantă la detectorul de minciuni. Şi a impus o persoană să joacă rolul călăului, alta – vindecătorului. Unul a ars frunzele, a rupt ramurile şi frunzele, altul a tratat rănile, a udat solul, a şoptit cuvintele dulci. Şi planta a început să diferă oamenii! Când în cameră intra „tiranul", planta emana o supratensiune electrică – parcă "ţipa" -, iar apoi se calma, atunci când se apropia "vindecătorul": activitatea electrică scădea brusc. Mai mult decât atât, chiar numai la gândul cercetătorilor: "a arde frunza" - plantă rezulta cu un salt al diagramei. "Plantele sunt capabile să sesizeze undele electromagnetice si chiar... şi gândurile!" – a scris experimentatorul uimit.

Revelaţiile lui Baxter au fost verificate cu scrupulozitate de către M. Fogel, E. Bayard şi alţi cercetători internaţionali. Rezultatul a fost acelaşi.

În anii 70 o verificare asemănătoare a fost efectuată în laboratorul Prof. B. Puşkin (Institutul de Psihologie Pedagogică Generală). S-a constatat că oamenii de ştiinţă burghezi nu au greşit: begonia obişnuită, supusă unor teste, a dat semnale electrice de circa 50 de microvolţi, reacţionând la starea emoţională a omului, situat la o distanţă trei metri.

Rezultatele experimentelor în diferite laboratoare din întreaga lume au confirmat faptul că plantele sunt organisme complexe, care au muşchi şi nervi, memorie şi capacităţi muzicale, care suferă de răceli, digestie proastă şi chiar plictiseală.)

Cam asta e ce a spus NOname. Si te rog, nu mai da exemple de religiosi, nici mie nu-mi plac, dar nu ma vezi pe mine comentand despre ei decat la categoria religie.
P.S : Chiar si daca nu crezi ca planta este capabila de trairi/abilitati umane, cum de ti-a venit sa o compari cu o piatra?

Perfect de acord.
Aceleaşi studii am citit şi eu cu ani în urmă. Şi chiar dacă nu aş fi ştiut nimic de ele, tot nu aş fi putut să tratez un organism viu ca pe un obiect. Comparaţia cu o piatră mi se pare foarte nereuşită.
Am un respect şi o doză de compasiune pentru tot ce e viu şi mă bucur să văd că nu sunt singură.

Nu am comparat cu o piatra ca si cum ar fi acelasi lucru. am fost f clar in ce am zis, si anume ca au cam acelasi mecanism si sistem nervos, adica nici unul. am comparat un lucru fara sistem nervos si incapabil sa simta durerea cu un alt lucru fara sistem nervos si incapabil sa simta durerea. nu era vorba de planta e vie sau daca planta e acelasi lucru cu un obiect. dar a spune ca plantele simt durerea cand le tai e la fel cu a spune ca pietrele simt cand le spargi.

da, vazusem la tv acu multi ani faza cu cercetarile astora, ce nu zici tu e ca sunt luate in res de comunitatea stiintifica, pentru ca daca intr-adevar planta reactioneaza la stimuli fizici si chimici, nu are un creier pentru a interpreta acesti stimuli. cum tu nu simti durerea cu nervii din palma de te tai, ci acei nervi doar duc un semnal electric la creier unde e procesata si creierul da senzatia de durere, asa nici plantele, chiar de pot avea impulsuri elecrtrice in si intre celule, nu pot simti nimic, pentru ca n uau mecanismul de a interpreta acele semnale electrice. si ca tot vb de acele semnale electrice, ale pot da peste cap masuratorile alea f mult.

dar cine stie, poate plantele pot simti durerea si pot interpreta semnalele electrice, si poate in viitor se va dovedi pe bune asta, nu doar ca exista schimburi de energie in celulele unei fiinte vii cum sunt plantele. dar ar insemna o descoperire incredibila, dovedind un alt mecanism in afara sistemului nervos capabil sa interpreteze acele impulsuri. momentan nu e nici o dovada ca plantele au acel mecanism similar cu un creier, oricat de primitiv ca sa stie ce inseamna acele impulsuri.

Bonsaiul este o planta care este "invatata" sa se adapteze, in raport de conditiile care i se ofera. Desigur ca, planta in sine, miniaturala, datorita interventiilor facute de cel/cea care o ingrijeste, este spectaculoasa si ofera senzatia de inedit. Cred ca ai dreptate, atunci cand este taiata si contorsionata pentru a capata forma "artistica" la care se ajunge la final, planta sufere dar cum a devenit o arta practicata in lumea orientala si nu numai, cred ca noi nu prea putem opri aceasta transformare.
Si eu am vaut ca si tine senzatia, atunci cand am vazut pentru prima data un bonsai ca, este o "minune" cum de traieste in asemenea conditii restictive dar, in final, am admirat realizarea artistica.
Sper sa nu mai facem si alte "creatii", sa experimentam dorinta noastra de transformare, pe fiinte vii.
Un gand bun si multa sanatate tuturor userilor, care mai navigheaza pe TPU.

Mulţumesc. Sănătate şi ţie, Mariana.

Da, este o frumuseţe tristă. Ca şi în cazul balerinelor, care se antrenează ani de zile, până-şi transformă picioarele în răni deschise, pentru câteva minute de strălucire pe scenă, spre încântarea publicului flămând de frumos. Dar măcar ele o fac de bună voie. ...pe bonsai cine i-a întrebat?

Din pacate ei nu-si pot manifesta vointa, fiind "dresati" sa accepte, tratamentul care li se impune.
Bine ar fi daca, cei care sunt pusi pe fapte reprobabile, s-ar gandi inainte de a face rau semenilor ori necuvantatoarelor, lucruri care chiar ca-mi ranesc inima, atunci cand se intampla.
Sunt ingrozita de faptul ca, multi parinti isi lasa nesupraveghiati pruncii si acestia mor in incendii, stiri pe care le aflam zilnic la TV si nu numai.
Sunt multe rele in lume care n-ar trebui sa se intample, dar vezi ca, acestea totusi se produc si noi, ii mai si intretinem in puscarii, pe cei care au fost prinsi, facand asemenea faradelegi.
Pupici si nu pune la inima si "necazul" plantelor transformate in "miniaturi", pentru ca atunci nu vei face altceva decat sa fii trista si nu eset cazul. Sa spui prietenilor tai, sa nu-ti ofere, in dar, nici un bonsai, pentru a nu avea "marturia" chinului la care a fost supusa planta respectiva.

Mulţumesc, dragă.
Cred că o să-mi pun anunţul pe uşă: "Fără bonsai şi invitaţii la circ cu animale!" (deşi prietenii ştiu deja).

Si mie mi-e mila!

Exact

Exact ce?

Nu cred ca daca ai planta un bonsai in gradin ar creste cat un tei

Contează?

Pai ai spus in al doilea semi-paragraf :
''Mi se pare o mare cruzime să forţezi ceva ce este menit să fie mare şi liber să rămână mic şi chinuit"
Ce intelegi din ''mare si liber''?

Mai mare şi mai liber decât câteva zeci de centimetri şi ghemuit într-o cutie minusculă.

Salut pai el este o planta de ce nu riposteza si eu cred ca oamenii vor sa ramana mic pentru. ca este frumos asa cum este el.

Bonzaiul nu reflecta nici un pic de mila fata de oameni, si nici oamenii de el. el aduce binecuvantare familiei cu il are, umple casa cu energie pozitiva si cum doamne fereste ar mai face asta daca ar fi cat un brad?

Interesantă perspectivă.

Deci...să se chinuie! Ce ne pasă, cât timp ne înfrumuseţează casa, nu?

Poţi să-mi spui şi mie pe ce se bazează generalizările tale?

In nici un caz pe interesul fata de o planta, sau un mic copacel ce este folosit in tratamente

Ai afirmat că oamenii nu reflectă nici un pic de milă faţă de bonsai (să înţeleg că sunt extraterestru?). Te întrebam cum poţi să generalizezi, când până şi la întrebarea asta au fost cel puţin 2-3 oameni care şi-au arătat interesul şi compasiunea?

Odata am avut un bonzai si nestiind sa "am grija de el" l-am udat si pe el ca si pe celelalte flori si a inceput sa creasca "cum l-a taiat capul". Dupa vreo sase luni se facuse o tufa in toata regula si eu vroiam sa fiu fericit ca-i merge bine dar nu stiu de ce ma incerca un sentiment ciudat ca si cand as fi transformat un orasean spilcuit si elegant intr-o gorila ciufulita, poate gresec si inainte era doar o gorila subnutrita intr-un costum de orasean. Am procedat si eu pe principiul mamicilor "mananca tot din farfurie sa te faci mare" (nu conteaza ca ai sa ajungi si obez). Gorila mea ciufulita si obeza traieste in continuare si-i merge bine dar nimeni nu mai recunoaste in el fostul bonzai. (Scuze daca ma bag si eu in vorba la spartul targului dar situatia e de asa natura si nu am net in fiecare zi)

Adorabil. Mulţumesc pentru poveste, m-a făcut să zâmbesc. Delicioase comparaţii. : ))

Eu mai stiu o poveste, daca vrei sa zambesti. Este opusul povestii lui Radu_Radu.
Odata, cineva a avut un bonsai si nestiind sa "aiba grija de el" l-a udat si pe el ca si pe celelalte flori si bonsaiul crestea "cum il taia capul". Dupa vreo sase luni, era fix la fel. A procedat in continuare pe principiul mamicilor: "mananca tot din farfurie sa te faci mare". Si-i vorbea, si-i canta, asa cum se procedeaza cu bonsaii, de. Si simtea o compatibilitate chiar cu acel copacel. Cand il alinta, parca i se zbatea usor o frunza.
Dupa mai bine de 6 luni a hotarat sa-i schimbe pamantul. Abia atunci a vazut ca bonsaiul era de plastic iar sentimentele nu erau tocmai reciproce.
Aceasta este o poveste adevarata. Intamplator, s-a petrecut in America si, ca sa fiu corecta, nu era bonsai, era cactus. Tâlcul insa este acelasi.

Şi tot e mai bun un cactus de plastic, decât un bonsai chinuit, nu?

Eiii, ce intrebare terorista
Decat un cactus de plastic si un bonsai chinuit, mai bine un camp viu de levantica.
Am zis.

Am avut astăzi plăcerea să urmăresc un material cu Ada Milea.
http://www.youtube.com/watch?v=o4XJdQdiJPk
Posibil că l-ai văzut deja, dar l-am adus aici în special pentru fragmentul care începe de la minutul 32:14 (deşi nu este singurul care se leagă cumva prin ricoşeu de subiect şi pare savuros).
...
Un câmp viu de levănţică sună mult mai bine, ai dreptate.
Sau o pădure de copaci vii, de ce nu?