Te consideri un om... Fericit?
Opțional: motivul.
Ordonare:
După relevanţă
Fericireeeee, pe praful acesta din scumpa noastra bulibaseala, doar copii zburda-n veselie pe strada, dar parca si ei sunt grabiti spre nefericire vazundusi parinti abatuti, tristi si fara zambet.
Răspunde
În unele momente ale vieții da (fericirea e trecătoare), dar în general...hmm...greu. Totuși cred că mai mult "nu", decât "da", deși nu mă plâng.
http://www.youtube.com/watch?v=M4GqRz4tQMU
Pentru mine fericirea se traduce printr-un sentiment profund de,, implinire'', ce nu e efemer sau intermitent.
Fericirea autentică e o constantă, un rezultat al calculului PER ANSAMBLU, nu momentan. Momentane sunt emoțiile, care oscilează, evident, și care sunt in strictă corelație cu circumstanțele.
Fericirea mea e absolut dependentă de Dumnezeu.
Sunt perfect de acord cu Ema. Fericirea adevărată transcende circumstanțele, se află undeva DINCOLO DE...și cred ea că nu poate izvorî decât din relația cu Creatorul.
Dar hei, dacă cineva se consideră fericit, implinit și fără credință, să-i fie de bine. Și o spun din toată inima. Are tot dreptul și i-l respect, fără doar și poate.
Și cred că e grești să spui că te,, simți fericit''. In sensul că fericirea autentică e mai mult decât o stare euforică pe care o SIMȚI.
Fericit poți să FII, nu să te simți. Eventual te simți... bucuros.
True happiness is not felt, it IS. You ARE happy, you don't FEEl happy.
Tocmai pentru că fericirea, dacă e, e o constantă, un fond, pe care se perindă diferite emoții efemere.
But that's just my opinion.
Eu?
Mersi de-ntrebare.
Ar trebui să fiu, dar...nu sunt.
Sunt prea imatură spiritual pentru asta. Sper doar să nu stagnez.
Răspunde 
Da, sunt un om fericit pentru ca fericirea mea vine de sus, ea este independenta de circumstante si imprejurari.Chiar si in momentele grele de incercare am pace si bucurie in inima mea!,, Doua femei priveau prin a temnitei zabrele:Una zari noroi, cealalta cerul plin de stele.,, Fiecare dintre noi putem alege cum sa ne evaluam viata:putem vedea noroiul sau ne putem ridica privirea spre stele.
Oricine,prin insusi faptul de a se fi nascut, are dreptul la anumite feluri de fericire, iar daca e privat de ele, aproape inevitabil se va inrai si va deveni nesuferit. (B.Russell)
Daca este sa ne concentram atentia asupra fericirii definite semi-ambiguu de oameni de-a lungul timpului, n-am cum sa fiu napadit de o asemenea fericire.Din cauza drumului pe care a luat-o societatea de prin 1946 pana acum si pe care il va urma, spre distrugerea ultimelor farame de spirit omenesc (subliniez, omensc, si nu ipocrito-umanist) pur.N-am cum fi fericit intr-o omenire dominata covarsitor, in proportie de aproape 95% de fiinte bolnave acut, alienate, cu mintile facute o pasta murdara si amorfa.Nu pot fi fericit,din postura de martor la amalgamul asta de drama, tragedie si comedie absurda care este salutat cu ropote furtunoase de aplauze de aproape pretutindeni, dpdv social.
Si nici strict referitor la persoana mea, n-am cum fi fericit, pentru ca fericirea isi schimba mereu forma.E ca si cum ai fi un copil intr-o hala plina de dulciuri.Mereu apare ceva nou! Si n-are mă-ta (scuzati expresia, daca sunt bastard vulgar) suficient pe card, incat sa-ti cumpere nici macar un sfert din hala.N-ai cum fi pe deplin fericit, n-ai cum fi nici 25.00% fericit, pentru ca mereu, fericirea din prezent nu este egala cu fericirea de peste 5, 4 secunde sau cu fericirea de peste un an.De unde am putea deduce ca nu e asa o stare inaltatoare,incat sa fie demna de a fi scrisa cu majuscula.
Apropo, ti-am mai recomand In Cautarea Fericirii a lui Russell intr-o conversatie anterioara. Facand o analogie la intrebarea ta, chiar rezolva multe intrebari stresante cartea, daca iti pui mintea la contributie si coroborezi ce spune mosu' cu ceea ce se intampla in realitate, la vreo 80 de ani dupa ce a scris cartea.
Un alt apropo, n-am citit raspunsurile de la intrebare, da' daca vad un hedonist care se declara fericit...nevermind!
Sunt un om fericit!
pentru ca exist aici pe paman in aceasta perioada, pentru ca simt
Sunt sarac, orb si gol...da ma duc sa cumpar Fericirea, ca am auzit ca-i de vanzare; daca nu ma insel, EL o are
Da pentru ca am o familie frumoasa care ma ajuta,am ce manca,am ce bea,am prieteni, sunt sanatoasa, sunt iubita, pot sa merg, sa calatoresc si am amintiri ce sunt de neuitat.
Iubită să mai fii şi e perfect.
Norocoaso. 
Nu mai am timp de considerente...actualmente. Daca ma simt bine cu burta plina de bere, cuvintele nu pot descrie cat de putin imi pasa de cei carora le este scarba de alcool (inclusiv de parerea lor).
Pai : - am mancare
-am apa
- am familie
- am voi sa calatoresc
- sunt iubit
- am o casa si o "avere"
- am amintiri bune
-am amintiri rele, care ma motiveaza
- am un calculator cu care pot ajuta oameni
- sunt complet ( fizic, nu sunt handicapat, si si daca as fi s-ar fi putut si mai rau )
- am animale
-am parinti
-am prieteni
-am voie sa ating iarba si sa stiu ca o sa mai apuc inca vreo 70 de ani simtind iarba
-am sa simt cum o mica briza imi usuca transpiratia pe fata
-am sa vad cum ploua
Din toate astea rezulta ca sunt fericit
De ce să mă mint zicând că da? Fericirea nu există, sau dacă există e relativă. Fericirea e atunci când îmi împlinesc un scop (sau mai multe) după care râvnesc de mult timp să se împlinească. E doar o stare de moment. Atâta timp cât nu mă simt împlinită spiritual, nu sunt fericită. Mulţi afirmă că se simt fericiţi prin lucrurile simple, cum ar fi familia şi sănătatea. Nu credeţi că vă minţiţi? Mie asta-mi pare doar mulţumire şi nu fericire. Mulţumită sunt, dar niciodată destul. Fericită? E o întreagă filosofie.
Daca dai masca jos, o sa spui "nu"?
Din nefericire, greșești. Dacă aș vrea să fiu fericit, aș încerca să fiu fericit și foarte probabil aș reuși. Mai mult, sunt sigur că aș reuși să fiu fericit, tocmai fiindcă mintea umană e capabilă să-și sintetizeze singură fericirea.
Cred că buddhismul e singura religie de pe planetă care poate duce la fericire, spiritualitate și iluminare. Restul religiilor nu doar că nu duc la aceste lucruri, ci duc pe calea opusă. Fericirea credulității și a ignoranței e o fericire goală. Mult mai bogată e fericirea cunoașterii.
"The fact that a believer is happier than a skeptic is no more to the point than the fact that a drunken man is happier than a sober one. The happiness of credulity is a cheap and dangerous quality." - George Bernard Shaw
"I am the happiest man alive, I have that in me that can convert poverty to riches, adversity to prosperity and I am more invulnerable than Achilles, fortune hath not one place to hit me." - Sir Thomas Browne
Intreg raționamentul tău (impreună cu citatele aparținând sobrilor noștri atei) e construit pe premisa că credință = ignoranță.
Lucru cu care eu nu sunt de acord. Nu credința in Dumnezeul biblic. Isus a spus:
,, Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; Şi veţi cunoaşte Adevărul, iar adevărul vă va face liberi.''
și
,, Eu sunt Adevărul, calea și viața.''
Dumnezeu nu cere sinuciderea intelectuală pentru a crede in El. Doar El este autorul intelectului, ii cunoaște nevoile și mecanismele, El l-a conceput. Iar eu cred că ne-a oferit dovezi suficiente (chiar dacă unii ar argumenta că minime) care să ateste existența Lui.
Dar... ești liber să crezi ce vrei.
Argumentul tău e circular. D-zeu e adevărul fiindcă scrie în biblie că e adevărul. Nu e cu nimic diferit de vreun guru de pe la tv care zice că cunoaște adevărul. Dacă așa zice nu înseamnă în mod necesar că e corect. Dimpotrivă, aș prefera să zică să nu-l credem ci să gândim singuri, după cum a spus Buddha. Asta e onestitate intelectuală. Nu e mai bine să îndemni la rațiune și scepticism decât la credulitate?
"Do not believe in anything simply because you have heard it. Do not believe in anything simply because it is spoken and rumored by many. Do not believe in anything simply because it is found written in your religious books. Do not believe in anything merely on the authority of your teachers and elders. Do not believe in traditions because they have been handed down for many generations. But after observation and analysis, when you find that anything agrees with reason and is conducive to the good and benefit of one and all, then accept it and live up to it." - Buddha
De acord. Nu se poate dovedi că ceva anume e adevărat doar pentru că...așa scrie in cartea cutare.
Dar dacă Isus e Dumnezeu nu avea cum să spună să nu il credem, ci să gândim. E absurd. Acest raționament pornește de la prezumția că dacă gândești singur, ajungi la concluzia că Isus de fapt mințea. El E insuși Adevărul. Isus e Adevărul absolut. Nu avea cum să se pună pe sine la indoială și cu atât mai puțin să ii indemne pe alții să o facă.
Trebuie să ințelegi că El nu e deranjat de faptul că oamenii ii pun autenticitatea sau chiar existența la indoială. Pentru că...din nou, El este creatorul intelectului și ii cunoaște nevoile. Iar a te indoi de ceva, de orice, mai ales in faza incipientă a interacțiunii cu acel ceva, e firească și cât se poate de umană.
Iar personal, subscriu maximei,, Dubito ergo cogito, cogito ergo sum.'' Și eu m-am indoit inițial. Dar am ajuns să il cred. Pentru că mintea, tot ce sunt și spiritul meu imi spune că ce susține Isus despre sine insuși este Adevărat.
Poate tu ești incă in stadiul de indoială. Și poate vei rămâne acolo. Sau poate ai ajuns la concluzia antagonistă concluziei mele cu privire la Isus. Sau poate vei ajunge să crezi intr-o zi că tot ce a susținut Isus despre sine e adevărat.
Cine știe? Eu cel puțin asta sper.
Și apropo...sunt perfect de acord cu tot ce spune Buddha in pasajul citat de tine.
Da.
Fericirea pentru mine nu se transpune in materie. Am prieteni de care sunt mandra, ai mei sunt langa mine si ma sprijina in tot ceea ce fac sunt sanatosi si sunt sanatoasa
e de ajuns
E oare fericirea o stare permanenta sau doar noi ne-o inchipuim asa? Si daca undeva in gindirea noastra gresim? Citi dintre noi nu au zilnic momente foarte scurte de " fericire " care cad repede in uitare din cauza altor momente cotidiene? De exemplu, atunci cind intri intr-un magazin si vrei sa cumperi o sticla de lapte si tocmai atunci vinzatoarea pune pe raft sticlele de lapte proaspete iar tu o iei pe prima, sau atunci cind deschizi radioul si incepe melodia ta preferata; cind mergi sa iei metroul si el chiar atunci ajunge in statie, cind ajungi acasa obosit si ingindurat iar cind deschizi usa copilul tau sare in bratele tale bucuros, cind incalci o regula de circulatie si te opreste politaiul iar in loc sa te amendeze, doar iti atrage atentia. Aceste momente de scurta fericire ar trebui sa ne bine dispuna toata ziua, dar noi le uitam repede!
Sint fericit ca pot ajuta, ca traiesc si pot respira.In rest, viata este o lupta, careia nu ii pot ceda, nu am voie sa clachez.Numai bine.
Iar dacă viața e o luptă, dragă ivancea2, care e miza și pentru CE luptăm?
Desi nu apare inca aici,comentariul tau,l-am vazut si iti raspund, chiar daca va fi greu sa intelegi:asa cum am mai spus, am avut privilegiul sa vad cine sintem, de unde venim si unde vom merge! Greu de crezut, dar perfect adevarat. Miza este existenta noastra; acumulam informatii care ne vor ajuta mai "tirziu"! Mult mai tirziu.
"Iar dacă viața e o luptă, dragă ivancea2, care e miza și pentru CE luptăm? "
Pentru existenta,
Cojbuc-fragmente;
O lupta-i viata; deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor.
Comediant e cel ce plânge,
Si-i un neom, ca-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârsitul luptei,
Sa stai luptând, caci esti dator.
Traiesc acei ce vreau sa lupte;
Iar cei fricosi se plâng si mor.
De-i vezi murind, sa-i lasi sa moara,
Caci moartea e menirea lor.
Nu știu dacă sunt fericit, dar știu că nu sunt nefericit. Fericirea nu e o prioritate de-a mea.
Mie mi se pare ciudat să existe oameni fericiți într-o lume cu atâta suferință. Poate nu le pasă sau poate sunt fericiți în ignoranța lor.
Sau poate au gasit adevarata fericire, la care multi altii deja nici nu mai viseaza.
Și unde e marea ta contribuție pentru ameliorarea suferinței umanității dacă...suferi?
Iți ințeleg ideea, oricum. Intr-adevăr, e dificil pentru un ateu lucid și dureros-conștient de problemele și suferința din această lume să fie fericit. Uită-te la Cioran.
Dar nu imi spune că nu VREI să fii fericit. Imi pare sorry, dar imi vine cam greu a crede. Sună a... ipocrizie. Eventual că nu POȚI, din prea multă empatie, vezi Doamne.
Insă... după cum spune Ema, adevărata fericire e independentă de circumstanțe, ea izvorăște din relația cu Dumnezeu, care iți oferă un set cu totul nou de lentile prin care să privești lumea. Așa suferindă cum e. Depinde de perspectiva din care privești. TOTUL.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
