Te consideri un om... Fericit?
Opțional: motivul.

De ce să mă mint zicând că da? Fericirea nu există, sau dacă există e relativă. Fericirea e atunci când îmi împlinesc un scop (sau mai multe) după care râvnesc de mult timp să se împlinească. E doar o stare de moment. Atâta timp cât nu mă simt împlinită spiritual, nu sunt fericită. Mulţi afirmă că se simt fericiţi prin lucrurile simple, cum ar fi familia şi sănătatea. Nu credeţi că vă minţiţi? Mie asta-mi pare doar mulţumire şi nu fericire. Mulţumită sunt, dar niciodată destul. Fericită? E o întreagă filosofie.

Nu cred ca exista om pe acest pamant care sa nu isi doreasca fericirea!

Masca nu-mi altereaza da-ul.

Pentru mine fericirea se traduce printr-un sentiment profund de,, implinire'', ce nu e efemer sau intermitent.
Fericirea autentică e o constantă, un rezultat al calculului PER ANSAMBLU, nu momentan. Momentane sunt emoțiile, care oscilează, evident, și care sunt in strictă corelație cu circumstanțele.
Fericirea mea e absolut dependentă de Dumnezeu.
Sunt perfect de acord cu Ema. Fericirea adevărată transcende circumstanțele, se află undeva DINCOLO DE...și cred ea că nu poate izvorî decât din relația cu Creatorul.

Dar hei, dacă cineva se consideră fericit, implinit și fără credință, să-i fie de bine. Și o spun din toată inima. Are tot dreptul și i-l respect, fără doar și poate.

Și cred că e grești să spui că te,, simți fericit''. In sensul că fericirea autentică e mai mult decât o stare euforică pe care o SIMȚI.
Fericit poți să FII, nu să te simți. Eventual te simți... bucuros.
True happiness is not felt, it IS. You ARE happy, you don't FEEl happy.
Tocmai pentru că fericirea, dacă e, e o constantă, un fond, pe care se perindă diferite emoții efemere.
But that's just my opinion.

Eu?
Mersi de-ntrebare.
Ar trebui să fiu, dar...nu sunt.
Sunt prea imatură spiritual pentru asta. Sper doar să nu stagnez.

O, ce mă bucur.
Enjoy.

Fiintele umane cele mai fericite nu poseda mare lucru. Ele pur si simplu sunt asa. – Gitta Mallasz

Noi cautam cu totii fericirea, insa fara sa stim unde este, ca si acei betivi care isi cauta casa, stiind confuz ca au una pe undeva. – Voltaire

Componentele fundamentale ale fericirii sunt: sa faci ceva, sa iubesti pe cineva si sa speri la ceva. – Allan K. Chalmers

Cel mai bun mod de a te inveseli este sa incerci sa inveselesti pe altcineva. – Mark Twain

Fericirea nu e o destinatie. E un mod de a trai. – Burton Hills



Fii fericit pentru ca Dumnezeu ti-a dat ocazia sa traiesti si ti-a dat sanatatea necesara pentru a putea atinge FERICIREA cea mult asteptata de multi, dar putin cautata.

Cu toate ca am mult necazuri si greutati in viata si multe lipsuri.
Totusi am un acoperis, o masa si ceva pe ea. In rest ce mai conteaza.

Fi fericit cu ceea ce ai, maine ai putea pierde tot.


Eu personal sunt fericit cand vad un om razand si asta datoria mie, cu toate ca rasul meu nu este tocmai unu' natural, dar asta e alta poveste.

Pornind de la acoperisul si masa care o ai, poti crea un paradis, asta doar daca-ti doresti. Prin munca, daruire si credinta, porti obtine ce-ti doresti.


Ma consider un om FERICIT!
Dar o sa lupt ca sa NU ma mai consider ci sa chiar FIU! si nu doar FERICIT, ci CEL mai FERICIT!

Bafta in viata si sanatate!

Mie mi se pare ciudat să existe oameni fericiți într-o lume cu atâta suferință. Poate nu le pasă sau poate sunt fericiți în ignoranța lor.

Sau poate au gasit adevarata fericire, la care multi altii deja nici nu mai viseaza.

Și unde e marea ta contribuție pentru ameliorarea suferinței umanității dacă...suferi?
Iți ințeleg ideea, oricum. Intr-adevăr, e dificil pentru un ateu lucid și dureros-conștient de problemele și suferința din această lume să fie fericit. Uită-te la Cioran.
Dar nu imi spune că nu VREI să fii fericit. Imi pare sorry, dar imi vine cam greu a crede. Sună a... ipocrizie. Eventual că nu POȚI, din prea multă empatie, vezi Doamne.

Insă... după cum spune Ema, adevărata fericire e independentă de circumstanțe, ea izvorăște din relația cu Dumnezeu, care iți oferă un set cu totul nou de lentile prin care să privești lumea. Așa suferindă cum e. Depinde de perspectiva din care privești. TOTUL.

Ce tour de force de bravură, temeritate, ambiție și optimism!

Vă doresc toate cele bune, domnule drag.
Mulțumesc pentru urare.

Din nefericire, greșești. Dacă aș vrea să fiu fericit, aș încerca să fiu fericit și foarte probabil aș reuși. Mai mult, sunt sigur că aș reuși să fiu fericit, tocmai fiindcă mintea umană e capabilă să-și sintetizeze singură fericirea.

Cred că buddhismul e singura religie de pe planetă care poate duce la fericire, spiritualitate și iluminare. Restul religiilor nu doar că nu duc la aceste lucruri, ci duc pe calea opusă. Fericirea credulității și a ignoranței e o fericire goală. Mult mai bogată e fericirea cunoașterii.

"The fact that a believer is happier than a skeptic is no more to the point than the fact that a drunken man is happier than a sober one. The happiness of credulity is a cheap and dangerous quality." - George Bernard Shaw

"I am the happiest man alive, I have that in me that can convert poverty to riches, adversity to prosperity and I am more invulnerable than Achilles, fortune hath not one place to hit me." - Sir Thomas Browne

E oare fericirea o stare permanenta sau doar noi ne-o inchipuim asa? Si daca undeva in gindirea noastra gresim? Citi dintre noi nu au zilnic momente foarte scurte de " fericire " care cad repede in uitare din cauza altor momente cotidiene? De exemplu, atunci cind intri intr-un magazin si vrei sa cumperi o sticla de lapte si tocmai atunci vinzatoarea pune pe raft sticlele de lapte proaspete iar tu o iei pe prima, sau atunci cind deschizi radioul si incepe melodia ta preferata; cind mergi sa iei metroul si el chiar atunci ajunge in statie, cind ajungi acasa obosit si ingindurat iar cind deschizi usa copilul tau sare in bratele tale bucuros, cind incalci o regula de circulatie si te opreste politaiul iar in loc sa te amendeze, doar iti atrage atentia. Aceste momente de scurta fericire ar trebui sa ne bine dispuna toata ziua, dar noi le uitam repede!

Sincer, nu ştiu ce să zic. Sunt tot timpul la un pas de fericire. Când cred că sunt fericită mi se întâmplă ceva rău...
This is my life...

Intreg raționamentul tău (impreună cu citatele aparținând sobrilor noștri atei) e construit pe premisa că credință = ignoranță.

Lucru cu care eu nu sunt de acord. Nu credința in Dumnezeul biblic. Isus a spus:
,, Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; Şi veţi cunoaşte Adevărul, iar adevărul vă va face liberi.''
și
,, Eu sunt Adevărul, calea și viața.''

Dumnezeu nu cere sinuciderea intelectuală pentru a crede in El. Doar El este autorul intelectului, ii cunoaște nevoile și mecanismele, El l-a conceput. Iar eu cred că ne-a oferit dovezi suficiente (chiar dacă unii ar argumenta că minime) care să ateste existența Lui.

Dar... ești liber să crezi ce vrei.

Argumentul tău e circular. D-zeu e adevărul fiindcă scrie în biblie că e adevărul. Nu e cu nimic diferit de vreun guru de pe la tv care zice că cunoaște adevărul. Dacă așa zice nu înseamnă în mod necesar că e corect. Dimpotrivă, aș prefera să zică să nu-l credem ci să gândim singuri, după cum a spus Buddha. Asta e onestitate intelectuală. Nu e mai bine să îndemni la rațiune și scepticism decât la credulitate?

"Do not believe in anything simply because you have heard it. Do not believe in anything simply because it is spoken and rumored by many. Do not believe in anything simply because it is found written in your religious books. Do not believe in anything merely on the authority of your teachers and elders. Do not believe in traditions because they have been handed down for many generations. But after observation and analysis, when you find that anything agrees with reason and is conducive to the good and benefit of one and all, then accept it and live up to it." - Buddha

De acord. Nu se poate dovedi că ceva anume e adevărat doar pentru că...așa scrie in cartea cutare.
Dar dacă Isus e Dumnezeu nu avea cum să spună să nu il credem, ci să gândim. E absurd. Acest raționament pornește de la prezumția că dacă gândești singur, ajungi la concluzia că Isus de fapt mințea. El E insuși Adevărul. Isus e Adevărul absolut. Nu avea cum să se pună pe sine la indoială și cu atât mai puțin să ii indemne pe alții să o facă.
Trebuie să ințelegi că El nu e deranjat de faptul că oamenii ii pun autenticitatea sau chiar existența la indoială. Pentru că...din nou, El este creatorul intelectului și ii cunoaște nevoile. Iar a te indoi de ceva, de orice, mai ales in faza incipientă a interacțiunii cu acel ceva, e firească și cât se poate de umană.
Iar personal, subscriu maximei,, Dubito ergo cogito, cogito ergo sum.'' Și eu m-am indoit inițial. Dar am ajuns să il cred. Pentru că mintea, tot ce sunt și spiritul meu imi spune că ce susține Isus despre sine insuși este Adevărat.

Poate tu ești incă in stadiul de indoială. Și poate vei rămâne acolo. Sau poate ai ajuns la concluzia antagonistă concluziei mele cu privire la Isus. Sau poate vei ajunge să crezi intr-o zi că tot ce a susținut Isus despre sine e adevărat.
Cine știe? Eu cel puțin asta sper.

Și apropo...sunt perfect de acord cu tot ce spune Buddha in pasajul citat de tine.

Sint fericit ca pot ajuta, ca traiesc si pot respira.In rest, viata este o lupta, careia nu ii pot ceda, nu am voie sa clachez.Numai bine.

Iar dacă viața e o luptă, dragă ivancea2, care e miza și pentru CE luptăm?

Am dreptul sa fiu fericit, si sunt fericit.

Desi nu apare inca aici,comentariul tau,l-am vazut si iti raspund, chiar daca va fi greu sa intelegi:asa cum am mai spus, am avut privilegiul sa vad cine sintem, de unde venim si unde vom merge! Greu de crezut, dar perfect adevarat. Miza este existenta noastra; acumulam informatii care ne vor ajuta mai "tirziu"! Mult mai tirziu.

Extrem de fericit.
Moivul? N-am motive să fiu trist.

Nu mai am timp de considerente...actualmente. Daca ma simt bine cu burta plina de bere, cuvintele nu pot descrie cat de putin imi pasa de cei carora le este scarba de alcool (inclusiv de parerea lor).

Mai e o fericire pe care ai uitat sa o mentionezi, prea fericita EmaS-Pc, lungimea de fericire a una bucata EmaS este, de 1 parsec (Pc)= 3, 26163626 ani-lumină.

"Iar dacă viața e o luptă, dragă ivancea2, care e miza și pentru CE luptăm? "
Pentru existenta,
Cojbuc-fragmente;
O lupta-i viata; deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor.

Comediant e cel ce plânge,
Si-i un neom, ca-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârsitul luptei,
Sa stai luptând, caci esti dator.
Traiesc acei ce vreau sa lupte;
Iar cei fricosi se plâng si mor.
De-i vezi murind, sa-i lasi sa moara,
Caci moartea e menirea lor.

Da! Pur si simplu sunt fericit.

Oricine,prin insusi faptul de a se fi nascut, are dreptul la anumite feluri de fericire, iar daca e privat de ele, aproape inevitabil se va inrai si va deveni nesuferit. (B.Russell)

Daca este sa ne concentram atentia asupra fericirii definite semi-ambiguu de oameni de-a lungul timpului, n-am cum sa fiu napadit de o asemenea fericire.Din cauza drumului pe care a luat-o societatea de prin 1946 pana acum si pe care il va urma, spre distrugerea ultimelor farame de spirit omenesc (subliniez, omensc, si nu ipocrito-umanist) pur.N-am cum fi fericit intr-o omenire dominata covarsitor, in proportie de aproape 95% de fiinte bolnave acut, alienate, cu mintile facute o pasta murdara si amorfa.Nu pot fi fericit,din postura de martor la amalgamul asta de drama, tragedie si comedie absurda care este salutat cu ropote furtunoase de aplauze de aproape pretutindeni, dpdv social.

Si nici strict referitor la persoana mea, n-am cum fi fericit, pentru ca fericirea isi schimba mereu forma.E ca si cum ai fi un copil intr-o hala plina de dulciuri.Mereu apare ceva nou! Si n-are mă-ta (scuzati expresia, daca sunt bastard vulgar) suficient pe card, incat sa-ti cumpere nici macar un sfert din hala.N-ai cum fi pe deplin fericit, n-ai cum fi nici 25.00% fericit, pentru ca mereu, fericirea din prezent nu este egala cu fericirea de peste 5, 4 secunde sau cu fericirea de peste un an.De unde am putea deduce ca nu e asa o stare inaltatoare,incat sa fie demna de a fi scrisa cu majuscula.

Apropo, ti-am mai recomand In Cautarea Fericirii a lui Russell intr-o conversatie anterioara. Facand o analogie la intrebarea ta, chiar rezolva multe intrebari stresante cartea, daca iti pui mintea la contributie si coroborezi ce spune mosu' cu ceea ce se intampla in realitate, la vreo 80 de ani dupa ce a scris cartea.

Un alt apropo, n-am citit raspunsurile de la intrebare, da' daca vad un hedonist care se declara fericit...nevermind!

Te imbrăţişez. Poate-mi dai şi mie din fericirea ta,, pură şi simplă''.
Enjoy.

Da

Nu.......viata asta a inceput sa o ia razna rau de tot in fiecare zi alte probleme, certuri, discutii nu neaparat in familie, in fiecare zi se iveste cate o problema.

Imi pare rău să aud asta, dragul meu...
Sper că totul va fi mai bine.
Incearcă să fii brav şi optimist!