"The problem with the world is that the intelligent people are full of doubts, while the stupid ones are full of confidence." ("Problema cu lumea este că oamenii inteligenţi sunt plini de îndoieli, în timp ce cei proşti sunt plini de certitudine/siguranţă.") - Charles Bukowski
Sunteţi de acord? Cum comentaţi?
Ordonare:
După relevanţă
Doar partial, este valabil in unele cazuri si de la om la om. Indoielile il cumintesc pe om, ii inchide gura, insa revolutionarile(de orice fel) aveau nevoie de certitudine, iar ele, in majoritate, nu au fost gandite de minti slabute.
Diferenta dintre persoanele inteligente si cele proaste este in calitatea si cantitatea de aspecte de care se tine cont in analiza unei probleme. Rationamentul persoanelor slabute este compus mai mult din adevaruri adoptate, ele nu prea pot deduce singure corect nici macar ce este foarte evident, in schimb, persoanele inteligente pot deduce singure unele chestii, asfel au posibilitatea de a analiza ceea ce au invatat. Ele aduna aspecte in plus si mai de calitate(experimentat/inteles) fata de cele slabute(adoptat). Doar intelegand bine realitatea se poate confirma sau infirma un adevar stabilit de societate. Numai cand se poate intra in miezul problemei se poate obtine un rezultat bun, el e dependent de cantitatea si calitatea de aspecte. Cei slabuti sunt superficiali si demodati.
Răspunde
Asta, conform principiului: nu te pune cu prostul, ca te coboara la nivelul lui si, apoi, te bate cu experienta.
Când dau peste cineva prea fudul, de regulă descopăr că nu e doar atât. Cam vin la pachet.
Răspunde 
Cred in Dumnezeu pentru ca nu imi explic aparitia vietii sau inceputul procesului creatiei fara El. Sunt eu sigur ca exista? - sufletul imi spune ca da, mintea nu este sigura. La fel si cu teoria Big Bang a creatiei. Inainte eram toti siguri ca Pamantul este plat si ca Universul reprezinta doar Sistemul nostru solar. Daca nu existau visatori si sceptici probabil credeam acest lucru si astazi. Asadar, tot ceea ce stim astazi despre Univers probabil peste 2-300 de ani nu va reprezenta nimic mai mult decat un,, abecedar'' pentru copiii de 5-6 ani.
Tocmai ce am descoperit fizica cuantica si am observat ca acolo legile fizice pe care le cunoastem nu isi mai au sensul. Trebuiesc ele rescrise? S-a inselat Einstein, s-a inselat Newton? Poate sa fie depasita viteza luminii? Exista unul sau mai multe Universuri paralele? Ce este dincolo de Univers/uri?
Stim PROCESUL prin care se nasc copiii dar nu putem explica CUM se intampla acest lucru. Si nu, nu incerc sa fac referire la Dumnezeu aici... tot ceea ce vreau sa spun este sa nu fiti siguri de nimic si sa continuati sa visati, pentru ca visele se indeplinesc!
"Cred in Dumnezeu pentru ca nu imi explic aparitia vietii sau inceputul procesului creatiei fara El. Sunt eu sigur ca exista? - sufletul imi spune ca da, mintea nu este sigura." Care suflet frate, crezi de frica. PUNCT.
Se poate sa ma si insel, dar am tras concluzia ca toti cei care cred in God au frica in ei insamantata de mici copii, odata cu invatarea limbajului si celelalte deprinderi, copiii sunt indoctrinati si cu credinta in God dar si teama de el dar si cu moroi, ele, draci, laci asa incat toate bazaconiile astea ti le insusesti ca adevarate si temute din lipsa rationalului la acea varsta. Cand se maresc si invata logica, rationalul se dezvolta, si libertatea de gandire ii apartine foarte putini se rup de aceasta indoctrinare pentru ca frica ramane, fiindca e o stare naturala a omului, iar indoctrinarea a fost nu numai pe principiul ca Dumnezeu e iubitor, e si razbunator daca nu crezi, vei arde vesnic in iad. Eeee, aici e hiba, o vorba spune ca la baliga moale putina apa ii mai trebuie", pai la frica care o are individul in el din vrej, sa-l arda pe veci focul ii mai trebuie? Dar daca mai punem la socoteala ca fiind credincios nevoie mare mai beneficiaza si de un bonus pe veci in rai, la frecat menta si multe gagici, apăi, nu-l mai rasucesti in veci.
Te cam inseli. omul are libertatea sa aleaga daca crede sau nu, mai ales atunci cand este deja mare si constientizeaza ce se intampla in jurul lui. si o sa gasesti, chiar si aici pe TPU, oameni credinciosi cu adevarat, nu fricosi, care nu neaparat duc o viata mai urata decat a ta ( probabil iti imaginezi ca a fi credincios inseamna sa stai mai mult prin biserica decat afara, sa iti interzici anumite lucruri, si sa nu traiesti la maxim viata )
nu-i asa. nu te pune nimeni sa crezi ca o sa arzi in cazan daca te speli pe cap duminica, sau daca nu inlocuiesti untul cu margarina in zilele de post.
credinta e altceva. si eu chiar respect oamenii care cred cu adevarat, pentru ca ceea ce cred ei se reflecta in felul in care se comporta. sunt oameni care merita admirati.
Asa e. Oamenii ignoranti tot timpul se cred cei mai destepti, pentru ca pur si simplu sunt prea prosti ca sa-si dea seama ca sunt prosti. Pe cand persoanele inteligente isi cunosc limitele mai bine, isi dau seama ca sunt multe lucruri pe care nu le cunosc, sau ca s-ar putea insela in anumite privinte.
Întotdeauna am fost etichetat drept Toma necredinciosul și chiar încrederea în mine îmi lipsește uneori căci știu că mintea îţi poate "juca feste" 
Și în concluzie : aş putea să nu fiu de acord cu el?!
Se traduce( in viziunea mea ):Crede si nu cerceta. --Dogma bisericii crestine.
Da, sunt perfect de acord.
Inteligenta cauta cunoastere, cunoasterea cauta supozitii. Daca inteligentii ar fi plini de certitudine asta ar insemna ca ar cunoaste totul. Ar fi ceva.
...sau poate ar însemna că nu sunt pe atât de inteligenţi pe cât se cred.
Un om inteligent stie sa isi dezvolte increderea in sine.Nu se plange ca are indoieli ci cauta raspunsuri pentru a scapa de ele.
A-ți pune întrebări e un semn de inteligență.
Sunt două moduri de a trăi. Ori alegi calea inteligentă, îți pui întrebări, alegi placa intelectuală, ești îngândurat și filosofic, cauți mereu rezolvări și aspiri a avea cât mai multă cunoaștere (Dumnezău, ești pe aici? Poți să dai tu detalii?) sau înghiți tot ce ți se dă de mâncare, fiind păpușa oricui ca și când ți-ai vândut sufletul. Religie, religie, ce paradox...
De fapt ți se dau fecale dar ești prea ignorant să simți gustul, ai fost obișnuit de mic așa (e foarte importantă și indoctrinarea, dar nu întotdeuna) și ajungi să crezi că-i bine. Nu ești atât de dezvoltat emoțional cât să înțelegi ce oameni îți vor binele, ce cale ai de urmat.
Dacă ești inteligent, mereu găsești lucruri noi la tine, mai bune sau mai puțin bune și devii îngândurat. Îți dai seama de cum e lumea, te maturizezi.
Oare e bine sau nu e bine? Mă ajută? E adevărat? S-ar putea ca nu cumva să... dar mai ales pe ultima aș pune accent.
Nu vreau să credeți că spun că a fi sigur pe tine e un lucru rău, cred tocmai contrariul, dar încerc să privesc lucrurile cu o doză de realism, atât cât mă duce inteligența, să nu rămân o proastă, că tot întrebai...
Nu pot intelege de ce erai, acum nu mult timp, atat de ingrijorata de modul cum te privesc cei din exterior
.Din ce am inteles, suferi de anxietate. de tulburarea obsesiv-compulsiva parca nu? Scuza-ma ca m-am gasit sa-ti scriu tocmai aici (Si lui NOname ii cer scuze, caci stiu ca sunt off topic in mom. de fata), sper ca nu te deranjeaza ca-ti spun dar asta-i o nimica (si asta ti-o spune o pers. ce trece prin niste probleme, de tip psihice ma refer, asemanatoare cu cele prin care treci tu) pe langa ce trebuie altii sa suporte.Nu trebuie sa fiu psiholog neaparat sa-mi pot da seama ca esti o fata desteapta, stiu ca acesta nu este nimic mai mult decat un mediu online dar din rasp. pe care le acorzi nu prea tinzi sa dai dovada de superficialitate si incultura.Am obs. o chestie la tine, in general esti mult prea critica si negativista cu tine insati. Poate nu sunt in masura sa-ti dau un sfat (nu-ti cunosc varsta ori experienta de viata) eu fiind doar un pusti inca dar lasa-ma sa-ti spun doar atat: meriti mai mult de atat 
, fa ceva in privinta asta neaparat! Nu-ti lasa teama sa-ti ingradeasca potentialul.
Am un milion de indoieli ca sa aprob un citat atat de cert.Pana la urma viziunea lui s-a transformat in certitudine de si-a intins-o pe foaie, o fi vrut autorul sa ne zica ceva despre el? hmm...
Nu stiu unde sa-l incadrez ca sa nu stea inghesuit, dar prostia si inteligenta sunt adesea iesite din aceeasi mama.
Mie imi place sa rasucesc citatul asta cu: "Inteleptul nu spune ce stie, iar prostul nu stie ce spune". Deci trebuie sa avem grija ce vorbim aici pe TPU ca sa nu fim etichetati. Sau probabil mergem pe logica Fuzzy: fiecare are un grad de inteligenta/prostie(ex. 20% prost, 80% inteligent).
Da si nu,poate pentru unii e mai usor sa traiasca in prostie si sa creada ca sunt destepti,de acolo si tupeul de care dau dovada,bine, asta e de fapt vina societatii in care au crescut si care promoveaza astfel de comportamente in loc sa le pedepseasca, iar despre cei care chiar sunt destepti, nu stiu daca chiar toti sunt plini de indoieli, sa speram ca mai multi vor lua atitudine si for incearca sa intoarca lucrurile pe planeta asta pana n o sa fie prea tarziu...
Sunt foarte de acord. Un 'prost' nu gandeste niciodata un lucru atat de complex pe cat o face un inteligent, el are tendinta sa vada doar partea buna a lucrurilor pentru ca ii e mai la indemana. Inteligentul, pe de alta parte, (pe langa ca`si framanta sufletul cu mii de intrebari la care oricum, deja are prea multe variante de raspuns ca sa aleaga unul, paradox here) ia in calcul mai multe posibilitati in cazul in care e pus sa aleaga, mult mai multe, fie ele bune/rele, ca mai apoi sa se lase pagubas, cel mai probabil. Si uite cum se pierd oportunitatile bune, da` rare. Cine are mai mult de castigat aici? Prostul, desigur, daca are si`un dram de noroc.
Oamenii ii categorisesc pe ceilalti, in general, cam in 3 regnuri : inteligenti, prosti si aia de care inca nu`s siguri (aici intra si cei care ii gadila la sentiment si ii indeamna la o parere subiectiva). Asa ca prostii, de obicei sunt tratati diferit; cu mai multa indulgenta sau din contra, cu bataie de batjocura daca individul se plictiseste. Depinde de la caz la caz (de prostie) cat il influenteaza ce zic cei din jur si cat nu. Adica, ori esti prost de puti si esti dotat c`o naivitate de`aia cu carul de ti se cam rupe si ramai impasibil la parerile pe care ti le scuipa`n fata lumea, ori esti semi-prost (asta e cea mai periculoasa) si te duce mintea sa vezi/simti, iar mai apoi esti nevoit sa suporti noroiul aruncat de ceilalti in tine.
Un film pe tema asta, cam excelent el, e Forrest Gump. Si da, aia mai putin destepti au mai multe sanse sa guste fericirea adevarata. Dar prea putini au norocul asta.
Nu cred ca mai era nevoie si sa traduci, esti amuzanta ori asta ori ai vrut sa te asiguri ca inteleg si copiii.
Ce sa comentez, randuri de aur?
Eu consider ca in asta consta adevarata inteligenta, in siguranta unei gandiri precaute (gen care analizeaza si de 3-4 ori inainte de a-si da cu parerea intr-o anumita situatie/problema), si mai ales in caracterul unei pers. de a putea fii, in general, sceptica.
Siguranta este pentru oamenii creduli si, adeseori, naivi.N-ai cum sa fii sigur pe tine avand in vedere ca tu nu cunosti realitatea obiectiva si posibil nici nu vei ajunge s-o cunosti vreodata.
Da, pentru ca cei inteligenti vor sa fie perfecti, cei inteligenti cauta adevarul, sunt plini de indoieli deoarece nu totul e sigur, pe langa prosti, da are dreptate, dar lor nu le iese ''rezultatul'', punctul forte, ei au o informati si gata, asta e logica, dar cei inteligenti sunt plin de nesiguranta, ei cauta adevarul nu ca prostii care nu stiu sa faca o ecuatie.
Cred ca autorul a scris asta intr-un moment de repulsie fata de societatea submediocra care i-l incojura! In mare parte sunt de acord.
Oamenii sunt atat de diferiti incat devine incredibil de greu sa fie categorisiti.
Cunoastem cu totii modelul intelectualului plin de indoieli, ingandurat, stresat, scarbit de societate, insa am intalnit si persoane foarte inteligente cu o gandire non-conformista, cu o viata aparent haotica, spontani si foarte hotarati in momentul luarii unei decizii (uneori lasandu-ti impresia chiar ca se pripesc).
De asemeni am vazut destui idioti care fac pe ganditorii si filosofii, iar cand incerci sa legi mai mult de 3 fraze cu respectivul incepi in mod progresiv sa fii dezamagit!
Eu sunt adeptul idei ca majoritatea prostilor sunt fericiti, pe cand cei inteligenti fie introverti fie nu de cele mai multe ori se simt mizerabil!
Tocmai pentru ca oamenii inteligenti SUNT CU ADEVARAT inteligenti sunt plinii de dubii, incertitudini, nesiguranta. Vrem ca totul sa iasa perfect, sa nu gresim nimic, de-aia analizam de 4-5 ori o situatie inainte de a o rezolva.
In schimb, cei prosti sunt stupid de siguri pe ei, unde intervine si "karma", ca sa zic asa.Cand esti prea sigur pe tine, mai primesti cate-o palma de la viata, sa-ti dai seama ca nu totul e asa cum iti inchipui tu.
E adevărat, dar la orice afirmație există și o negație. Ca și la orice regulă, o excepție. Lumea asta e așa de diferită încât nu mai știi ce să crezi.
Pe cand adevarul era pe hartie si nu in gura tuturor oligofrenilor.
'Nuff said.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
