Tupeul sau lipsa lui nu te priveaza de penibil. Undeva in adancuri tot simti penibilul, atat ca prin tupeu vrei sa-l musamalizezi. E ca si cum ai refuza sa cureti mizeria din camera si o ascunzi sub pres.
Te vezi deştept şi dacă eşti modest, să te consideri chiar neştiutor n-ar avea niciun sens. Doar că te mai gândeşti la toate chestiile pe care nu le ştii şi îţi spui că până la urmă ce ştii tu e doar o mică parte din ce ştiu alţii (oamenii de ştiinţă poate) şi o părticică extrem de mică din totalul informaţiilor (totuşi, să le ştii pe toate nu poţi)
Cum sa ma simt prost cand ma imbat?
Atunci gasesc cele mai bune raspunsuri, pfoai, sunt un mic Enstein.
Penibilitate...neah, o simt nitel a doua zi daca se gaseste cate un amic sa-mi povesteasca ce-am facut.
Eu n-am spus că ar avea vreo legătură. N-am spus că dacă eşti modest eşti şi inteligent sau ceva aşa. Are legătură doar prin felul în care te percepţi pe tine însuţi.
Iar chestia cu nu poţi fi complet modest...nu prea sunt de acord. Nu poţi fi 100% modest. Poţi să fi modest aşa în general, să nu fi tot cu nasul pe sus, dar dacă nu-ţi asumi niciun merit niciodată, cam baţi pasul pe loc. Zic eu...