Toti prostii, cand se imbata, incep sa-si adreseze intrebari existentialiste, gen eu. Oare prostul se simte vreodata prost? Si nu ma refer la faptul ca-si simte prostia, ci la faptul ca la o adica se simte penibil. Gen, mint si cineva imi spune ca-s mincinos, iar eu, ar trebui sa ma simt prost.

Mda, în fine. Fiecare cu părerea lui. Eu pur şi simplu nu cred că eşti 100% într-un anumit fel. Nu doar modest, şi alte chestii...

Procentajul maxim in privinta unei trasaturi iti aduce acea trasatura. Nu-s modest, sunt aproape modest. Cam asa suna...aiurea.

Eşti modest, dar ai şi momente când îţi asumi merite, de nevoie.
Uite ca să-ţi dau un exemplu, prin altă trăsătură şi anume timiditatea. Eu, de exemplu, sunt mai timidă de fel, dar uneori trebuie să las asta la o parte şi să fiu puţin mai dezgheţată şi vorbereaţă, când o cere situaţia. Dar în procent de 90% să zic, sunt timidă. Dar când trebuie, să las puţin asta la o parte, o fac.

Nu esti timida! Cand esti bolnav, lasi boala la o parte si te vindeci?

Ce legătură are boala cu ce-am zis eu. Şi ba sunt timidă în general, dar dacă m-ai urmări atunci când sunt cu familia, nu ai spune deloc că sunt. Atunci îmi merge gura de numa... Dar în rest, cu străinii, colegii şi chiar cu amici mai puţini apropriaţi sunt...

Ce lagatura are timiditatea cu modestia (asta-i exemplul tau anterior)? Ma intrebi acum, ce lagatura are boala cu ce ai zis tu? Exact aceeasi legatura cu timiditatea exemplificata de tine. Ma repet inca o data (si ultima), nu esti timida si nici modesta. Aici nu e loc de "sunt putin timida/modesta". Ori esti, ori nu esti, independent de persoanele in compania carora te afli. Sunt timid cu cei ce nu-i cunosc, dar cu familia nu mai sunt. Ei bine, nu am auzit de timiditate in familie. In societate, nu esti timida, ci retinuta, nu esti in largul tau si ai unele abtineri. Nu confunda timiditatea cu retinerea. Un timid se urca pe scena si tremura tot pana scoate 2 cuvinte. Un retinut, gen tu, se urca pe scena si asculta freamatul publicului, fara sa comenteze ceva.

Mda, văd că mă cunoşti mai bine decât mă cunosc eu -_-
În fine, nu mai lungim discuţia

Te cunosc mai bine decat te cunosc parintii. Asta-i o veste, asa, ca de 2 mai.

Nici nu ştii cum mă cheamă dar nu afirmi că mă cunoşti mai bine decât părinţii. Asta deja e prostie. Nu mai crede că le ştii pe toate când nu e aşa. Este şi o zicală: "Mai multe ştie cel care ştie că nu ştie nimic" (scuze dacă n-am tradus chiar exact)

Eu de zicale-s satul. Da, e prostie, dar culmea, esti inca aici, alaturi de prostie. Tu stii mai multe intr-adevar, stii cum te cheama.