Va traiti viata in mod constient? Puteti da exemple care sa vina in sprijinul raspunsului dvs?

Question

JeSa · Accepted Answer

Ciao Zbenguici,
Caracteristicile psihologice nu ma lasa, ele actioneaza impreuna intr-un sistem si sunt constiente una de cealalta. Prin urmare, identitatea personala de-a lungul timpului depinde de aceste conexiuni intre caracteristicile psihologice din diferitele stadii ale unei persoane.
De exemplu, Locke sustine ca ''memoria'' este singura conexiune psihologica intre diferitele etape prin care trece o persoana; printr-o etapa se intelege acea portiune de timp determinat prin care trece persoana. O persoana din prezent este aceeasi persoana cu cea dintr-o etapa anterioara (persoana dintr-un moment anterior) daca ea isi poate aminti ''din interior'', experientele si actiunile persoanei din etapa anterioara. Ca atare, o persoana isi poate aminti in aceasta maniera a persoanei intai numai propriile sale experiente.
Daca imi pot aminti ''din interior'' ca am completat formularele pentru inscrierea la colegiu, atunci eu sunt acea persoana care a completat formularele. Nu este necesar sa-mi amintesc in mod efectiv experientele anterioare. 
Pentru ca, de regula, ne amintim in mod efectiv foarte putin din experientele noastre trecute. Tot ce este necesar este sa fim capabili sa ni le reamintim.
Daca acum sunt in stare sa-mi amintesc ce experiente am avut in urma cu cinci ani - si in urma cu cinci ani eram in stare sa-mi amintesc ce experiente avusesem cu alti cinci ani in urma, inseamna ca - exista un lant foarte lung de amintiri care face legatura intre prezent si experientele mele din urma cu zece ani. 
Astfel de lanturi foarte lungi (comexiuni indirecte) se pot stabili si in cazul altor conexiuni spirituale, cum ar fi legatura dintre intentii si actiuni sau memoria.
Un alt exemplu, in viata cotidiana, de pilda, operam cu o conceptie referitoare la ceea ce este ''real''. Ne dam seama ca ce ne apare si percepem in vise (si nu numai!) nu este real.
Realitatea este dinstincta de simpla aparenta, de imaginar si de fictiv. Iluziile perceptive - cum ar fi panza de apa ce apare ca se afla pe drum in fata noastra sau betele care par in apa indoite - sunt aparente diferite de realitate. 
Altceva, in halucinatii sau in vise, putem retrai episoade intregi care nu corespund cu realitatea. Acest lucru devine evident din aceea ca, daca ne trezim dintr-un vis in care eram ''strapunsi'' intr-o lupta cu sabiile, n-o sa observam nici o rana si nici o sabie.
Operele literare, cum ar fi filmele si cartile, nu urmaresc sa ne restituie o imagine adecvata asupra realitatii. Citindu-le sau rasfoindu-le ma bucur vremelnic de episoadele ''inchipuite'', dar stiu ca acestea nu au avut loc in realitate.
Asadar, noi actionam in cadrul realitatii. In actiune noi influentam lucrurile, asa cum, de fapt, si ele ne influenteaza, indiferent daca conceptia noastra referitoare la ceea ce se intampla este adevarata sau nu. 
Spre exemplu, cineva care isi imagineaza ca poate zbura poate avea (in mod iluzoriu) o atare experienta a zborului daca se arunca pe fereastra, dar va esua si se va lovi de pamant si probabil va fi ranit. Deci, exista diferite cai prin care constientizam existenta. De astfel, exemple tot sunt/avem.
Hmmm..., aparte de asta, mai pot spune ca, cunoasterea este relativa in functie de conceptiile despre lume sau de structurile constiintei si ale limbajului.
Numai bine.

Hombre · Answer

Mai @Zbeng alta intrebare nu ai si tu!? Cine mai poate demonstra daca traim constient sau aiurea. Da-mi un punct al constientului sa ma pot agata. @Androgin nici macar fratele @harciog nu ma lamureste in dilema asta, chiar daca imi va spune ca-mi lipseste o doaga.

Vizitiul · Answer

N-am vrut si nici nu vreau sa simplific succintul. Succintul fiind viata, in cazul de fata...Nu cred ca va intelege cineva ce am zis, nici macar eu nu am inteles, dar imediat apare Harciog, care-mi va spune ca androginii sunt de pe alta planeta (si n-am fost deloc ironic) si ma va scoate din necunoastere.

Alphawolf · Answer

Eu consider ca tot ce fac pentru idealurile mele si are un scop creativ si constructiv, cu rezultate importante corespunzator necesitatilor mele sociale, este in mod constient. Consider ca orice actiune dorita de mine, care are afect asupra mea si care lasa urme(ma afecteaza sentimental si nu numai...), este in mod constient.
Sunt inconstient cand imi pierd prea mult timp pe net, sunt inconstient cand nu fac ceva la timpul potrivit, sunt inconstient cand fac ceva distructiv, sunt inconstient cand spun ceva fara sa gandesc(aberant), sunt inconstient cand nu sunt constient.

Razvan · Answer

Nu, dar macar ma straduiesc. Uneori ma sperii cat sange rece am la anumite chestii si la un singur cuvant, la un singur nume, la o singura persoana ma simt total distrusa.Habar nu am de ce ma simt ca o frunza in vant cand aud acel nume.Incerc sa traiesc constient.Incerc sa ii protejez pe altii.Incerc sa invat de la ei. Uneori mi-as dori sa dau frau liber sentimentelor dar mie nu mi-a zis nimeni cum se face asta. Mi s-a zis ca oamenii care spun ce simt sunt slabi.Si iata-ma un produs homemade al realismului

carminaburana43 · Answer

Eu dau tot ce pot de la mine in rest combinatiile de evenimente ce ma asteapta nu pot fii calculate intotdeauna.Pe mine ma pot controla dar pe restul lumii nu asa ca incerc sa ma adaptez conditiilor in mod cit mai favorabil. E o alta intrebare de am reusit intotdeauna dar daca inca sunt intreaga la minte si sanatoasa inseamna ca da.

kittyalexandra · Answer

Uneori da, alteori nu. Sunt anumite situaţii în care - să zicem - în cazul în care trebuie să răspund la o întrebare pusă de cineva mă gândesc la urmările pe care le-ar putea avea răspunsul meu sau ce ar fi mai bine să răspund.
Mai nou când vine vorba de a face un pas în vreo direcţie mă gândesc la ce urmări va avea acest lucru, în ce măsură mă va influenţa pe mine, pe cei apropiaţi.
Dar trebuie să recunosc că nu fac asta tot timpul. Uneori mă bazez pe instinct şi fac lucruri fără să le gândesc prea mult.
Mi-ai adus aminte de ultima carte pe care am citit-o (Drumul către tine însuţi - Scott Peck) în care vorbea şi de asta. Mi-a plăcut un exemplu. Vorbea de 2 coloneli care trebuiau să îşi trimită soldaţii în război. Şi vorbea de decizia fiecăruia. Unul dintre ei vedea soldaţii ca pe o piesă de şah care o poate muta de colo-colo, iar celălalt se gândea la fiecare soldat, familia lui, prieteni etc. Oare pentru cine a fost mai uşoară alegerea?!
Mi-a plăcut mult cartea. Începe cu un adevăr dureros şi anume că "viaţa e grea". E un îndemn spre evoluţie spirituală, cu exemple cu ce trebuie făcut şi cât de greu e.
Mi-a plăcut un fragment în care scria "dacă scopul tău este să eviţi durerea şi să scapi de suferinţă, nu te-aş sfătui să cauţi niveluri mai înalte de conştiinţă sau evoluţie spirituală. Pentru că, mai întâi, nu le poţi dobândi fără să suferi şi în al doilea rând, dacă le vei atinge, e foarte probabil că vei fi chemat să slujeşti în feluri mult mai dureroase sau solicitante decât îţi poţi imagina acum." Are legătură şi cu exemplu de mai sus cu colonelii. Cu cât ştii mai puţine cu atât e mai simplu şi mai puţin dureros. Dar dacă trăieşti conştient realizezi toate implicaţiile pe care le au acţiunile tale asupra ta şi a celor din jur. Şi uneori ştii că trebuie să alegi un anumit lucru şi realizezi că dacă faci acel lucru va afecta o anumită persoană, dar trebuie să o faci... şi e greu. Dar... nu poţi fi pe placul tuturor, nu?