"Vom muri, iar asta ne face norocosi. Majoritatea oamenilor nu vor muri niciodata pentru ca nu se vor naste niciodata." - Richard Dawkins.

Oare suntem capabili sa realizam cat de norocosi suntem si cat de mici sanse erau sa fim noi aici? Probabil daca am putea face asta am vedea viata cu totul alti ochi, si am sti aprecia orice lucru banal de o mie de ori mai mult.

https://www.youtube.com/watch?v=IOXMjCnKwb4

Da, din pacate trebuie sa-ti dau dreptate aici. Majoritatea oamenilor de pe pamant sunt mult prea prinsi in lucrurile mici facute mari de societate. Lucruri mici fara de care nu ar putea supravietui de pe o zi pe alta, si de asta ei nu-si dau seama ca sunt mici. Societatea ii "pacaleste" ca sunt mari. Iar lucrurile care chiar ar trebui sa fie mari sunt reduse de societate la niste nimicuri.

Si eu cred ca ar trebui sa ne simtim norocosi pana la urma. Cred ca avem o existenta destul de buna, fata de ce aveau stramosii nostri. Ei aveau vieti scurte si grele. Noi avem posibilitatea de a avea vieti mai lungi si mai bune, si cred ca asta e un lucru pozitiv. Cred ca o astfel de existenta e preferabila nimicului, chiar daca probabil nu are vreun scop bine definit. Sau poate ca asta e scopul, bunastarea fiecarui individ si a speciei.

In alt unviers orice ar fi posibil, dar in acest univers cred ca e aproape sigur ca nu am putea vreodata gasi un loc mai bun decat avem aici pe Pamant. Asta nu inseamna ca nu sunt multe alte planete ca Terra, dar oricat de asemanatoare ar fi, tot n-ar fi ca aici pentru noi. Tot n-ar fi planeta pe care am aparut ca specie, pe care am evoluat, la care ne-am adaptat. Ma gandeam si eu la problema asta de multe ori cand auzeam pe cineva zicand ca daca ar fi o catastrofa globala pe Pamant, ne-am putea muta pe Marte. Dar daca ne gandim obiectiv, probabil ca oricat de mare catastrofa ar fi aici, tot n-am avea conditii mai rele decat sunt pe Marte. Asa ca, teoretic, ar fi mai usor sa supravietuim aici decat sa ne mutam pe Marte si sa avem vreo sansa acolo.

Faptul ca alte "creaturi" pe alte planete gandesc ca noi si isi pun aceleasi intrebari parca e ceva ce tine de domeniul fantasticului, sau cel putin SF, dar ceea ce imi place cel mai mult la astronomie este ca e cam singurul domeniu unde si cea mai stiintifico-fantastica poveste are un potential real de a fi adevarata. Cand vedem imensitatea universului e de ajuns sa ne dam seama de acest lucru, sau cand stim ca doar in galaxia noastra sunt miliarde de planete care ar putea semana cu Pamantul. In curand am putea afla ca planeta asta nu e asa un loc deosebit si unic in univers, asa cum am crezut pana acum. Te intrebi de ce aici, pe Pamant. Eu cred ca asta e raspunsul. Suntem aici pentru ca din atatea posibilitati si atatea planete cate exista in galaxie, unele dintre ele s-au nimerit sa fie exact acolo unde trebuie si sa aiba exact conditiile care trebuie. Era inevitabil. Totul tine de probabilitate. Daca nu ar fi aparut acele conditii aici atunci n-am fi existat si n-am fi putut constata asta. Suntem aici pentru ca s-a putut. Si pana la urma, totul e 'random', cum zici tu

Scuze.M-am referit la Stephen Hawking referitor la ultimele declaratii despre mintea umana si cred ca am incurcat destinatarii.

Da, corect, aș fi fost tare ghinionist dacă nu aș fi existat...

"Văd vise-ntrupate gonind după vise până dau în morminte ce-așteaptă deschise." - Eminescu

Deci era mai bine sa nu existam, dupa parerea ta? Ai prefera sa nu existi?

"Asta nu inseamna ca nu sunt multe alte planete ca Terra, dar oricat de asemanatoare ar fi, tot n-ar fi ca aici pentru noi. Tot n-ar fi planeta pe care am aparut ca specie, pe care am evoluat, la care ne-am adaptat."
-asa e. De fapt, ceea ce avem si ceea ce vedem ni se par lucrurile cele mai perfecte, sa zic asa, din cate altele pot exista in afara lor.
Ni se par ca fiind unicele cele mai frumoase si potrivite pentru noi, pentru ca nu cunoastem altele

"dar ceea ce imi place cel mai mult la astronomie este ca e cam singurul domeniu unde si cea mai stiintifico-fantastica poveste are un potential real de a fi adevarata"
--si mie.

"Cred ca o astfel de existenta e preferabila nimicului, chiar daca probabil nu are vreun scop bine definit"
--aici nu stiu ce sa spun...ma gandesc numai ca nu toti au parte de o viata macar decenta.
-si ma intreb daca ar merita traita o viata plina de griji si greutati, chinuri doar pentru ca la finalul ei sa descoperim vestitul scop pentru care a trebuit sa existam.

Imi place cum gandesti in general.Dai raspunsuri inteligente pe site. Esti cerebral si ma bucur ca sunt si oameni asa. As vrea sa fie cat mai multi.

Da, eu m-am referit la situatia generala a omenirii din prezent, comparativ cu ce era cu secole sau mii de ani in urma. Acum e mult mai bine, si sa speram ca in viitor va fi si mai bine. Dar bineinteles ca inca sunt atatia oameni pentru care viata e foarte grea, si pentru acei oameni nu stiu daca e valabil ce am spus. Am zis ca o viata lunga si buna e prefarabila nimicului, dar o viata scurta si grea, sau lunga si grea, nu stiu daca mai este preferabila nimicului. Nici nu stiu daca intr-o asemenea situatie e mai bine sa ai o viata lunga sau scurta.

Cand e vorba de scopul vietii, eu sunt cam sceptic in ceea ce priveste existenta lui asa cum ne-o putem noi imagina, cel putin. Si chiar daca ar fi vreun scop al universului sau a existentei, iar sunt foarte sceptic in privinta aflarii lui la finalul vietii. Dar cine stie? Nimeni nu detine adevarul absolut. Si cine crede ca-l detine e cel mai ignorant, iar oamenii ignoranti sunt cei mai periculosi. Din pacate vedem si aici pe site care sunt aceia.

Oh, multumesc Si mie imi plac foarte mult raspunsurile tale. La multi ani de 1 Decembrie!

Păi ți-am zis că nu existăm. Există doar niște energie care interacționează după legile fizicii, orice altceva e iluzie. Faptul că acea energie interacționează sub formă umană sau sub formă de bolovani e irelevant. E ca și cum ai încerca să-i explici unui bolovan că atomii lui ar fi putut forma un om, dar are ghinionul de a fi bolovan. De unde știi că bolovanul nu ar fi preferat să fie cal?

Bine, îți dai seama că ce spun e pueril, dar e un răspuns pueril la o afirmație puerilă, și anume că suntem norocoși că existăm. Din nefericire, nu s-a obosit să dovedească că existăm.

Sunt destul de sigur că Dawkins nu crede în "fantoma din mașinărie", deci suntem doar niște mașinării care funcționăm după legile fizicii, restul e iluzie. De ce anume ar trebui să mă simt norocos?

Totusi, nu poti sa spui ca e irelevant daca esti om sau bolovan. Din cate se vede, nu e chiar acelasi lucru.

Voi intra cu masina in copac si asta ma va face al dracului de norocos.Stii..altii mai analfabeti nici macar nu trec de examenul auto.Sunt fericit pana la lacrimi!
Si acum, daca e asa important sa ma scald intr-o banalitate de viata si sa ma bucur de orice rahat calcat, de ce naiba ne mai luptam sa avem drepturi de a face lucruri marete.Citatul si directia lui ma ingrozeste, daca eram dictator il imprastiam pe toate cutiile de lapte, ca lumea sa nu mai ravneasca la nimic.
Ma duc sa ma minunez si sa ma multumesc de liniile imputite de tramvai, important e ca sunt in viata, nu?!?! ce fac cu ea mai departe nu prea conteaza.Rusine mine ca nu m-am oprit in timpul unui bang si sa ma minunez de asta.Ar fi ceva de genu: a Io: "Vom muri, iar asta ne face norocosi. Majoritatea oamenilor nu vor muri niciodata pentru ca nu se vor naste niciodata." ea: "ori te-ai sugrumat cu numere mai mici de prezervative, ori bati un apropo contraceptiv!"

Noul sens al vieții?
Ne naștem și după multe greutăți și și mai multe bucurii, murim.Ce poate fi mai clar de atât?

Tu îmi amintești de Candide, cu "the best of all possible worlds". Îți recomand cu căldură să citești cartea, e de Voltaire.

http://en.wikipedia.org/wiki/Best_of_all_possible_worlds

E trasa de par afirmatia dupa mine, in primul rand ca sa fii norocos trebuie sa fii existat ceva finit inainte, dar e pur hazard, iar faptul ca atomii se combina in asa fel incat devii om si nu copac nu stiu ce e asa special, e pur si simplu altceva!

Combinația de atomi numită copac nu se poate simți norocoasă. Noi suntem norocoși fiindcă combinația noastră de atomi se poate simți norocoasă. :-P

Fata de durata de viata a universului, viata noastra e ca o picatura intr-un ocean. Dar, tot e mai mult decat nimic.

De unde stii tu asta, esti copac?

Suntem extrem de norocosi,gandeste big bang ala ce sansa a avut sa existe mica,dupa big bang a existat materia pozitva si negativa o sansa extrem de mica ca vreuna sa castige si totusi a castigat una,apoi ce sansa a fost ca sa se realizeze prima fuziune nucleara mica daca hidrogenul nu atinge x grade nu fusioneaza apoi formarea sistemului solar, apoi pamantul numai vb de luna fara ea nici nu putea exista viata, ce sanse am avut ca sa fim in locul potrivit, sau cometele sa aduca viata pe pamant sau viata sa apara sau sa evolueze, mamiferele ce sanse au avut mici dinozauri dominau pamantul, numai vb ca din 200 de milioane de spermatoizi tu aveai o mica sansa si totusi existam cea ce e incredibil, viata este cel mai important lucru, trebuie sa o iubim la maxim si sa o apreciam mult, moartea e de fapt motorul care ne da viata sa continuam mai departe, daca gandesti logic moartea isi da ambitie, vointa de a merge mai departe

Pentru mine exista motive rationale pentru a trai, simplu fapt ca vad soarele o minune a naturi imi da miliarde de motive sai admir frumusetea unica, simpla traire isi da infinite motive, imi pare rau ca tu consideri asa viata

Ma gandesc ca fiecare electron si fiecare proton a avut "sansa" sa contribuie la construirea unei fiinte capabile sa inteleaga ce e, unde e, de ce e. Poate Big Crunch nu e real, eu cred ca da, asa ca ce am spus la inceput e posibil, asa ca toti suntem "norocosi".