Debil - DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre fiinţe) Lipsit de rezistenţă la eforturi fizice şi la boli
; firav, plăpând, slăbuţ. ♢ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis.
Sper ca ti-a fost de folos rasp meu. Funda, pls
Bună.
Adică e nebun cu capul, vorbește fără înțeles, face gesturi necontrolate sau de prost gust, etc. sau este unul plin de viață și este pus mereu pe glume.
"Cină, mă, debilul ăla?"
http://dexonline.ro/definitie/debil
Crăciun fericit.
DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală.
Iar sinonimele sunt:
DEBÍL adj. delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mârșav, ticălos, (reg.) gubav, morânglav
Uite niste definitii ale cuvantului tau:
DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis.
Debil ≠ puternic, tare, vânjos, vânos, vârtos, viguros, voinic
DEBILITÁTE, debilități, s. f. Faptul de fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli, datorită subnutriției, unor boli cronice etc. ◊ Debilitate mintală = formă de înapoiere mintală, mai puțin gravă decât idioția sau imbecilitatea, în care individul nu poate depăși însușirea cunoștințelor corespunzătoare primelor patru clase elementare. – Din fr. débilité, lat. debilitas, -atis.
Bafta!