Dacă sunt doar nişte cunoştinţe, o să-i tratez cu indiferenţă (nu merită mai mult de atât) sau poate vor smulge maxim un zâmbet ironic din partea mea.
http://www.youtube.com/watch?v=bAsA00-5KoI
Ii intrebi: Sunteti mandri asa un pic de voi?
Da sa nu pleci! Stai acolo si te uiti insistent la fiecare in parte! Sa fie stanjeniti, merita.
Nu scot nici un cunvant? Zici: Bine, asa sa fie.
Si pleci.
Le zâmbesc dsipreţuitor şi trec pe lângă ei indiferentă, zicându-le ''Pffu, locurile astea publice!''.
Le spun: "Continuati! De ce v-ati oprit?" Apoi depinde de ei, daca incearca sa se scuze sau sa schimbe subiectul, le spun ca am auzit ce ziceau si le cer sa-mi zica in fata daca au vreo problema cu mine. Daca, in shcimb, chiar imi zic despre ce vorbeau, cred ca incepem sa ne certam. Oricum ar fi, concluzia: ne certam
Pai stiu ca in niciun caz nu-mi sunt prieteni, si merg mai departe, ignorandu-i!
As fugi si-as plange.Cand m-as calma m-as duce sa dicut serios cu ei. Daca nu sunt rude cu mine chiar nu le-as mai vorbi.