Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa.
Tati, pot sa te intreb ceva?
Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul
Tati, cati bani castigi pe ora?
Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.
Doar vreau sa stiu... Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.
Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.
Tati, imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat, "Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii"
Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa.
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.
Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:
Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o
Dormi? a intrebat...
Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$
Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a zbierat. Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.
Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.
De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.
Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul
Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.
Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.
Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre. Sa ne amintim sa impartim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.
Daca maine murim, compania pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, in cateva ore. Dar familia si prietenii pe care ii lasam in urma o sa simta pierderea pentru tot restul vietilor lor.
Realitatea din zilele noastre. Sa nu ne mai miram ca tinerii au un comportament mai agresiv. Daca din frageda copilarie, duc lipsa de afectiune si de comunicare din partea parintilor, iata rezultatul! Parinti sufocati de grijile cotidiene, alergand mereu dupa un trai mai bun, haituiti de o societate transformata intr-o masinarie de tocat suflete, se indeparteaza tot mai mult de la idealurile nobile propuse atunci cand au decis sa se casatoreasca si anume: sa-si intemeieze o familie cu care sa traiasca in armonie in viata, sa procreeze o alta viata, careia sa-i daruiasca toata dragostea si sa o indrume pe drumul cel bun, invatand-o sa izbuteasca din propriile greseli. Acelasi lucru este valabil si in atitudinea fata de propria persoana, in sensul in care, pe parcursul vietii, ne raportam numai la nevoile materiale, uitand ca de fapt, suntem mai mult decat un trup. Sufletului ce-i daruim?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Foarte frumos.De multe ori nu apreciem cu adevarat ceea ce conteaza cu adevarat in viata : zambetul copilului cand te vede acasa, bucuria de pe chipul sau atunci cand ai 5 min in plus ca sa te joci cu el.
Asta e valoarea, restul este rutina vietii prin care trecem vrem nu vrem.
Adevarul este ca in dorinta de a avea bani sau o cariera stralucitoare uitam care sunt cu adevarat lucrurile importante in viata si e nevoie de un dus rece pentru a ne trezi. Din pacate unii nu isi dau seama niciodata cat de scurta e viata si cat de imprevizibila e moartea si isi indreapta toate resursele spre munca uitand ca pe langa asta sunt atat de multe lucruri frumoase
Frumos si impresionant. Intr-adevar, din punct de vedere al unei companii, cimitirul este plin de oameni de neinlocuit. Sa nu ne facem iluzii. Dar, fara o stabilitate materiala, cum ne-am mai creste copiii si cum am putea face familia fericita? Ne place sau nu, depindem de material, caci aceasta este deocamdata lumea in care traim. Pustiul, daca a cerut bani, a avut de unde, si daca a mai avut stransi, tot inseamna ca a existat o sursa. El si-a exprimat atat de metaforic dorinta. Si atat de impresionant. Dar educatia are si ea rolul ei in acest caz. Trebuie sa le oferim copiilor timp, mai mult as spune insa comunicare. Explicandu-le ca de un job mai bun depinde existenta lor mai frumoasa, cu siguranta vor intelege. Si pusculita lor se umple tot prin sacrificiul parintilor. Familia, in general, chiar daca te iubeste, asteapta de la tine, ca si stalp al ei, un nivel de trai mai ridicat. Iar prietenii, daca iti sunt prieteni cu adevarat, te vor intelege ca nu ai timp pentru ei. Ce pierdere ar fi mai mare decat aceea ca, in societatea noastra in care traim si la care ne raportam acum, sa avem copii eminenti si sa stam cu ei de vorba, dar sa nu-i putem ajuta financiar sa mearga mai departe si sa devina oameni cu adevarat mari? Credeti ca pustiul acela atat de dragut, care nu stie cata sudoare de pe frunte se sterge pentru cincizeci de dolari, si care-si iubeste sincer tatal, cand va creste mare si va avea alte necesitati, si o pusculita de o suta de ori mai incapatoare, va mai dori sa stea de vorba cu cineva? Sau ii va spune tatalui: "Tata, toata viata, atat de putin timp cat ai stat la discutii cu mine, mi-ai cerut insa tot timpul sa invat si sa-ti aduc rezultate. Caci tu, de cand eram eu mic, si te-am pus in acea capcana filozofica cu cei 25 de dolari, ai constatat cat de inteligent sunt. Tata, eu te iubesc la fel de mult. Eu acum rezultatele ti le-am adus an de an. Daca tu ai ales sa stai mai mult timp de vorba cu mine si te-ai luat dupa mintea mea de copil de atunci, spune-mi, tata, cum ma poti ajuta sa merg mai departe?" Nu vi se pare oare (ma refer in special la tati de copii de pe TPU), mai melodramatic putin? Va sfatuiesc sa ganditi putin mai inainte decat ceilalti si sa luati atitudine. Iar daca fiul vostru va va pune aceasta problema specifica doar varstei de sase ani, sa nu-l repeziti. Sa-l inconjurati cu dragoste, dar sa-i explicati ca, daca voi faceti un efort pentru el de plecati, si el trebuie sa-l faca in aceeasi masura si sa va inteleaga si sa va astepte sa va intoarceti sanatos acasa. Ca, peste ani sa va multumeasca incomensurabil.
Povestea asta m-a emotionat foarte mult, frumos final.Am ramas fara cuvinte, de apreciat comportamentul baietelului, restul il cunoastem deja cu totii, cat trebuie sa muncim, noi sau parintii nostri pentru un trai bun.
Sa fie invatatura de minte pentru cei care pun cariera pe primul loc si sa nu uite:cariera nu o ai toata viata pe cand familia da!
Trist dar adevarat asa se intampla la mai multe familii care vor sa le dea copiilor tot ce vor mai putin atentie.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
