Bancul îl știți mulți, eu doar îl șlefuiesc puțin literar, că era prea colțuros:

Un cioban stătea lungit, in iarba, ostenit de propria-i osteneala, langa o fântână cu apa tulbure și al dracului de otrăvită. Cu ședea el așa, hopa!, un turist înfierbântat de dogoarea soarelui.
- Sa fii sănătos bace, oare as putea bea o cana rece de apa din fântână aiasta? întrebă turistul.
- Apai nu ii putea omule, că-i otrăvită, răspunse ciobanul rumegand un fir de iarbă in coltul gurii.
Turistul dădu binețe și plecă mai departe. Nu trecu preț la jumate de ceas și hopa! un alt turist, de data asta maghiar, cu rucsacul in spate, Asudat și obosit, oprindu-se in fata baciului, acesta spuse abia răsuflând:
- No la tine buna ziua. La noi vrea sa bem apa că sete multa și mare estem. Érted?
La care ciobanul făcu ochii mari și cu o zvâcnitură scoase o găleată de apa din fântână, adăugând cu glas mieros și în gând malitios:
- Apăi bea omule drag, da' bea încet, incetut...că-i rece.

Aveți prieteni maghiari? Eu am multi și râdem de bancurile noastre cu ei și ale lor cu noi românii.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook