Cerinta:Cea mai de groaza poveste pe care o stiti(nu de pe net sau site-uri)
Premiu:Funda
Termen limita:3 zile(azi e 15.06. 2013)
(povestile care sunt date dupa termenul limita sunt bine venite).

Eram la baie.
Îmi făceam nevoile fiziologice. În timp ce mă concentram la lucrul pe care-l făceam, se aude un trăsnet, şi se stinge lumina în baie.
Noroc că aveam o lanterna de buzunar, în dulăpiorul de lângă chiuvetă.
Am aprins-o, şi mă uitam prin baie.
Linişte.Prea linişte.
Când mă uit în spate, descopăr ceva care-mi tăiase respiraţia, nici nu puteam să tip, atât de îngrozitor era!
...nu aveam hârtie!

Bine, lăsând mişto-ul la o parte, până la urmă am găsit hârtie în dulap, şi mi-am terminat treaba.Lumina s-a reaprins.
M-am dus la chiuvetă,să mă spăl pe mâini.Dau drumul la robinet,şi prin apa care curgea, era o "şuviţă" de sânge, care se mărea din ce în ce mai mult.
Deja curgea numai sânge din robinet, iar cu cât încercam să-l opresc mai repede, cu atât curegea mai mult!
După vreo 5 minute,"apa" s-a oprit brusc. S-a stins din nou lumina,şi am simţit o mână pe braţ,care mă strângea din ce în ce mai tare.
eu strigam: "Lasă-mă!" dar mai tare mă strângea.
Când în sfârşit s-a aprins lumina,m-am uitat în jur,si nu era nimeni.
Dar când m-am uitat pe braţul meu,mi s-a taiat respiraţia: se vedea cum cineva m-a strâns de mână,aşa de tare,încât m-a învineţit!
Nu am vrut să mă gândesc la cine ştie ce aberaţii (fantome,demoni,etc.),ci speram ca surioara mea mai mică să fi făcut o glumă proastă.
M-am dus la ea în cameră,să o cert,dar când am deschis uşa...ea dormea.
Atunci mi-am zis: "nu are cum sa fie ea!"
Aşa că m-am dus jos în bucătărie,să văd dacă e altcineva prin casă.
Nimeni! În schimb,când m-am dus în faţa oglinzii,se reflecta o lumină,însă nu-mi dădeam seama de unde vine acea lumină.
M-am întors cu spatele,şi am auzit o voce şoptind:"Hihi!"
Mi-a îngheţat şira spinării! Dar curiozitatea era prea mare,aşa că m-am întors,să văd cine era...îmi bătea inima,să-mi sară din piept şi mai mult nimic...şi,nu era nimeni!

Dar când m-am întors cu faţa la oglindă,am văzut o fetiţă plină de sânge,cu faţa desfigurată,îi lipsea un ochi,şi râdea.
Nu am avut nici-o reacţie,nu ştiam ce să fac, să ţip, să mă calmez (poate era doar imaginaţia mea), să fug, sau să leşin?
Am ales a 3-a variantă,şi am fugit,dar oriunde mă duceam,ea era acolo.
Îi simţeam respiraţia rece,prin ochii ei se vedea plăcerea de a ucide,şi în mâna dreaptă ţinea un topor.
În acel moment,mă rugam plângând sa fie totul numai un vis urât,să ma trezasc în pat,să văd cum răsare soarele...dar îmi era frică de faptul că nu-l voi mai vedea niciodată!
M-am ghemuit într-un colţ,am închis ochii,şi simţeam cum lacrimile fierbinţi îmi spalau faţa înspăimântată.
După un moment de linişte,fetiţa se apropie de mine,şi se uita în ochii mei.
Am încercat să mă uit în altă parte,dar privirea ei plină de duşmănie mă ţintuia.
Privind-o în ochi,am văzut cum ceva se mişcă în ochii ei...m-am uitat mai atent,iar în ochii ei,se vedea tot ce a trăit ea până acum,era ca un film,filmul vieţii ei.
Am văzut-o în casa în care locuiam eu,era împreună cu părnţii ei.
Deodată,tatăl acesteia vine cu un topor,şi îi taie fetiţei o mână.
Urlând de durere,fetiţa privea cum mâna ei cade încet-încet pe podea.
În zadar se ruga plângând de tatăl ei,să o lase în pace.

După ce eu am văzut scena aceasta,mi-am luat puţit ochii de la privirea ei,şi m-am uiat la mâna acesteia.
Într-adevăr,mâna ei era tăiată,dar cusută la loc.
Apoi,am continuat să ma uit în ochii ei.
Am văzut cum biata de ea,se târa pe jos de durere,chinuindu-se să-şi înduplece tatăl să n-o mai rănească.
Mama acesteia a luat o pungă,i-a pus-o fetei pe cap,şi a strâns-o bine.
Prin pungă se vedea cum fetiţa se învineţea la faţă din ce în ce mai mult, şi se chinuia să respire.
Ca totul să fie perfect, tatăl a luat un cuţit, si a început să o înjunghie cu toată setea.
Fata se zbătea în timp ce lama cuţitului îi străpungea fiecare parte a corpului, provocându-i răni adânci şi chinuitoare.Se lupta cu moartea,sperând să o învingă,dar cu ultima lovitură de cuţit,chinul ei se sfârşise.
Era întinsă pe jos. O ultimă lacrimă cade pe obrazul plin de tăieturi.
Tatăl şi mama fetei au luat-o,au băgat-o într-un sac şi au dus-o pe un deal.

Ajunşi acolo,au scos fetiţa din sac,şi au aruncat-o într-o râpă,unde erau nişte câini.
La vederea ei,câinii au venit la fetiţă şi au început să-i limgă sângele de pe faţă,în speranţa că-şi va reveni.
Degeaba însă,fetiţa ajunsese demult în lumea celor drepţi.

După ce i-am văzut povestea vieţii prin ochii ei,am rămas şocată,dar m-a cuprins si un sentiment profund de milă.
Apoi,ea s-a uitat lung la mine,si o lacrimă i-a căzut din singurul ochi pe care îl avea.
În şoaptă,i-am spus: "Îmi pare aşa de rău!"
Iar ea a zâmbit: "Nu-i nimic,acum sunt acasă!"
Imediat după ce a spus asta,am realizat un lucru: în tot acest timp am trăit cu o fantomă în casă,care vroia doar să fie ascultată de cineva,o fantomă care nu a fost iubită de nimeni,si care căuta răzbunarea.
Un fior m-a cuprins până în măduva oaselor,când am văzut cum fetiţa a luat toporul şi l-a îndreptat spre mine.
Inima-mi era cât un purice,respiraţia mea era din ce în ce mai rapidă,corpul îmi era înecat de transpiraţie,când o vedeam cu se apropie de mine!
A ridicat toporul deasupra mea,l-a ţinut ceva timp în aer,iar cu un zâmbet satisfăcut,a lăsat toporul în jos cu toată viteza,tăindu-mi braţul!
Ca şi ea, privem cu braţul mi se duce pe podea, si vedeam cum sângele curgea pe covorul alb.
Dar când a vrut să mă mai lovească o dată...m-am trezit.

Domnul mi-a ascultat rugăminţile, si a făcut ca totul să fie doar un vis!
Am văzut cum soarele ieşea din norii albi, liminându-mi camera întunecoasă.

Dar încă mai aveam acea vânătaie pe mână...