O întrebare, pe care este bine să ne-o punem periodic cu toţii: Când vine vorba de sfârşit, va fi mai puţină suferinţă în lume, pentru că ai trăit sau pentru că ai murit?
Sau o variantă similară: Când vei înceta din viaţă, va fi mai multă suferinţă în lume sau mai puţină?

Exista prea multa suferinta in lumea asta printre oameni, ca sa mai am timp si de animale. Si asa, fac prea putin in comparatie cu ce as putea sa fac, sau cu tot ce ar trebui facut ca suferinta oamenilor sa fie data la o parte.
In plus, fac si eu parte din ecosistem, ca si lupul de care ziceam, sau pisica care maninca soricelul, orice ai zice, am nevoie de proteina din carne. Adevarul e ca un stil de viata alimentar echilibrat consta si in asta, orice ar zice veganii. Iar la mine as putea spune ca e un caz si mai special, am trecut prin probleme serioase cu sanatatea inainte, si am nevoie de carne, orice fel ar fi ea. O zi fara carne, si gata, ma si simt rau. De aceea imi suplimentez alimentatia cu carnitina, o proteina care se gaseste doar in carne, si care ma ajuta sa nu depind atit de mult de carne. In sensul asta, eu te-am intrebat: daca ai avea de suferit pentru ca nu maninci carne, ai mai milita pentru animale? Adica, in locul meu ce ai face? Ai sta sa iti fie rau, si pe zi ce trece din ce in ce mai rau, pana ajungi la momentul in care din cauza durerilor mari si insuportabile te gindesti la sinucidere? Mie asa mi s-a intimplat. Si nu mai am de gind sa ajung acolo. Tie probabil tie usor, cu o sanatate de fier sa maninci in stil vegan. Dar oare daca ar fi sa iti sacrifici sanatatea si viata pentru animale, ai face-o? Sau le-ai minca si tu, cu respect, dar le-ai minca? Chiar as vrea sa imi raspunzi la aceasta intrebare.
Un violator nu ajunge sa violeze din start. Trece prin mai multe stadii pentru a ajunge pana acolo. Viata uneori e extrem de nefavorabila cu noi. Inainte de a judeca un violator de copii, ar trebui sa vezi ce a fost in viata lui de a ajuns asa. Vei descoperi mai mereu probleme serioase acolo. Si ideea e ca, oare citi nu ar deveni ca el trecind prin aceleasi probleme? Nu incerc sa ii disculp, insa natura umana e foarte slaba, e destul sa treaca prin niste probleme mai serioase, si ajunge sa aiba niste divagatii de la normal pe care noi le condamnam, dar nu stim ce a dus la acel lucru. Si, atita timp cit si pentru un violator de copii exista sansa de indreptare, ca sa devina un om bun, eu trebuie sa ii acord credit, pentru ca si mie mi-a fost acordat credit si am fost ajutat sa devin mai bun.
Suntem noi tiranii Pamintului? Nu as crede. Mai degraba insectele sunt. Apropo, cu ce te pazesti vara de tintari? A, nu o faci, pentru ca in orase stropesc altii cu insecticide, omorindu-i, Dar asta pe tine nu te deranjeaza, odata ce in joc e confortul tau. Ori nu sunt si insectele animalute? Mi-ar place enorm sa imi raspunzi la intrebarea asta: cum te pazesti tu de insecte fara a le omori, pentru ca ele ne invadeaza totusi spatiul? Da-mi un exemplu concret.
Hai, baga iar "eronat" si "nefolositor". Dar daca consideri asa raspunsurile mele, de ce mai raspunzi la ele?
NOname, ai tu grija de animalute. Cineva trebuie sa faca asta in lumea asta, si poate asta e scopul tau, pentru asta existi. Nu este insa si al meu. Exista prea multi oameni cu dureri pe care i-as lasa deoparte avand grija de animalute.

Bla, bla, bla, alte scuze, autovictimizări şi atacuri aiurea, alte eu, eu, eu...

Nu că ai merita vreun răspuns, dar de dragul ţânţarilor, să ştii că există plase pentru ţânţari, iar chiar dacă mă muscă 2-3, nu-i bai, îi las, că trebuie şi ei să se hrănească cu ceva, iar cu nuci şi legume nu pot, deci nu au de ales, cum avem noi, oamenii. Nici pe lup nu-l demonizez, aşa cum îţi închipui. Lupul n-are de ales, noi da!

Iar apropo de sănătatea ta, poate dacă n-ai mai mânca cadavre, fără care, chipurile, nu poţi să trăieşti, ai fi mai sănătos. Ţi-ai băgat o prostie în cap şi trăieşti cu ea fericit că ai o scuză. Nu ai!

Cât despre mine, cum spuneam, în ochii mei toţi suntem egali şi aşa cum n-aş tăia o bucată din bunica mea, chiar dacă asta ar însemna să-mi îmbunătăţesc sănătatea sau să-mi prelungesc viaţa, aşa n-aş tăia-o nici din văcuţa aia săracă sau din găină. Nu consider că viaţa lor este mai prejos de a mea.

Hai sa fim seriosi, lasi tu tintarii sa se infrupte din singele tau? Chiar nu ai da cu mina cand te-ar pisca, ai suporta durerea, si poate cand dormi mai bine? Sau, daca ai fi prin Africa, ai accepta sa te muste unul purtator de malarie, tu sa-l lasi sa traiasca, iar el sa te imbolnaveasca? Hai, zi! Faptul ca traiesti intr-o zona acceptabila e doar o chestie de sansa, in zona tropicala insa cum traiesc veganii, unde pericolele din partea animalelor sunt mult mai mari? Cred ca acolo, unde lupta pentru supravietuire se da intre om si animal, ai fi privita ca o ciudata.
Lupul nu are de ales, eu da. De ce sa aleg ceva ce i-a trecut cuiva cindva prin cap? Oamenii intotdeauna s-au hranit cu carne. Chiar mai mult, in vremurile preistorice aveau nevoie de ea, pentru ca ea iti da energie cum nici o planta nu o face, si atunci omul, care depunea mult mai mult efort fizic ca acum, avea nevoie de acea energie. Dar nu are rost sa aduc argumentul arheologiei, care spune, pe baza dintilor (care se tocesc intr-un fel cand maninci carne, si in alt fel cand esti vegan) ca stramosii nostri erau mai mult carnivori, pentru ca, desigur, raspunsul va fi catalogat ca "eronat". Dar hai sa facem un test. Fa tu ce fac unii in constructii, sau ce fac manipulatorii de marfa timp de doua-trei saptamini, si traieste tu doar cu soia, griu, ovaz, orez, si celelalte. Chiar crezi ca se poate? Daca tu faci munca de birou, poti trai ca vegana, dar as vrea sa te vad in conditii de efort intens, care iti consuma toate energiile, si te fac fie sa renunti la job, fie sa te pui sa te hranesti consistent.
Cit despre mine, nu e o prostie ce mi-am bagat-o in cap. Chiar a existat o perioada cand nu am mincat cadavre, si, hai sa fiu rau acum, daca vrei sa stii, nevoia mea de carnitina acum se trage de pe urma acelei perioade. Si e normal, depuneam un efort foarte intens, si am cedat fizic, pentru ca eu, fost sportiv, sunt ca o masina sport, la cei 2.02 m ai mei, pot depune efort pe termen lung, dar si dezvolt o forta peste medie, care si cere energie, la fel ca o masina sport, care consuma mult, dar si face ce nu face nici o alta masina. Asa ca, s-ar putea ca experienta mea sa contrazica ce zici tu, si poate de aceea si sunt eu atit de impotriva.
In ochii tai, toti suntem egali. Oare? Spui asta in ce priveste animalele. Dar daca nu e asa? Oricum, tu vezi egalitate inre oameni si animale, dar faci diferente intre oameni, neacceptindu-i pe cei de un anumit tip. Chiar crezi ca asa e corect? Se zice ca si Hitler isi iubea ciini si era mare iubitor de animale.
Hai, sa ai pofta la cina ta vegana!

Aşa şi ţâşneşte iubirea din tine...

Cu alte cuvinte, ţi-ai mânca şi soţia, dacă nu ai avea alte animale prin preajmă, pentru că nu poţi trăi fără cadavre, iar pentru comoditatea şi supravieţuirea ta eşti în stare de orice. Asta se deduce din tot ce ai debitat până acum.

Cum am mai spus, pe ăia din peşteri, care nu aveau încotro, îi mai înţeleg, dar pe ăştia de azi, care au mii de informaţii şi opţiuni şi pretind a nu fi nişte sălbatici, nu pot, chiar nu au nicio scuză.

Cred ca inteleg cum de ai putut pune "eronat" si "nefolositor" la raspunsurile mele. Oare ai citit ce am scris eu? A, nu merita sa pierzi timpul cu asta, nu ?
Cred ca nu ai inteles nicidecum ceea ce cred eu. Totul este posibil, pana la om. Pot sa ma folosesc de orice, dar pe om trebuie sa il iubesc. De aceea renunt la un animal de dragul unui om. Deci, nu mi-as minca sotia. Desi, zic asta, dar in conditii dificile descoperim ca una zicem, si alta facem. A fost un caz de accident aviatic in muntii Anzi, in Peru, iar cei ce nu au murit, au supravietuit, si au scapat pentru ca au mincat din cei ce murisera. Deci au dat dovada de canibalism. Ca si cazul deja pe care ti l-am adus in discutie, de femei ce in epoca antica si medievala isi mincau copiii de foame, cetatile lor fiind asediate si astfel mincarea lipsea cu desavirsire. E usor acum, cu burta plina, sa zic sau sa zici ca nu as minca ceva dupa o foame de doua saptamini de zile. Abia cand ajungi acolo iti dai seama de ce esti in stare. Daca ai principii sau cedezi in fata lor si faci lucruri pe care nu ar trebui sa le faci. E de condamnat ce au facut victimele acelui accident? Poate ca da, dar acest lucru poate sa il faca doar cineva care a trecut prin ce au trecut ei atunci. PIna atunci insa, nimeni nu are ce sa zica, pentru ca nu stie cum va face el in aceleasi conditii. Vorba lui Isus, cand o femeie adultera a fost prinsa si condamnata: "Cine este fara pacat, acela sa ridice primul piatra".
Nu mai trebuie sa imi dai "eronat" si "nefolositor". Imi bag singur calificativele astea, ca sa nu te mai obosesti tu.

Vezi, NOname, in incercarea mea de a fi mai bun, acum 5 minute aproape ma certam cu sotia mea ca nu voiam sa omor micul paianjen ce se plimba frumusel pe peretele de deasupra patului. Pe bune! Dar, daca am ajung sa ma cert cu sotia mea pentru un paianjen, chiar devin eu mai bun? Sper ca intelegi ca pentru mine prioritatile sunt deasupra orice, pentru ca asa mi se pare cel mai normal. Sotia mea mai intii, apoi ceilalti oameni, si abia apoi animalele.
Dar, cum si animalele au nevoie de sustinatori, pentru ca recunosc ca multi se poarta intr-un mod crud cu ele, esti tu, si altii ca tine, care lupta sa le apere pe ele. Si, uite asa, toate sunt bune si frumoase !

Du-te pe la ferme şi abatoare şi spune celor de acolo cum toate sunt bune şi frumoase!

Parcă era "iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!" ("aproapele" fiind şi animalul non-uman) şi "ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face!" (deci inclusiv animalului non-uman, aşa e corect).

Nu-ţi spune nimeni să nu-ţi iubeşti soţia, dar dacă te îndeamnă la crimă, nu înseamnă că trebuie să te supui. Pe mine nici cea mai iubită persoană din lume nu ar putea să mă oblige să omor aiurea un animal (poate doar ca să-l scutesc de suferinţă). De fapt, dacă ar încerca să o facă, puţin probabil să-mi fi fost iubită.
Cât despre soţia ta, doar nu o s-o arunci la gunoi, educ-o! Asta, desigur, după ce vei fi şi tu mai educat.

Nu spera că alţii vor salva lumea în care trăieşti! Implică-te şi tu, că paraziţi, care stau pe margine şi comentează, sunt destui!

Apropo, mă uit acum la "Hitler's Children" http://youtu.be/q2O9WB8MRMc cum spăla el creierele fragede, făcându-le să creadă că e adevărat şi corect ceva ce a fost departe de a fi just. Îi programa să fie nişte monştri, indiferenţi la suferinţa celor consideraţi de el inferiori. Îi seta să nu simtă milă faţă de acele fiinţe, să nu-şi pună întrebări, etc.
Exact aşa a făcut cu noi societatea şi liderii ei de-a lungul timpului în ceea ce priveşte animalele non-umane.
...şi te împotriveşti acum, când încerc să te scutur puţin şi să te trezesc la realitate, pentru că puterea programării este mult prea puternică şi trebuie să lupţi serios cu ea, ca să scapi. La fel e şi în cazul soţiei tale. Nu spun că e o needucată, dar a fost educată într-o manieră greşită, ca şi cea nazistă, de aceea vede lucrurile distorsionat.
Informarea corectă, autoeducare şi trezirea simţurilor la viaţă (ca empatie faţă de animale) sunt cheile spre eliberare de la aceste doctrine barbare, care ne-au fost forţat înrădăcinate în creiere secole la rând.

Daca e dupa programare asupra creierului, am fost invatat de bunicii si parintii mei sa iubesc animalele. Iar daca e sa ma iau dupa programarea animalului din mine, a corpului, si asta e in favoarea mea, ti-am mai zis, inca din vremurile preistorice oamenii au mincat muschiulet.

Cind am spus ca sunt toate bune si frumoase, am pus un zimbet acolo, nu l-ai vazut? Glumeam, nu are cum sa fie totul bine si frumos in lumea asta.
"Aproapele" e omul de linga mine. Apoi, pisica, ciinele, etc, etc. Nu intelegi ca e vorba de prioritati?
Pe sotia mea nu trebuie sa o educ. Ea iubeste animalele mai mult, mult mai mult ca mine, e undeva intre mine si tine. Odata, pe autobuzul cu care mergem la Bucuresti a dat de o viespe, a reusit sa o bage intr-o cutiuta, si a tinut-o in mina cu grija ca la coborire sa ii dea drumul sa fie libera ! Avem animale de curte, are grija de ele ca de copiii ei si le iubeste mai mult decat mine, incit cand trebuie taiate, ea nu poate sa o faca. Insa asta nu o opreste, odata taiate fiind, sa manince din carnea lor .
Si, daca e sa ma implic in salvarea lumii, nu o voi face pentru animale, omul are nevoie la fel de multa de salvare, si pentru el voi lupta.

Ciudată iubire mai aveţi voi. Oare ura atunci cum o manifestaţi? Sper să nu mă iubiţi vreodată.

Daca exista iubire, trebuie sa existe si ura? Sau iubirea inlocuieste ura? Nu mai stiu ce este ura, de cand sunt credincios, nici resentimentele, nici orice altceva de genul acesta fata de cei din jurul meu. Am avut parte chiar si de un test, fata de cineva din familie. Mi-a aruncat toate lucrurile personale, ma fura cu diferite pretexte la banii de chirie ce ii am de pe apartamentul de la Timisoara, a pus gresie si faianta exact cum nu imi placea, desi stia ce as fi vrut, mai mult, a pus-o fara ca eu sa stiu, cu straini, cand eu ani de zile am lucrat in amenajari interioare, si, culmea, cand am mers acolo, a mai si pretins sa platesc manopera (asta e doar una din fazele urite facute)! Atunci era sa cedez, si sa ma infurii urit de tot, dar, am trecut peste. La urma urmei, iubirea trebuie sa invinga. A fost mai apoi o lupta cu mine insumi ca sa nu ajung la ura si resentimente, caci erau lucruri prea grele facute, si de cineva apropiat (daca ar fi fost un necunoscut, ar fi fost mai usor), dar acum a trecut. Am renuntat la apartament, subiectul discutiilor, si lucrurile au reintrat in fagasul normal. Deci, pot spune ca ura nu isi are loc in inima mea.
Eu sper sa te iubesc vreodata.
Sa ne intalnim in caz de calamitate, tu sa protejezi un animalut micut, iar eu sa stau linga tine si sa am grija sa nu ti se intimple tie nimic (si implicit animalutului). Si dupa, cand sa facem cunostinta, tu sa zici: "Eu sunt NOname de pe TPU" iar eu sa zic: "A, eu sunt Cristi202!" si sa ne bucuram ca ne-am intilnit.
Dragostea incepe de la lucruri marunte. Facute zi de zi apropiatilor nostri. Totul e sa vezi nevoia, si sa o implinesti. Sa dai o mina de ajutor, sa spui un cuvint de incurajare, de imbarbatare daca e cazul.
De aceea imi si place TPU, ca aici pot face gesturi din astea, poti da un raspuns care sa insemne mult pentru cel ce are nevoie de el. Si am observat ca si tu faci foarte bine lucrul asta. Si nu cred ca nu ai vrea sa te iubesc vreodata. Adica sa ajung sa vad ceva ce ai nevoie si eu sa te ajut sa ajungi sa ai acel lucru. Nu cred ca ti-ar displace acest lucru. Sau, daca chiar nu ai nevoie de nimic, sa iti ofer cateva momente superbe in viata pe care sa nu le uiti niciodata (inainte de nunta, am trecut cu sotia mea printr-un moment extrem de dificil, in care era aproape sa ne despartim, dar ea a privit in urma si a zis ca nu merita sa ne despartim pentru ca exista atit de multe si atit de frumoase momente avute impreuna. Si uite ca anul acesta avem 10 ani de casnicie, si au venit si alte momente frumoase, si altele urite, dar am trecut prin ele iubindu-ne)

Nu ştiu, pentru mine iubirea şi faptul de a ucide şi a mânca pe cel, pe care pretind că îl iubesc, sunt incompatibile. Se cheamă "ipocrizie".

Tot din seria: fiinţe fascinante, inocente şi lipsite de apărare, care nu sunt lăsate în pace de nişte imbecili.

http://www.facebook.com/......664923609/

Unii, de fapt cei mai multi, nu considera ceva anormal a iubi animalul ca mai apoi sa il maninci. E o vorba, "dragostea trece prin stomac" . Stiu, nu ar trebui sa fie asa, dar asa este. Si, intr-un fel, iti dau dreptate, nu ar trebui sa pretindem ca iubim animalele, cand de fapt noi le mancam. Dar, de mult timp deja, am descoperit ca omul e o fiinta tare ciudata uneori. Si nu stiu daca e vorba de ipocrizie aici. Cei mai multi ar spune: "Mai, animalutule, esti tu frumusel, imi placi enorm, dar trebuie sa traiesc si eu din ceva." Cam asta e gindirea omului, o gindire primitiva, e adevarat, dar deocamdata nu putem mai mult, poate ca inca omul preistoric isi arata coltii prin noi .
Oricum, cu un lucru sunt cu totul de acord: cruzimea fata de animale nu trebuie sa existe. Chiar daca le ucidem pentru a le minca, asta trebuie facut rapid, ca animalul sa nu sufere. E vorba de respect totusi fata de el.

"Cam asta e gindirea omului, o gindire primitiva, e adevarat, dar deocamdata nu putem mai mult, poate ca inca omul preistoric isi arata coltii prin noi"

Vorbeşte doar pentru tine, te rog, cât timp, în mod evident, există nenumărate excepţii!
Cât despre "dar trebuie sa traiesc si eu din ceva", tot ignori faptul că în zilele noastre omul poate trăi fără a ucide şi a mânca bietele animale. La fel, drept dovada ai milioane de persoane care o fac, deci nu e imposibil.

"dragostea trece prin stomac"

O glumă super sadică şi de prost gust.

"E vorba de respect totusi fata de el."

Nu văd nici iubire, nici respect într-o crimă şi nici în atitudinea ta. Probabil nu sunt suficient de sucită.

Eu vorbeam la general. Tu, desigur, esti exceptia care confirma regula .
Chiar pot trai oamenii fara animale? Chiar poate minca lupul verdeturi ? Si daca suntem structurati genetic sa fim omnivori? Atunci nu e ceva cit se poate de natural sa mincam si noi animale, asa cum ele se maninca intre ele, omul, biologic vorbind, tot animal fiind, mai ales daca presupui ca sa trage din maimuta. De ce vrei tu sa il scoti din ecosistemul in care se afla cu celelalte vietuitoare, si care zice ca oricine poate minca pe altcineva? A, aici am un argument in favoarea creatiei, caci tu aduci inainte de orice constiiinta fata de animale, insa asta nu tine de sistem, ci e ceva dinafara lui, si de aceea eu consider ca omul e mult mai mult decat un animal. Tie constiinta iti spune ca nu e corect ca omul sa manince animale. Insa de unde e ideea asta? Nu oarecum dinafara sistemului in care omul traieste impreuna cu animalele, si in care e "care pe care"? Si atunci nu am eu dreptul sa spun ca mai exista si altceva decat ce vedem in lume, ceva ce ne determina sa fim buni si iubitori, cu oamenii, cu animalele, insa acel ceva nu e deloc din lumea asta? Vezi, de aici porneste argumentul meu ca Dumnezeu exista. Si pe tine chiar nu te inteleg, pentru ca stiu ca nu crezi in Dumnezeu. Dar atunci trebuie sa crezi ca omul se trage din maimuta, si ca ii este permis sa manince alte vietuitoare, odata ce si alte vietuitoare fac la fel, omul facind doar si el parte din acel imens arbore genealogic al vietii de pe pamint, in care unii sunt ierbivori, altii carnivori, iar altii sunt omnivori. Si inca nu mi-ai dovedit ca omul s-a nascut ierbivor. Ti-am spus, arheologic vorbind, omul a mincat mai mult carne la inceputurile lui. Insa, daca crezi in Dumnezeu, atunci ai dreptate in ce priveste constiinta cu privire bunatatea fata de animale, si, mai mult, daca e sa te iei dupa creatie, acolo spune clar ca la inceput, omul minca doar plante. Deci, as vrea sa stiu pe ce pozitie te situezi, sau iei doar din fiecare ce consideri a fi adevarat sau ce iti place? Sa spui ca omul e facut sa nu ucida animale, e ideea creatiei, sa n-ai nici o problema in a minca carne, e ideea evolutiei. Pe care mergi tu? Nu inteleg, si de aceea cred ca convingerile tale nu sunt suficient de bine argumentate.

E aşa un talmeş-balmeş în capul ăla al tău!

Spun că mi se rupe cine ce şi când mânca, spun că Astăzi putem să trăim fără să rănim animalele şi spun că trebuie să fii un sadist ignorant, ca să ai toate informaţiile şi posibilităţile de acum şi să continui să insişti să trăieşti şi să gândeşti ca un primitiv însetat de sânge.

Oare e talmes-balmes in capul meu? Ce mi-ai zis acum nu dovedeste asta, nu ai adus de fapt nici un argument. Dovedeste ca e talmes-balmes, daca e! Eu ti-am adus argumente pentru care e posibil ca, atunci cand omul maninca carne, desi ar putea sa n-o faca, totusi i se pare perfect natural sa o faca.
Si nu sunt insetat de sange. Chiar daca si acum am in memorie snitelele de pui pe care bunica mea mi le punea in sandwich la pachet pentru scoala. E ceva ce consider a fi perfect natural, sunt om. Sunt om-nivor !
Spune-le ideile tale socrilor mei, sau tuturor pensionarilor ce traiesc la sate, si care, datorita economiei proaste de la noi, se descurca in ce priveste hrana cu animalele din curte. Ia-le satenilor porcul, gaina, capra, si celelalte pe care le mai au, si ai facut o revolutie! Cred ca te-ar considera tare ciudata. Pentru ca ei din asta traiesc, altfel, ar face foamea.

Si inca nu mi-ai raspuns la intrebarile puse.
Dar, hai sa iti spun eu ce cred cu privire la originile veganismului. E vorba de traditiile orientale (India, Tibet), in care religia predominanta e panteismul, adica Dumnezeu nu e unic, si in afara creatiei, ci e parte din Univers, fiecare fiinta fiind o parte din marele Dumnezeu, adica tot ce exista e Dumnezeu, asta e ideea panteismului. Si, daca e sa crezi asta, atunci mi se pare perfect normal sa nu maninci animale si sa mergi doar pe vegetale, si de acolo a si aparut veganismul. Si iti zic mai mult, ca sa te vindeci de boli cu ajutorul veganismului, caci cica poti face si asta, trebuie sa tii cont de ying si yang, ying fiind plantele de la care consumam ce e sub pamint, iar yang fiind cele de deasupra pamintului. Dar e si asta o religie, care se manifesta practic prin yoga si alte forme mai mult sau mai putin cunoscute, care apeleaza la veganism pentru a avea rezultatele cautate (dezvoltarea personalitatii, pacea inimii si a minti, etc, etc). Daca vrei documentatie, am in spate peste 25 de ani de cautari, de informare. Deci, stiu cam cu ce se "maninca" veganismul.

Ei, dar acum ce e eronat la raspunsul meu, de mi-ai dat din nou calificativul asta? Hai, spune!
Se pare ca nu am partener de discutie. Cind e vorba de argumente, apare "ignorant", "ipocrit", "eronat", etc. Dar nu un argument serios cum ca omul a fost din inceputurile lui vegan, si un contraargument la faptul ca veganismul a aparut mai tirziu, datorita unei credinte religioase. Hai sa vedem, pe bune, care e istoria veganismului. Sa vedem, e doar o parere a unora, sau e un fapt de care omul trebuie sa tina seama.
Si multumesc pentru toate epitetele. Eu nu am sa ti le intorc, cum sigur ar face altii. Si daca prin asta ma dovedesc a fi ipocrit, pentru ca pretind ca iubesc si nu o fac, atunci asa sa fie, si nu mai am nimic de zis!
Sa ai o noapte buna!

M-ai obosit şi plictisit maxim. Nu vezi că nu ajungem nicăieri? Tu filosofează, în timpul ăsta eu salvez nişte vieţi!

Acum mai vii si cu pretextul oboselii . Pai da, nu ajungem nicaieri, daca tu nu imi aduci argumente serioase la ceea ce crezi.
Gata! Am terminat cu filozofia. Data viitoare las cruzimea fata de animale, veganismul, credinta in Dumnezeu, si toate subiectele cu privire la care nu suntem de acord deoparte, si te scot la o cafea, unde sa discutam si subiecte cu privire la care ne putem intelege. Ce zici de o cafea la Starbucks?

Nu, mersi. Prefer o apă de izvor într-o companie plăcută.

De unde stii ca as fi o companie neplacuta?
Toti cei care ma cunosc considera ca au in prezenta mea o companie placuta. Hai sa nu judecam oamenii doar dupa o discutie avuta pe un site pe net, OK?
Sa ai o zi faina, cu o apa de izvor buna!

Draga NOname,
Iarta-ma ca revin.
Dar mi-a venit in cap o idee intersanta .
Tu esti impotriva uciderii animalelor. Dar iata de ce eu cred ca omorirea lor e justificata:
Stau la sat, si stiu cu ce se maninca cresterea animalelor. De dimineata pana seara, omul isi petrece cel mai mult timp cu asta. Se poate spune ca, animalele traiesc datorita lui. El le protejeaza, le asigura hrana, cand au probleme, sta linga ele. De multe ori, multe dintre ele datoreaza viata omului, ca a avut grija de ele. Sau pur si simplul fapt de a aparea pe lumea asta il datoreaza tot omului, atunci cand el vrea sa isi inmulteasca efectivele de animale. Deci, daca el da viata animalelor, si are grija de acea viata a lor, de ce nu ar avea dreptul sa o si ia?
Da, stiu, "eronat"!
Dar poate macar la intrebarea asta vii si tu cu un raspuns bine argumentat.
Sa fii iubita!

Sper că n-ai copii, că dacă i-ai avea, după logica ta, ai avea tot dreptul să-i ucizi.
Mi-ar fi frică să fiu copilul tău şi să locuiesc cu tine în aceeaşi casă.

Pe viitor, când îţi mai vin astfel de idei geniale, scuteşte-mă!

Eu nu am zis ca ideea mea e geniala. Doar ca e interesanta. Asta presupune si ca poate fi neghioaba (sotia mea stie cel mai bine cum e cand vorbesc de ceva "interesant").
Mama mea, cand o suparam, avea o vorba, care imi placea mult datorita tonului cu care era spusa: "Eu te-am facut, eu te omor!"
Problema ta e ca incurci oamenii cu animalele, ca ii pui pe aceeasi treapta, ti-a, mai zis asta. Insa una e cea mai buna prietena a ta, si alta e un zapacit ca mine, pentru tine, nu? La fel si in cazul animalelor si a copiilor mei, copii ar avea un alt statut fata de animale, ca si prietena ta in comparatie cu mine. Ei i-ai spune cum adesea isi spun femeile intre ele: "Iubita!", iar mie mi-ai zice: "Idiotule!"

Probleme ai tu şi cu duiumul, dar ar trebui să te ducă mintea, ca să le înţelegi.

Am si eu, NOname, probleme cu duiumul, caci sunt om. Tocmai ce am dat un raspuns in legatura cu asta, ca oriunde merge omul, apar si problemele.
Ca ma duce mintea mai putin ca pe tine, asta poate fi adevarat, trebuie sa recunosc ca esti o tipa inteligenta si ca la ora asta s-ar putea sa am ceva mai putina minte ca tine, dar asta se poate schimba oricind, caci inteligenta tine si de anumiti factori.