Niciodata nu apreciem ceva cu adevarat (sanatatea, o persoana, fericirea) decat atunci cand am pierdut-o.Este adevarat?

Din nefericire, da. Apreciem cu adevărat ceva ce am avut, abia după ce nu-l mai avem.

Vizitiul
Da,am uitat ca tu te iubesti asa de mult.

Arcaluinoesascufundat
Ii multumesc lui Dumnezeu ca inca ii am pe toti cei dragi langa mine. Poate ca nu ii apreciez eu la adevarata valoare.Intrebarea mi-am pus-o deoarece zilele trecute am fost la inmormantarea unui vecin de-al meu.Cat timp traia, se certau tot timpul.Acum o aud pe vecina mea plangand deseori.Cred ca acum regreta ca nu a stiut sa il aprecieze cat timp l-a avut langa ea.

Vizitiul
Daca vrei un loc la rezerva, am pile.

Dar exista un risc...Cand pretuiesti exagerat de mult, e posibil sa pierzi contactul cu tine insuti. Da, este adevarat si ceea ce spui tu. Nu stiu cat pretuim persoana si cat pretuim prezenta acesteia.

Ema, ma bucur ca ti-ai recapatat memoria. Oricum nu prea mai ai loc prin spitale.

Ema, crestinii nu au voie sa se foloseasca de pile, pentru ca-i "bate" dzo.

Știi deja răspunsul la întrebare.

Asa e, dar iti spun din experienta altora ( sefi, fosti iubiti ), care m-au pierdut pe mine, eu plecand fara regret. Eu am apreciat mereu oamenii pe care i-am avut langa mine, atunci cand i-am avut.

Da si vom trece peste

Nu putem spune ca este adevarat in toate cazurile, dar da, intr-o mare masura este adevarat. Totusi subliniez ca sunt si oameni care apreciaza aceste lucruri. Desi cine stie, poate ca nu le apreciaza ei asa cum ar trebui, insa cert este ca sunt si oameni de acest fel.

Poate este adevărat...dar ce viata ar fi asta,dacă nu numai mi-as face probleme pentru ce este,dar și pentru ce s-ar putea întâmpla? Eu, personal, cred ca m-as sinucide direct!

Nu stiu daca este adevarat, dar in urma pierderii atator lucruri dragi mi-am dat seama ca nu are cum sa fie gresita. Ma doare atat de tare ca nu le-am apreciat si poate asa ma apreciaza pe mine Dumnezeu...lasandu-ma sa-mi deschid singur ochii. Multi oameni astazi vad cu ochii inchisi, vorbesc cu gura inchisa, aud cu urechile astupate si este un fapt destul de greu de acceptat. Daca i-am da crezare, atunci poate am putea sa facem tot ce ne-a dat Dumnezeu...

Acesta este crudul adevăr. N-avem ce face.

Pentru ca asa se spune... da Doamne mintea romanului cea de pe urma!

Si poate ca nu lipsa aprecierii adevarate duce la pierderea acelui ceva ci lipsa "ceva-ului" duce la o apreciere mai...profunda,sa zicem.

Da

Da,din pacate.

Da, este deoarece atunci cand o pierdem[fericirea, persoana, sanatatea] ne dam seama ce reprezenta cu adevarat pentru noi

Da, este adevarat.

Majoritatea dintre noi nu si nici macar ce a ce avem si tot timpu ne dorim mai mult, si mai mult chiar daca avem tot ce ne trebuie si uitam ca avem aceste 3 lucruri imp

Este adevarat,deoarece inclusiv cu persoane,sanatate,intram in rutina,obisnuinta, apoi dupa ce o pierdem, vedem caci aceasta lipseste.atunci o apreciem si ne pare rau ca nu am pastrat-o.

Da. Foarte adevărat! Şi e trist.

Dumnezeu mi-a rapit si o bucatica mica de sanatate si persoana care mi-a dat viata de la o varsta destul de mica si crede-ma, nu pot decat sa-i multumesc pentru ca acum stiu sa pretuiesc, sa apreciez la adevarata valoare si sa protejez tot ceea ce am si la ce tin pentru tot restul vietii mele. Trebuie sa ni se dea un sut in suflet ca sa putem fii constienti si sa apreciem ceea ce avem.

Da,este f advSi este de obicei prea tarziu cand iti dai seama

Din pacate este foarte adevarat. Cand pierzi mai ales o persoana iti dai seama ca nu ai apreciat-o cu adevarat si iti pare rau dupa aceea dar nu mai are nici un rost.

Intotdeauna facem asta cu totii chiar daca vrem sa ne dam cat mai puritani cu putinta.

Probabil este valabil pentru tine, dar acum regreti degeaba.

Da,foarte adevarat; consider asta, unul din marile pacate ale constiintei umane.Numai bine.