O femeie a nascut in total, 69 de copiii. Asta a fost in sec. 18.
16 perechi de gemeni, 7 seturi de tripleti si 4 seturi de patrupleti :D cuplul de rusi care a facut cel mai mare record.
Si acum faza tare
Ismail Ibn Sharif a fost tatal a 867 de copii, bineinteles facuti cu mame diferite : 525 de baieti si 342 de fiice.
Bertold Wiesner - 600 de copii, era un donator de sperma.
Kirk Maxey - 400 de copii, alt donator de sperma.

http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_people_with_the_mos t_children :D
Deci... voi astia cu procrearea voastra, asa-i ca acum va simtiti inutili?

Numarul mare de copii e inca unul din recordurile redundante din Guinness Book, ca alea cu cea mai mare salata, sau cea mai mare carte.Nu conteaza cati faci, conteaza sa-ti faci odraslele sa conteze, sa le bagi ideea in cap de mici, sa-i faci eruditi si sa-i perfectionezi pe cat poti.Ca de bagat lula in toata lumea, la propriu, cam toata lumea poate.Si de crescut un copil e usor, daca il vrei mediocru cel mult. Daca vrei sa iasa ceva bun din "my flesh and blood" iti trebuie ceva timp.

Apropo, procrearea ar trebui interzisa celor cu venituri prea mici, cu deja 3 copii, celor cu IQ sub 90 si celor ce se citesc Can-Can.

))
Te uiti la cantitate, dar calitatea conteaza. Oamenii astia nu merita neaparat aplaudati. Un barbat poate sa faca 100 copii cu 50 femei, de exemplu. Daca acei copii nu il vor cunoaste niciodata pe tatal lor si viata lor va fi mizerabila si lipsita de educatie si de afectiune, mai este de apreciat un asemenea om sau asemenea femei? Parerea mea este ca nu. Prefer sa ma gandesc ca daca voi avea macar un singur copil si el va fi educat, se va simti iubit si va deveni OM, atunci voi merita apreciere. Concluzia: calitatea conteaza, nu cantitatea!