Acum 5 minute discutam cu tatal meu la masa unele chestii, si zicea ceva de o benzinarie (era un subiect pe care nu l intelegeam, dar vi l pot explica).
Cel de acolo de la benzinarie i-a spus tatalui meu sa se duca la ei (20 km) sa ia motorina ca i platesc ei drumul. Eu nu intelegeam faptul, cum o firma asa mare, sa se roage de tine sa te duci la ei sa le cumperi motorina.
Dupa care, am luat un pahar de apa sa beau, el inca vorbea, dupa ce am baut si am pus paharul inapoi, el a inceput sa ma injura pe motiv ca il resping si ca l ignor, ca eu nu stiu nimic, ma injura de tot ce prindea si m-a trimis in camera.

Nu am plans sau chestii din astea, pentru ca il stiu destul de bine si asa reactioneaza de obicei.


Apropo, peste cateva minute va veni la mine sa mi spuna ca i pare rau ca a tipat la mine si imi va explica cum sta treaba, eu mereu in cazuri de genul, il aprob in tot ce zice.

Un sfat? E ok comportamentul asta?

Nu e ok, poate are probleme cu sistemul nervos, îi sare mustaru repede

El cateodata e si foarte pesimist. Crede ca toata lumea ii vrea raul, ca el nu are faţă de chestia aia, ca-l vorbeste lumea. Acum 2 ani a avut si depresie. se streseaza de la lucruri marunte si asa de la un mic "rahat" incepe pe mine sa ma faca in toate felurile.
In locul lui o dadeam incolo naibii de discutie, schimbam subiectul. Mie mi-ar fi mila sa mi injur copilul si sa i spun ca el nu stie nimic. Pai mai omule, daca nu stie nimic, explica-i frumos nu-l injura.

Incearca sa pari interesat, si cand vorbeste o femeie, fa-te ca iti pasa. Regula asta e cea mai importanta in viata. Ar fi mult mai bine sa bagi si un "Mhm".
Nu e ok, el ori e foarte stresat ori are sistemul nervos facut praf… Ar fi bine sa ii explici sa nu se mai enerveze asa mult si sa nu mai bage orice nimic in seama, e bine ca a gresit si isi da seama ca vorbeste fara sens. Ar fi bine sa mai lase nervii astia, poate sa faca un infarct, si nu iti doresc nici tie nici lui sa i se intample asta…

Mda cateodata il aprobam prea des, in lipsa de raspunsuri sau restul asemenea, si imi spunea ca degeaba imi spune ca eu spun doar "da da da" pai no vezi ma decat sa stau sa ma contrazic cu tine mai bine te aprob si e toata lumea fericita, in seara asta am facut opusul, m-am dat eu destept sa i explic si a cedat nervos.
Nu vreau sa i explic eu in fata sentimentele, ideile mele acum (am 16 ani), poate ma ajuta maică-mea, cu ea discut fara probleme.

Pe viitor, dupa ce devin major, am sa i spun tot ce am vrut sa i spun acum, dar nu puteam.

PS: el credea in trecut si inca crede ca sunt prea tacut, "mutalău" dar, tocmai de aia am evoluat in asa fel sa nu ajung unde am ajuns in seara asta.

Ar fi bine sa ii spui mai devreme, tu sau mama ta, poate amandoi. Pentru ca se poate imbolnavi de la starea asta de nervozitate.