Am 16 ani jumătate si simt că nu mai îmi funcționează mintea,am scăzut drastic la învățătură anul acesta,nu mai am atracție de nimic, câteodată nici ceea ce îmi plăcea nu mai îmi place. Părintii mei îmi spun că de ce nu învăț și că sunt leneș,nu sunt leneș eu nu mai pot invăța nimic, am decăzut maxim si nu prea îmi place să merg în locuri unde sunt oameni, simt așa un sentiment de frică că cineva va sări la mine la bătaie, dar am și schimbări de dispoziție majore.O afecțiune pe care eu mi-am descoperit-o este TOC cam de vreo 5 ani, am început să decad încet, încet. Am stări când mi-ar veni să mă sinucid dar intr-un mod fără durere, dar intr-un fel nu aș face-o, dar nu știu ce am.
Sunt băiat!

Ai incercat sa discuti cu un psiholog?
Aveti Consilier la scoala.
Ai nevoie de sprijin, pentru ca te afli intr-o spirala descendenta.

Bună! Te înțeleg, chiar dacă nu suntem exact in aceeasi situație. Acum poate fi complicat sa mai inveti sau in general sa "functionezi", dar asta e un semn ca ai nevoie de o pauza de la locurile/lucrurile stresante (precum scoala care te poate pune sub presiune in fiecare zi). O varianta ar fi sa te duci la terapie/psiholog daca simti ca nu esti inteles si ca ai nevoie de ajutor privind sanatatea mintala. Si frica de a fi in locuri cu oameni este un lucru greu de avut, si tot pentru asta mi se pare ca exista terapie in grup (sau te poti duce la terapie in general) care sa te ghideze prin situatiile stresante. Faza cu sinuciderea totusi nu recomand sa o spui unui psiholog sau terapist fiindcă poti ajunge internat prin spitale pentru a nu te răni singur. Fiind si eu o persoana care are probleme tot legate de sinucidere (si de omucidere), cateodata gandurile ma mananca efectiv, si momentan nu stiu ce sa zic despre ce ai putea sa faci legat de asta, dar despre restul sper ca e ok si ca e o optiune pe care o ai valabila. Daca nu te poti duce la terapie/psiholog, poti vorbi cu un prieten apropiat, rude care crezi ca te vor intelege, sau oricine crezi ca e dispus sa asculte si sa te ajute. Iti sugerez sa insisti si la parinti sa te ajute si sa inteleaga ca ai nevoie de o pauza pentru ca daca nu primesti ajutor ai riscul de a te degrada mintal si mai tare, si chiar nu e ok